ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.11.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

04.11.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 19 iunie 2025, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București formulată de inculpatul A. în cauză.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 6/2021, art. 41 alin. (1) lit. a) și art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei cu nr. x/2025, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I Penală, privind pe inculpații:

A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000

B. S.R.L. prin reprezentant legal C., trimisă în judecată pentru pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut următoarele:

Potrivit art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței instanței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că:

Fapta lui A. care, cu intenție, a folosit următoarele documente și declarații false, în care se atesta în mod necorespunzător că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului:

- Extrasul de cont - documentul de tip PDF intitulat "02. P - Dovada capacitatii financiare extras cont B. - semnat.pdf" folosit (încărcat în D.) la data de 13.09.2018, falsificat prin modificarea soldului;

- Declarația de eligibilitate - documentul intitulat "02. D - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 1 B. - semnat - 23290_ 13-09-2018 - vers 4.pdf" semnat electronic la data de 13.09.2018 și încărcată în sistem la data de 13.09.2018;

- Declarația de eligibilitate cu denumirea "04. A - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 2 B. - semnat - 24407_ 25-09-2018 - vers 5.pdf" semnată electronic cu data de 24.09.2018 și folosită (încărcată în D.) la data de 24.09.2018;

- Declarația de eligibilitate cu denumirea "07 Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate B.-semnat - 9192_ 23-04-2018 - vers 1.pdf", semnată electronic la data de 22.04.2018 și folosită (încărcată în D.) la data de 22.04.2018, care au avut ca urmare obținerea pe nedrept a sumelor de 2.758.669,43 RON din fonduri europene și 486.824 RON din bugetul național, în perioada 5.12.2019-04.03.2020, constituie infracțiunea de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obținerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta societății B. S.R.L. care, prin intermediul directorului său executiv A., a folosit cu intenție directă următoarele documente și declarații false, în care se atesta în mod necorespunzător că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului:

- Declarația de eligibilitate cu denumirea "07 Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate B.-semnat - 9192_ 23-04-2018 - vers 1.pdf", semnată electronic la data de 22.04.2018 și folosită (încărcată în D.) la data de 22.04.2018, acțiuni care au avut ca urmare obținerea pe nedrept a sumelor de 2.758.669,43 RON din fonduri europene și 486.824 RON din bugetul național, în perioada 05.12.2019-04.03.2020, constituie infracțiunea de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obținerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

A reținut că situația de fapt prezentată este susținută de următoarele mijloace de probă: contractul de finanțare nr. x/17.12.2018, cod SMIS 122770, încheiat de societatea B. S.R.L., din care rezultă valoarea cofinanțării pe care trebuia să o suporte beneficiarul și cu privire la care trebuia să facă dovada existenței disponibilului bancar; Extrasul bancar din care rezultă disponibilul real aflat în conturile societății; Comunicarea din partea E., din care rezultă că extrasul de cont folosit în cadrul proiectului nu corespunde realității (f. x - răspunsul băncii și f. x - documentul folosit în cadrul proiectului și care a fost transmis băncii spre a fi comparat cu datele reale); Documentele și declarațiile false cu privire la acest disponibil; Plățile efectuate în cadrul contractului, reprezentând urmarea prevăzută de textul incriminator - respectiv obținerea pe nedrept de fonduri europene . Declarația inculpatului A.; Declarația martorului F.; Corespondența electronică în legătură cu proiectul atașată la dosarul cauzei de consultantul G., .

Judecătorul de cameră preliminară a analizat cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de inculpatul A., având în vedere că în cazul în care aceasta ar fi întemeiată, ar determina declinarea cauzei către o altă instanță, fiind inutil astfel demersul de a analiza și celelalte cereri și excepții invocate în cursul procedurii de cameră preliminară.

În drept, potrivit art. 342 C. proc. pen., "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

Potrivit art. 41 C. proc. pen., care reglementează competența instanțelor judecătorești pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul României, "(1)Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Pentru a soluționa excepția invocată, judecătorul de cameră preliminară are în vedere că, așa cum reiese din actul de acuzare, societatea B. S.R.L. care, prin intermediul inculpatului A., a folosit cu intenție directă următoarele documente și declarații false, în care se atesta în mod necorespunzător că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului:

Conform art. 18

din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

A constatat că elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților este reprezentat de folosirea de documente și declarații false (documente care atestau, contrar realității, că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului).

