ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 15.09.2021, Tribunalul Brașov, în baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen. a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov, invocată de inculpatul A., prin apărător ales, în cauza având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2021 emis la data de 1.07.2021 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov. În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei penale privindu-i pe inculpații: - A., aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: -înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen. -fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și - S.C. B. S.A. în perioada octombrie 2019 - decembrie 2020, fostă C. S.A. în perioada septembrie- octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie - septembrie 2019, fostă D. S.R.L. în perioada 2009-2019, CUI x, cu sediul social în comuna Prejmer, str. x 2, jud. Brașov, având acționari pe E. din Estonia (0,01%) și B. din Hong-Kong (99,99%), reprezentată de F. S.R.L. prin A. și E. din Estonia prin A., anterior datei de 26.04.2021, reprezentată de G. (Cabinet Individual de Insolvență), cu sediul în județul Brașov, telefon x, email x@x.com, începând din 26.04.2021, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: -înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen."

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brașov a reținut că, sub aspectul competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiunii (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae). Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. "prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia." Potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini." S-a observat, astfel, că dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov a constatat că în sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., faptă constând în aceea că în cursul anului 2019 inculpații ar fi indus în eroare pe reprezentanții persoanei vătămate H. S.A., inculpatul A. încheind, în calitate de reprezentant al B. S.R.L. (la acel moment S.C. D. SRL), Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/18.06.2019 și contracte de leasing financiar între S.C. D. S.R.L. și H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie: x, x, x, x, x, x, x, x, x și y, în valoare totală de 3.365.937,84 RON, iar în acest context A. ar fi folosit 33 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziție și documente de plată care ar fi fost emise pe relația J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) și înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. și preluarea folosinței în leasing de la K., în scopul obținerii pentru sine a folosului patrimonial injust, și pricinuind o pagubă totală estimată la suma de 3.365.937,84 RON persoanei vătămate H. S.A.

Astfel, procedura de finanțare în sistem de "sell and leaseback" consta în vânzarea de către S.C. D. S.R.L. către societatea de leasing a autorulotelor, urmând ca societatea de leasing să plătească S.C. D. S.R.L. contravaloarea autorulotelor și, totodată, societatea de leasing să transmită în sistem de leasing financiar către S.C. D. S.R.L. folosința asupra acelorași rulote. După preluarea rulotelor în leasing S.C. D. S.R.L. urma să achite ratele de leasing, valoarea reziduală, iar la finalul contractului de leasing să redevină proprietar al autorulotelor.

Prin urmare, în cauză s-a reținut că inducerea în eroare în cazul persoanei vătămate H. s-ar fi produs cu ocazia încheierii Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/18.06.2019 și contractelor de leasing financiar între S.C. D. S.R.L. și H. S.A. prin aceea că S.C. D. S.R.L. nu avea în realitate calitatea de proprietar al autorulotelor necesară pentru metoda de finanțare în sistem sell and lease back, dar pe care inculpatul A. a susținut-o în mod neadevărat cu facturi proforme pretins emise de producătorul I., paguba fiind produsă în patrimoniul societății de leasing la momentul plății contravalorii autorulotelor. De asemenea, în vederea menținerii în eroare a societății de leasing financiar, inculpatul ar fi prezentat procese-verbale de posesie a rulotelor și documente care atestau plata către furnizor a contravalorii autovehiculelor, înscrisuri sub semnătură privată cu privire la care s-a reținut că au fost falsificate.

Evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov a constatat că locul săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpaților din prezenta cauză este municipiul București.

Astfel, pentru stabilirea competenței teritoriale în acest dosar, s-a apreciat a fi imperios necesar de stabilit dacă unitatea de parchet a efectuat urmărirea penală cu respectarea ordinii de preferință (caz în care, în opinia judecătorului, ar fi putut sesiza una dintre instanțele competente teritorial prev. la art. 41 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen.) sau cu nerespectarea acestei ordini [când trebuia sesizată obligatoriu instanța sau una dintre instanțele în egală măsură competente potrivit criteriului de la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.].

