ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2021

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 153/PI din data de 11 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 85 din Legea nr. 302/2004 și Titlu VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, s-a dispus executarea mandatului de arestare emis la data de 21.04.2021 de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii - Curtea de Judecată a Șerifului din Lothian și a Granițelor cu Edinburgh în dosar cu nr. de referință x, pe numele persoanei solicitate, A. - cetățean german, precum și predarea acestuia către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În temeiul art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. - cetățean german, pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 11.07.2021, până la data de 9.08.2021, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, de către autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 8 alin. (1) lit. b) și alin. (4) rap. la art. 5 alin. (3) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocatului pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie penală, s-a dispus plata sumei de 2024 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Timiș; onorariu avocat care în condițiile art. 8 alin. (3) din același protocol se acordă o singura dată pentru întreaga durată a procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare (desfășurată atât în fața procurorului cât și a instanței de judecată).

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin referatul nr. x/2021 din data de 10.07.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat la data de 21.07.2021 sub nr. de dosar x/2021, s-a propus arestarea în vederea predării a persoanei urmărite internațional A. - cetățean german.

În motivarea propunerii s-a menționat că la data de 10.07.2021 I.P.J. Arad - Serviciul Investigații Criminale au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la numitul A. - cetățean german, depistat pe raza comunei Șiria, jud. Arad, față de care autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii au emis un mandat de arestare la data de 21.04.2021, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, fapte descrise în cuprinsul mandatului european de arestare.

Lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Arad - Serviciului de Investigații Criminale l-au prezentat pe cel în cauză, prin videoconferință, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în data de 10.07.2021, ora 18:10.

Persoana urmărită a fost identificată și ascultată, fiindu-i prezentat conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii.

Persoana urmărită a fost audiată în prezența avocatului desemnat din oficiu B. și a declarat că este de acord să fie predată autorităților din Regatul Unit al Marii Britanii.

Procurorul a arătat că în cauză sunt întrunite exigențele impuse de art. 96 din Legea nr. 302/2004 modificată, referitoare la faptele pentru care se dispune predarea și nu au fost identificate motive de refuz a predării.

La semnalare a fost atașat mandatul european de arestare tradus în limba română, un exemplar fiind înmânat persoanei solicitate.

Verificând dispozițiile art. 101 din Legea 302/2004, republicată și modificată, procurorul a emis ordonanță de reținere pe 24 de ore, începând cu data 10.07.2021 ora 18:15 și până la data de 11.07.2021, ora 18:15.

Față de aspectele arătate, în temeiul art. 103, art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată, raportat la dispozițiile art. 85 și titlul VII din Acordul Comercial și de Cooperare dintre UE și din Regatul Unit al Marii Britanii procurorul a propus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara; executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare engleze împotriva persoanei urmărite internațional A.; arestarea persoanei urmărite internațional A. pentru o perioadă de 30 de zile în vederea predării către organele judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

De asemenea, procurorul a solicitat să se constate că persoana urmărită internațional A. a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

Curtea de apel Timișoara a reținut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul de arestare cu număr de referință x din data de 21.04.2021 de Curtea de Judecată a Șerifului din Lothian și a Granițelor cu Edinburgh, pentru săvârșirea a două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

Starea de fapt reținută în cuprinsul mandatului european de arestare se referă la faptul că la data de 6.10.2017, pe strada x, Glasgow, A. în mod culpabil și nesăbuit deținea un pistrol cu aer, arătând în mod repetat pistolul cu aer menționat în locuința de domiciliu, a descărcat în mod repetat un pistol cu aer și a descărcat rulmenți cu bile, și l-a provocat pe fiul său, C., în vârstă de 3 ani să mânuiască un pistol de aer încărcat, punându-l în pericol.

În data de 6 octombrie 2017 pe strada x, Glasgow, fiind un loc public, A. a avut la el o imitație de armă de foc adică un pistol cu aer fără autoritate legală sau fără scuză rezonabilă, contrar Legii armelor de foc din 1968 Secțiunea 19 (d) cu modificări.

Natura și calificarea juridică a infracțiunii/infracțiunilor și dispoziții legale ale statului emitent: faptele contravin Legii armelor de foc din 1968 Secțiunea 19 (d) cu modificări.

Astfel, persoana este solicitată în vederea cercetării penale sub aspectul nerespectării regimului armelor și muniției.

