ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7505/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7505/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. S.S.
S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și
Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 256 din 14
iulie 2011, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
București din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și desființarea
Deciziei de impunere nr. 266 din 28 februarie 2011.
Prin Sentința civilă
nr. 113 din 28 mai 2012 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. S.S. S.R.L. Brașov -
prin Lichidator Judiciar I.C.I., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională
de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și
Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și, în consecință, a admis
excepția prescripției extinctive a dreptului organelor fiscale de-a stabili în
sarcina reclamantei obligații fiscale aferente perioadei 1 octombrie 1999 - 30
aprilie 2004, a anulat Decizia nr. 256 din 14 iulie 2011 emisă de Direcția
Generală de Soluționare a Contestațiilor București din cadrul Agenției
Naționale de Administrare Fiscală, Decizia de impunere nr. 266 din 28 februarie
2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. 180 din 28 februarie 2011, acte
administrativ fiscale emise de organul de inspecție fiscală din cadrul
Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov.
Împotriva sentinței
instanței de fond pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov au declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. Agenția Națională
de Administrare Fiscală, susține nelegalitatea că hotărârea atacată a fost dată
cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Intimata-reclamantă a
solicitat anularea Deciziei nr. 256 din 14 iulie 2011, a Deciziei de impunere
nr. 266 din 28 februarie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 180 din
28 februarie 2011, acte administrativ fiscale emise de Direcția Generala a
Finanțelor Publice Brașov.Instanța de fond a reținut că Decizia nr. 256 din 14
iulie 2011, a fost emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, deși din antetul
deciziei contestate reiese foarte clar ca aceasta a fost emisă de către
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov, iar din cuprinsul
deciziei rezultă că Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP a
județului Brașov a soluționat contestația formulată de către
intimata-reclamantă.
Decizia nr. 256 din
14 iulie 2011, a fost emisă de Biroul de Soluționare a Contestațiilor din
cadrul DGFP a județului Brașov, și nu cum, în mod greșit, a reținut instanța de
fond că a fost emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din
cadrul ANAF.
În considerarea
argumentelor expuse, solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive
a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și să se respingă cererea ca fiind
formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
II. Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin motivele de recurs, arată că
hotărârea pronunțata în cauză este mai mult decât criticabilă, este de neacceptat,
deoarece instanța nu a luat în considerare apărările, susținerile și
înscrisurile depuse de la dosarul cauzei.
Instanța nu numai că
a făcut confuzii enorme cu privire la părțile în cauză, dar nu a reținut corect
nici obiectul acestei pricini.
Recurenta susține că
a solicitat instanței printr-o cerere să-i pună în vedere reclamantei să-și
precizeze cadrul procesual al pricinii având în vedere obiectul acțiunii,
precum și actele administrative pe care le contestă, a depus întâmpinare în
care a formulat apărări și a depus înscrisuri în susținere.
Astfel, deși Agenția
Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția de ordine publică privind
lipsa calității procesuale pasive,instanța de fond a trecut cu multă ușurință
peste toate aceste apărări, nu a luat în considerare nimic din cele formulate
de către pârâte prin întâmpinări și nici nu s-a pronunțat cu privire la
excepția invocată.
Se mai susține că
excepția prescripției invocată de către reclamantă și admisă în mod greșit de
către instanța de judecată este neîntemeiată.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile
legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța de fond a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
În cauză, este
întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se
referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau
când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern,
nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de
la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,
drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Astfel, conform
jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil
presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,
să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse
și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.
Pe de altă parte,
dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a
prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Deoarece Convenția
Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi
teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în
discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în
mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța
sesizată.
Cu alte cuvinte, art.
6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în
sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,
al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a
le aprecia pertinența.
Înalta Curte
apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al
termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe
judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei
cerințe, a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de
atac a recursului, s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea
dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În cauza de față,
instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplinește
cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece prima
instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat
formarea convingerii sale, cu privire la nelegalitatea și netemeinicia deciziei
contestate.
Mai precis, instanța
de fond a preluat în considerentele hotărârii recurate, cererea de chemare în
judecată, în integralitatea ei.
Procedând astfel,
instanța de fond nu a realizat o cercetare a fondului cauzei, motiv pentru care
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul,
va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței nr. 113/F/2012 din 28
mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AM