A reținut Tribunalul Brașov că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. este o infracțiune de rezultat care se consumă în momentul în care se produce o pagubă în patrimoniul subiectului pasiv, în speță în patrimoniul persoanei vătămate H. S.A., cu sediul în București, Calea x, zona A, astfel că locul săvârșirii faptei poate fi locul unde s-a desfășurat activitatea de inducere în eroare, în totul sau în parte, sau locul unde s-a produs urmarea acesteia (paguba în patrimoniul persoanei vătămate) respectiv locul unde se află sediul social al petentei.

A mai reținut că, în cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., locul săvârșirii faptei este locul în care a fost utilizat înscrisul despre care autorul faptei cunoștea că este fals în vederea producerii de consecințe juridice.

Totodată, Tribunalul Brașov a notat că, așa cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/18.06.2019 și contractele de leasing financiar între S.C. D. S.R.L. și H. S.A. au fost încheiate în București, acesta fiind și locul unde se presupune că au fost folosite înscrisurile sub semnătură privată cu privire la care s-a reținut că sunt false. În vederea încheierii contractelor menționate anterior s-a reținut că inculpatul A. a apelat la un broker din București, respectiv martora L., care a fost cea care a transmis martorului M. prin wetransfer documentele necesare finanțării, ulterior martorul M. deplasându-se în data de 19.06.2019 în București, la punctul de lucru al D. din Șoseaua București-Ploiești nr. 64, unde A. a semnat contractele . De asemenea, reprezentanții persoanei vătămate H. S.A. au semnat contractele încheiate între părți tot în municipiul București.

A reținut judecătorul de cameră preliminară că prin Ordonanța nr. 666/P/2020 din 14.05.2021 Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a respins excepția de necompetență teritorială pe motiv că mai multe acte de executare ale infracțiunilor de înșelăciune sau fals în înscrisuri sub semnătură privată s-au realizat în Brașov, fără însă a indica în concret sunt acestea. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că sunt neîntemeiate susținerile procurorului în sensul că actele de executare aferente infracțiunilor (inducerea în eroare a persoanelor vătămate, falsificarea înscrisurilor) fie în totalitate, fie în parte, s-au realizat în Brașov (fie la domiciliul inculpatului, fie la sediul societății administrate de inculpat). Astfel cum s-a menționat mai sus, locul unde s-a realizat elementul material al presupuselor infracțiuni de înșelăciune și locul unde s-a produs urmarea infracțiunii este municipiul București, acesta fiind și locul unde se poate reține că au fost prezentate înscrisurile presupus a fi false în vederea producerii de consecințe juridice, iar în cauză nu rezultă că acțiunea de falsificare a înscrisurilor sub semnătură privată ar fi fost realizată în Brașov.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului București, care prin Sentința penală nr. 1157 din data de 14 octombrie 2021, în baza art. 47 alin. (3) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 342 din C. proc. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Brașov competența de soluționare a cauzei privindu-i pe inculpații:

- A., aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și

- S.C. B. S.A. în perioada octombrie 2019- decembrie 2020, fostă C. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie- septembrie 2019, fostă D. S.R.L. în perioada 2009 - 2019, CUI x, cu sediul social în comuna Prejmer, str. x 2, jud. Brașov, având acționari pe E. din Estonia (0,01%) și B. din Hong-Kong (99,99%), reprezentată de F. S.R.L. prin A., și E. din Estonia prin A., anterior datei de 26.04.2021, reprezentată de G. (Cabinet Individual de Insolvență), cu sediul în județul Brașov, telefon x, email x@x.com, începând din 26.04.2021, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență și sesizează instanța ierarhic superioară comună - Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, a observat, având în vedere și prevederile art. 41 din C. proc. pen., că, în prezenta cauză, obiectul judecății îl vizează inculpații A. și S.C. B. sa, C. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie - septembrie 2019, fostă D. S.R.L., acuzați de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în perioada 2019, inculpatul A. a acționat în numele B. S.R.L. (în continuare J., la acel moment D. SRL) unde a îndeplinit calitățile de asociat (25%) și administrator (începând din 23.04.2019) și a indus în eroare pe reprezentanții persoanei vătămate H. S.A., încheind, în calitate de reprezentant al J., contractul de vânzare-cumpărare și contracte de leasing financiar între J. și H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie: x, x, x, x, x, x, x, x, x și y, în valoare totală de 3.365.937,84 RON, iar în acest context A. a folosit 33 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziție și documente de plată care ar fi fost emise pe relația J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) și înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. și preluarea folosinței în leasing de la K., în scopul obținerii pentru sine a folosului patrimonial injust, și pricinuind o pagubă totală de 3.365.937,84 RON persoanei vătămate H. S.A.

Reanalizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reținut că aceasta este fondată, câtă vreme parte din activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fost săvârșită pe teritoriul județului Brașov.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, contrar opiniei inculpatului, a reținut că parte din activitatea infracțională a infracțiunii de înșelăciune, respectiv cea legată de inducerea în eroare a reprezentanților părții civile a fost săvârșită în Brașov. În concret, judecătorul de cameră preliminară a notat că activitatea de inducere în eroare a părții civile nu a fost limitată doar la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare și de leasing financiar între J. și H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., ci că, pentru a-și atinge scopul obținerii pe nedrept a unor sume de bani, urmarea încheierii unor contracte, inculpatul a derulat și alte acțiuni specifice, anterioare semnării contractelor. În mod obișnuit, similar prezentei cauze, cu precădere în situația încheierii unor contracte cu o valoare ridicată, în cadrul relațiilor contractuale prealabile, există întâlniri de cunoaștere a clientului, ofertare și negociere, ce au loc între reprezentanții părților. De asemenea, semnarea contractelor bancare și/sau de leasing este precedată de prezentarea și analiza documentelor, în baza cărora este aprobată creditarea și/sau leasingul. Astfel de acțiuni, ce fac parte din presupusa activitate infracțională de inducere în eroare a reprezentanților unității bancare de leasing, în cauză H., au fost săvârșite de inculpatul A. în Brașov, așa cum rezultă din declarația martorului N., care a arătat că întâlnirea prealabilă încheierii contractului având ca obiect achiziționarea de autorulote în leasing a avut loc la sediul D. din Brașov, str. x, în luna martie 2019. De asemenea, martorul a relatat că pe data de 04.06.2019, anterior semnării contractelor de leasing, s-a întâlnit cu inculpatul A. tot la sediul D. din Brașov, str. x, tot în derularea relațiilor contractuale prealabile, când inculpatul i-a prezentat documente privind majorarea capitalului social și planul de dezvoltare al societății, intitulat "Descriere activitate plan dezvoltare 2018 - 2020".

De asemenea, în activitatea infracțională, în vederea obținerii pe nedrept a unor sume de bani, rezultate din încheierea contractelor cu partea civilă H., inculpatul A. a prezentat reprezentanților acesteia, respectiv martorului N., facturi de achiziție și documente de plată care ar fi fost emise pe relația J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) și înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. și preluarea folosinței în leasing de la K., facturile de achiziție prezentând mențiunea că au fost emise la sediul societății din Brașov, astfel că, în condițiile în care falsul nu poartă asupra datelor privind locul emiterii facturii, respectiv sediul social al emitentului, în lipsa altor date, nu se poate aprecia că au fost emise din alt loc. Totodată, judecătorul de camera preliminară a mai reținut că inculpatul contestă acuzațiile declarând că facturile prezentate, emise la sediul din Brașov, conțin mențiuni reale.

Prin urmare, instanța a considerat că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune, atât acțiuni de falsificare prin contrafacere, alterare ori prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, cât și acțiuni de folosire a înscrisului astfel falsificat.

Contrar opiniei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, s-a apreciat că textul art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definește locul săvârșirii infracțiunii drept acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională în totul sau în parte, iar nu acela unde s-a consumat infracțiunea.