De asemenea, a reținut că potrivit probatoriului toate documentele au fost încărcate pe aplicația D., acestea nefiind depuse fizic la vreun centru regional pentru finanțarea investițiilor. Acest aspect este reținut chiar în acuzație și de altfel necontestat de inculpat, care a confirmat acest aspect. Totodată martorul F. (domiciliat în jud. Cluj, audiat prin delegare de EPPO) arată că toate aspectele legate de proiect au fost stabilite de la sediul societății comerciale în jud. Cluj. Nu în ultimul rând potrivit graficului expus la filele x din vol. 2, toate documentele enumerate de procuror au fost încărcate online pe D.

D. este un sistemul informatic unitar dezvoltat pentru gestionarea asistenței financiare nerambursabile, gestionat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Utilizarea documentelor în D. implică partajarea documentelor prin intermediul internetului. Aceasta aplicație oferă avantajele accesului de oriunde. Astfel, prin utilizarea acestei aplicații practic inculpatul a putut să folosească înscrisurile de la domiciliul său, fără a se deplasa fizic la instituția căreia îi erau adresate.

Astfel, prin raportare la elementul material al infracțiunii menționate, precum și la prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., a reținut că locul săvârșirii infracțiunii este cel în care au fost folosite documentele prin partajarea lor cu ajutorul internetului, respectiv locul unde se află serverul pe care s-a desfășurat activitatea infracțională (încărcarea online a declarațiilor și documentelor false), iar în speță acesta este în județul Cluj, județ în care nu doar societatea își are sediul, ci și domiciliul inculpatului persoană fizică. Acesta este locul din care inculpatul se presupune că "s-a prezentat" autorității (prin încărcarea documentelor) ca fiind eligibil pentru primirea fondurilor.

În schimb, a apreciat că locul săvârșirii infracțiunii în cazul de față putea fi unul diferit, dacă documentele presupus a fi false erau depuse fizic la sediul autorității de management, acela fiind locul în care inculpatul folosea practic documentele.

În acest context, a considerat că nu pot fi primite argumentele procurorului conform căruia dacă verificarea documentelor s-a făcut de către H., ca organ intermediar, atunci conform art. 20 din Legea nr. 6/2021, Tribunalul București este competent teritorial să judece cauza, întrucât etapa verificării documentelor este ulterioară folosirii documentelor și este strâns legată de consecințele pe care le-ar putea produce folosirea documentelor. Totodată, locul săvârșirii infracțiunii de către inculpat nu ar putea fi stabilit abia în raport de locul în care actele sunt verificate.

Mai mult, a considera că în acest gen de cauze, raportat la urmarea imediată presupus a fi produsă, competența teritorială aparține inclusiv instanței în raza teritorială a căreia se află instituția în bugetul căreia s-a produs prejudiciul, ar echivala cu transformarea Tribunalului București în instanță unică la nivel național să judece aceste cauze, având în vedere că toate autoritățile care administrează fondurile provenite de la bugetul Uniunii Europene au sediul principal în municipiul București.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere și prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, care instituie o competență teritorială specială privind judecarea cauzelor în care urmărirea penală este efectuată de Parchetul European.

Prin urmare, a apreciat că s-ar goli de conținut voința legiuitorului, care a împărțit în mai multe zone ale țării competența teritorială de a judeca aceste cauze, dacă toate ar intra automat în competența de judecată a Tribunalului București, și astfel, ar fi excluse în orice situație celelalte tribunale stabilite de lege.

Astfel, deși nu este un criteriu pentru stabilirea competenței teritoriale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a avut în vedere că administrarea probatoriului în cauză, în cursul judecării acesteia, ar fi mult îngreunată în situația în care s-ar considera că instanța competentă ar fi Tribunalul București, întrucât atât inculpații, cât și martorul audiat în cauză au domiciliul/sediul în județul Cluj, aflat la o distanță considerabilă față de municipiul București.

Urmare a declinării de competență dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj în data de 08.07.2025 sub nr. x/2025.

