ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 469 din data de 20 august 2021 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția penală, în temeiul art. 41 raportat la art. 47 din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., S.C. B. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și C., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca a reținut, în esență, că din vastul material probator administrat în cauză nu reiese care este cu exactitate locul în care s-a desfășurat activitatea infracțională încadrată juridic în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., reținută în sarcina inculpaților A. și S.C. B. S.R.L., respectiv unde și în ce mod au fost furnizate datele de cont ale societății inculpate autorului neidentificat, iar locul unde s-a produs urmarea acestei activități infracționale este Germania și nu localitatea Florești din județul Cluj.

De asemenea, și în ce privește locul în care s-a desfășurat activitatea infracțională încadrată juridic în infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu reiese modalitatea sau locul din care inculpatul a transmis băncii actul falsificat și în care s-a derulat astfel activitatea infracțională aferentă.

În schimb, în ce privește infracțiunea de tăinuire, s-a reținut că probele administrate și mai ales cele izvorâte din supravegherea tehnică au evidențiat faptul că locul săvârșirii acestei infracțiuni este în localitatea București, la adresa de domiciliu a inculpatei C., respectiv în str. x.

Așadar, având în vedere ordinea impusă de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. și locul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, precum și legătura existentă între infracțiunile deduse judecății și dispozițiile art. 44 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora, infracțiunea de tăinuire și cea la care se referă aceasta se judecă de aceeași instanță, s-a apreciat că instanța competentă teritorial să judece prezenta cauză este Judecătoria sectorului 5 București, în raza căreia se află locul săvârșirii uneia dintre infracțiunile deduse judecății, singura cu privire la care a fost posibilă localizarea activității infracționale.

Prin Sentința penală nr. 2336 din data de 05.10.2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția I penală, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată de inculpații A. și C.

În baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații:

- A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- S.C. B. S.R.L. (CUI x, cu sediul în sat Florești, str. x C, comuna Florești, jud. Cluj), trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

- C., trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București a reținut, în esență, că locul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 din C. pen., de către inculpatul A., constând în depunerea înscrisul falsificat denumit "D." și primirea acestuia pe e-mail la E. S.A. - Sucursala CLU3 cu sediul în Cluj-Napoca, în vederea producerii de consecințe juridice, este sediul E. S.A. - Sucursala CLU3 cu sediul în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj. Astfel, inculpatul a transmis pe cale electronică respectivul înscris, acesta fiind recepționat, primit, depus, la sediul E. S.A. - Sucursala CLU3 din Cluj-Napoca.

Totodată, contrar celor reținute de către judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca prin care a arătat că "nu reiese modalitatea sau locul din care inculpatul a transmis băncii actul falsificat și în care a derulat activitatea infracțională aferentă, motiv pentru care, nici raportat la locul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, competența teritorială în prezenta cauză nu revine Judecătoriei Cluj-Napoca.", judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București a arătat că în desfășurarea activității infracționale a uzului de fals este inclusă activitatea de folosire efectivă, prezentare, invocare, depunere a înscrisului falsificat. Or, această activitate nu se rezumă la locul unde se afla inculpatul la momentul transmiterii e-mailul cuprinzând atașamentul înscrisului falsificat, ci și locul unde acesta a fost efectiv folosit, primit, depus, și anume la sediul E. S.A. - Sucursala CLU3 din Cluj-Napoca, loc unde a fost recepționat și avut în vedere înscrisul falsificat.

Astfel, deși competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București este atrasă în funcție de locul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, astfel cum judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, s-a constatat că în egală măsură, competența teritorială de judecare a cauzei de către Judecătoria Cluj-Napoca este atrasă de locul săvârșirii infracțiunii de uz de fals.

În consecință, s-a arătat că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora, când sunt sesizate succesiv mai multe instanțe, ambele competente, competența revine instanței mai întâi sesizate.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București privind pe inculpații A., S.C. B. S.R.L. și C.

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 15.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2021, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

- A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- S.C. B. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

- C., trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

În esență, s-au reținut următoarele:

În perioada 21.09.2018 - 09.10.2018, (posibil în data de 26.09.2018) în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L, a depus la unitatea bancară E. S.A. înscrisul falsificat denumit "D.", aparent încheiat între societatea H., cu sediul în Marea Britanie, prin reprezentant I., în calitate de creditor și S.C. B. S.R.L., prin A., în calitate de debitor, pentru a justifica proveniența sumei totale de 203.000 euro încasată, în două tranșe, în data de 21.09.2018 în contul cu nr. x aparținând societății.

***

În procedura prevăzută de art. 51 din C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 12 octombrie 2021, formând obiectul Dosarului nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 19 octombrie 2021.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională.

Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite, dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că, în actuala procedură, este chemată să stabilească competența teritorială de soluționare a cauzei penale (aflate în prezent în procedura camerei preliminare) în care inculpații A., S.C. B. S.R.L. și C. au fost trimiși în judecată pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (inculpații A. și S.C. B. S.R.L.) și a unei infracțiuni de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

Se constată, astfel, că infracțiunea de complicitate la înșelăciune săvârșită în dauna persoanei vătămate F. s-a consumat pe raza comunei Florești, județul Cluj, respectiv în momentul în care în care sumele de bani au fost efectiv virate în contul S.C. B. S.R.L. de E. S.A. în calitate de bancă acceptatoare a ordinelor-de plată.

Or, în cauză nu prezintă relevanță penală data realizării actelor de complicitate de către inculpații A. și S.C. B. S.R.L., întrucât data săvârșirii infracțiunii de înșelăciune este dată producerii pagubei, acela fiind momentul consumării.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) și c) din C. proc. pen., se constată că din rechizitoriu reiese că locul săvârșirii infracțiunii este în mun. Cluj-Napoca, întrucât inculpatul A. a depus înscrisul falsificat la E. S.A. - sucursala Cluj în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv justificarea provenienței sumei de 203.000 euro și implicit evitarea blocării conturilor bancare.

În ceea ce privește infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora tăinuirea este de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

Astfel, în acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, Înalta Curte constată că, în cauză, competența teritorială de judecare a cauzei în ceea ce privește infracțiunea de tăinuire este atrasă de locul săvârșirii infracțiunii de uz de fals.

Pentru aceste considerente, din moment ce locul săvârșirii infracțiunii, în accepțiunea art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) și alin. (4) teza a II-a din C. proc. pen., constată că această instanță este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpații A., S.C. B. S.R.L. și C., fiind prima sesizată dintre jurisdicțiile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

În plus, se constată că inculpații A. și S.C. B. S.R.L. au domiciliul, respectiv sediul în localitatea Florești, jud. Cluj, adrese aflate în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că judecata se va desfășura în bune condiții, respectiv cu asigurarea celerității și reducerea costurilor la această instanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., S.C. B. S.R.L. și C. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., S.C. B. S.R.L și C. în favoarea Judecătoriei Cluj, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2021.

GGC - NN