Or, în condițiile date, a constatat că teza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov care s-a oprit direct doar la acțiunile de folosire a înscrisurilor false, excluzând din activitatea infracțională acțiunile de falsificare (care nu au fost atribuite altei persoane), nu poate conduce la concluzia că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată exclude activitatea infracțională de falsificare, componentă a infracțiunii și care a fost probată ca fiind derulată la Brașov, acolo unde inculpații aveau sediul social și domiciliul.

Prin urmare, reținând că parte din activitatea infracțională a presupuselor fapte de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost desfășurată în Brașov, parte în București, judecătorul de cameră preliminară a considerat că, în cauză este incidentă o competență egală, caz în care, competența ar rămâne în favoarea primei instanțe sesizate conform art. 41 alin. (4) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 octombrie 2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 28 octombrie 2021.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Tribunalul București, secția I penală, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpații A. și S.C. B. S.A., C. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie - septembrie 2019, fostă D. S.R.L. este Tribunalul Brașov, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și inculpata B. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență că în perioada 2019, inculpatul A. a acționat în numele B. S.R.L. (în continuare J., la acel moment D. SRL) unde a îndeplinit calitățile de asociat (25%) și administrator (începând din 23.04.2019) și a indus în eroare pe reprezentanții persoanei vătămate H. S.A., încheind, în calitate de reprezentant al J., contractul de vânzare-cumpărare și contracte de leasing financiar între J. și H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie: x, x, x, x, x, x, x, x, x și y, în valoare totală de 3.365.937,84 RON, iar în acest context A. a folosit 33 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziție și documente de plată care ar fi fost emise pe relația J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) și înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. și preluarea folosinței în leasing de la K., în scopul obținerii pentru sine a folosului patrimonial injust, și pricinuind o pagubă totală de 3.365.937,84 RON persoanei vătămate H. S.A.

Potrivit dispozițiilor art. 41 din C. proc. pen. "(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate."

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

Dispozițiile art. 41 din C. proc. pen. instituie o ordine de preferință pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, stabilind criterii pentru determinarea competenței teritoriale.

Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia cele două instanțe și-au declinat reciproc competența îl reprezintă procedura camerei preliminare.

Din perspectiva primului criteriu enunțat de legiuitor, se constată că, sub aspectul locului săvârșirii infracțiunii, infracțiunile deduse judecății au fost comise, preponderent la Brașov și în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov. Astfel, din actele aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, rezultă că parte din activitatea infracțională, respectiv cea legată de inducerea în eroare a reprezentanților părții civile, constând în întâlniri de ofertare și negociere, ce au loc între reprezentanții părților, prezentarea și analiza documentelor în baza cărora este aprobată creditarea și/sau leasingul, prezentarea facturilor de achiziție și documente de plată care ar fi fost emise pe relația J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) și înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. și preluarea folosinței în leasing de la K., facturile de achiziție prezentând mențiunea că au fost emise la sediul societății din Brașov, au fost săvârșite de inculpatul A. în Brașov, unde au avut loc întâlnirile premergătoare semnării contractelor, cu reprezentanții firmei de leasing.

Ca urmare, văzând criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. în cauză, competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. S.R.L. va reveni instanței în raza căreia se află locul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestora, loc în care funcționează și organul de urmărire penală semnatar al rechizitoriului, chiar dacă parte din activitatea infracțională s-a produs în raza teritorială a altei instanțe, rază în care, de altfel, funcționează și organul de urmărire penală semnatar al rechizitoriului.

În plus, se constată că inculpatul A. are domiciliul în Brașov, strada x, nr. 7, iar inculpata B. S.R.L. are sediul în com. Prejmer, strada x, nr. 712 2, Brașov.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și S.C. B. S.A. în favoarea Tribunalului Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. B. S.A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și S.C. B. S.A. în favoarea Tribunalului Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. B. S.A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2021.

GGC - NN