Prin încheierea penală nr. 1920 din data de 24 octombrie 2025, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Penală, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj invocată de către Parchetul European.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 6/2021, art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 50 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reținut următoarele:

Competența teritorială a instanțelor de judecată este reglementată prin dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menționate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

A apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 6/2021, privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), potrivit cărora:

(1) În cazul infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, potrivit Regulamentului EPPO competența teritorială revine:

a) tribunalelor București, Cluj, Iași și Timiș - în ceea ce privește judecata în primă instanță care nu este dată prin lege în competența după calitatea persoanei a altor instanțe de judecată;

Prin raportare la toate dispozițiile legale mai sus indicate și la Anexa la Legea 6/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a concluzionat că instanța competentă să judece cauza este Tribunalul București.

A precizat că sub aspectul competenței instanței nu are relevanță faptul că aspectele legate de proiect ar fi fost stabilite la sediul societății inculpate (jud. Cluj), aceste acțiuni desfășurându-se anterior momentului consumării pretinselor infracțiuni.

În ceea ce privește locului săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul cauzei, în primul rând, relevant este locul în care ar fi fost folosite documentele și declarațiile false - locul desfășurării activității infracționale. În speță, conform susținerilor părților, documentele ar fi fost încărcate în D. de către un consultant angajat de către inculpat, această persoană neaflându-se pe teritoriul României atunci când ar fi încărcat documentele respective. Or, câtă vreme locul desfășuării activității infracționale (locul încărcării documentelor în D.) nu poate fi identificat în mod expres, se va trece la cel de-al doilea criteriu - locul unde s-a produs urmarea desfășurării activității infracționale.

A reținut că din actele dosarului reiese că locul unde s-a produs prima urmare a desfășurării activității infracționale ar fi fost în Brăila - locul recepționării documentelor încărcate în D. de către Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud Est - ADR Sud Est cu sediul în Brăila.

În acest sens, a arătat că din moment ce recepționarea documentelor s-a efectuat în Brăila, această acțiune este cea care califică județul Brăila ca fiind locul unde s-a produs urmarea infracțiunilor, iar conform Anexei la Legea nr. 6/2021, județul Brăila atrage competența de soluționare a cauzei în sarcina Tribunalului București.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului București, secția I penală pentru următoarele considerente:

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecință, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, competentă fiind atât instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită activitatea infracțională, cât și instanța în circumscripția căreia s-a produs urmarea imediată a infracțiunii.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului de lege are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

În cauză, se constată că prin rechizitoriul nr. x al Parchetului European au fost trimiși în judecată: inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obținerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și inculpata B. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obținerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Contrar Tribunalului București, Înalta Curte constată că, în cauză, urmărirea penală s-a efectuat în considerarea criteriului locului săvârșirii infracțiunii, conform art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Astfel, din perspectiva locului de desfășurare a activității infracționale, în rechizitoriu s-a reținut că autoritatea destinatară a fost Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud Est - ADR Sud Est, cu sediul în Brăila, în calitate de organism intermediar pentru Programul Operațional Regional, documentele fiind transmise spre avizare către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu sediul în București, în calitate de Autoritate de Management pentru proiect.

De asemenea, urmarea infracțiunii prev. de art. 18

din Legea nr. 78/2000, respectiv prejudiciul constând în sumele de bani decontate, s-a produs în patrimoniul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, instituția publică care s-a și constituit parte civilă în cauză, și care, așa cum s-a arătat, își are sediul în București, pe raza de competență a Tribunalului București.

Ca atare, Înalta Curte constată că, prin aplicarea criteriului referitor la locul săvârșirii infracțiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atât Tribunalul București (în a cărui rază teritorială s-a produs rezultatul infracțiunii), cât și Tribunalul Cluj (în a cărui rază teritorială s-a desfășurat parte a activității infracționale) dețin competența de soluționare a cauzei.

Dat fiind că în cauză a existat o sesizare succesivă a ambelor instanțe (prin rechizitoriu x Tribunalul București și prin declinare a competență - Tribunalul Cluj), în cauză devin incidente dispozițiile art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de sesizare succesivă a mai multor instanțe deopotrivă competente, competența de judecare a cauzei aparține celei mai întâi învestite.

Având în vedere că Tribunalul București a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x al Parchetului European, competența de soluționare a cauzei va reveni acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și S.C. B. S.R.L. - prin reprezentant C., în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și S.C. B. S.R.L. în sumă de câte 100 RON, vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și S.C. B. S.R.L. - prin reprezentant C., în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și S.C. B. S.R.L. în sumă de câte 100 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.

§ Cauze similare