Cu privire la decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare, în cuprinsul mandatului se menționează:

Acuzatul nu s-a prezentat la procesul amânat din data de 23.02.2021 și s-a acordat un mandat pentru reținerea sa conform termenilor secțiunii 102A a legii de procedură penală (Scoția) din 1995. Mandatul pentru reținere s-a acordat de Șeriful D. de la Curtea de Judecată a Șerifului (Sheriff Court) din Glasgow la data de 23.02.2021 în dosar cu nr. referință x, rămâne valabil și executoriu.

În ședința publică din 11.07.2021, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, în declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Persoana solicitată a invocat că are familie în România, locuiește la părinții săi în loc. Șiria, jud. Arad alături de copii săi.

Potrivit art. 1AW SURR 78, Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, mandatul de arestare înseamnă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării și predării către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Aceeași definiție este dată mandatului european de arestare prin Legea nr. 302/2004. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) și alin. (2) și 85 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare.

Aceste aspecte sunt prevăzute și în Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii (art. 1AV SURR 93 rap. la art. 1AW SURR 77).

Curtea de apel Timișoara a constatat că în cauză mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 21.04.2021 îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 1AV SURR 93 Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, dau loc la predare, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită sunt pedepsite și de legea penală română, respectiv infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 C. pen., fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.

Totodată, în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute în art. 1AW SURR 80 și urm. Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În continuare, s-a reținut că persoana solicitată A. a declarat expres în fața instanței că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii. Art. LAW SURR 92 Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, prevede că în cazul în care persoana arestată nu consimte la predare, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului de executare.

Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că nu este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109.

Cu privire la propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării față de persoana solicitată A., instanța o apreciază întemeiată, fiind necesară o astfel de măsură în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului de arestare, măsura controlului judiciar nefiind suficientă.

Pentru aceste motive, constatând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus amintite și că nu este incident în cauză niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestației fiind susținute de către apărătorul din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 1AW SURR 78, Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare, aceleași aspecte regăsindu-se și în Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii (art. 1AV SURR 93 rap. la art. 1AW SURR 77).

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat de arestare emis de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, în care se menționează săvârșirea infracțiunilor constând în faptul că la data de 6.10.2017, pe strada x, Glasgow, A., în mod culpabil și nesăbuit, deținea un pistrol cu aer, arătând în mod repetat pistolul cu aer menționat în locuința de domiciliu, a descărcat în mod repetat un pistol cu aer și a descărcat rulmenți cu bile, și l-a provocat pe fiul său, C., în vârstă de 3 ani, să mânuiască un pistol de aer încărcat, punându-l în pericol. De asemenea, tot în data de 6 octombrie 2017, pe strada x, Glasgow, fiind un loc public, A. a avut la el o imitație de armă de foc adică un pistol cu aer fără autoritate legală sau fără scuză rezonabilă, contrar Legii armelor de foc din 1968 Secțiunea 19 (d) cu modificări. Decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare constă în faptul că acuzatul nu s-a prezentat la procesul amânat din data de 23.02.2021, fiind, astfel, emis un mandat pentru reținerea sa conform termenilor secțiunii 102A a legii de procedură penală din Scoția din 1995, care a fost emis de Șeriful D. de la Curtea de Judecată a Șerifului (Sheriff Court) din Glasgow la data de 23.02.2021 în dosar cu nr. referință x, fiind valabil și executoriu.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 21.04.2021 îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 1AV SURR 93 Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Astfel, faptele care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, permit predarea persoanei solicitate, sunt urmărite și pedepsite și de legea penală română, respectiv infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 C. pen., fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute în art. 1AW SURR 80 și următoarele Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE și Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Referitor la solicitarea formulată de apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, privind luarea măsurii controlului judiciar și impunerea interdicției de a părăsi județul Timiș, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată, având în vedere că este contrară scopului bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului de arestare emis de autoritățile judiciare ale Regatului Unit al Marii Britanii.

Un ultim aspect, care nu schimbă însă legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, este legat de cetățenia persoanei solicitate A.. Astfel, în ședință publică, după interpelarea Înaltei Curți, s-a luat act de faptul că acesta are cetățenie română, precizând că este, născut în Germania, cu domiciliul în județul Arad.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 153/PI din data de 11 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 153/PI din data de 11 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2021.

GGC - MM