ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

02.09.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 34 din 22 iulie 2021 a Tribunalului Arad s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, secția penală, respectiv a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul acestei instanțe invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - BT Arad și în consecință:

În baza art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 250 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației împotriva măsurilor asigurătorii, formulată de către numitul A., prin apărător ales, domiciliat în mun. Arad, str. x, jud. Arad (B.), în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, instanță competentă să soluționeze în fond cauza penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Arad a constatat că la data de 20.07.2021 a fost înregistrată contestația formulată de contestatorul A. împotriva ordonanței de luare a măsurilor asigurătorii dată la 12.07.2021, în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală București, prin care s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit de către DIICOT - Structura Centrală asupra bunurilor mobile și imobile ale contestatorului, astfel cum au fost identificate prin ordonanța atacată, precum și a sechestrului asigurator instituit pe contul contestatorului x deschis la x S.A.. având în vedere faptul că această măsură asiguratorie a fost instituită asupra contului în condițiile în care procurorul nu a dispus-o prin ordonanța atacată și nici nu i s-a comunicat petentului vreo altă ordonanță în acest sens.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Arad a constatat că prin ordonanța procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală București s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale contestatorului A..

Asupra excepției privind necompetența acestei instanțe de a soluționa cauza, asupra căreia instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Arad a constatat că din adresa nr. x/2019 emisă de către DIICOT - Structura Centrală în data de 20.07.2021 rezultă faptul că Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului București la data de 14.07.2021, cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 de inculpați în cauză.

În aceste condiții, având în vedere și comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT în data de 14.07.2021 din care rezultă faptul că percheziții domiciliare în aceste cauze au fost efectuate și pe raza municipiului București, iar DIICOT - Structura centrală s-a adresat Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București în cursul urmăririi penale, sunt motive pentru care, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București. Ținând cont și de faptul că dosarul de urmărire penală se află pe rolul acestei instanțe pe un termen care greu poate fi estimat în prezent, pe de altă parte contestația depusă în temeiul art. 250 C. proc. pen. ar necesita o soluționare cu celeritate având în vedere obiectul prezentei cauze; mai mult decât atât, dacă părțile ar depune în cursul urmăririi penale în cadrul aceluiași dosar contestații care sunt de competența judecătorului de drepturi și libertăți, având același obiect la instanțe diferite, în speță Tribunalul București și Tribunalul Arad, ar exista posibilitatea să fie emise soluții diferite privind același obiect și petent în dosarul de urmărire penală.

În concluzie, din moment ce în faza de urmărire penală DIICOT - Structura Centrală s-a adresat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, iar în raza acestui municipiu au fost efectuate percheziții domiciliare (conform comunicatului DIICOT, atașat la dosar), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad consideră că în cursul urmăririi penale două instanțe diferite nu pot instrumenta același dosar.

Pe de alte parte, Tribunalul București are atât competență materială cât și competență teritorială și a fost deja sesizat în cursul urmăririi penale de către DIICOT - Structura Centrală, respectiv judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul respectivei instanțe cu soluționarea prezentei cauze.

Prin încheierea din data de 20 august 2021, Tribunalul București, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 250 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de petentul A.. A declinat în favoarea Tribunalului Arad competența de soluționare a contestației privind măsurile asigurătorii dispuse în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Secția de Combatere a Criminalității Organizate, formulată de petentul A..

Tribunalul București a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Arad și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București a constatat că în cauza ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. x/D/P/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Secția de Combatere a Criminalității Organizate, s-a reținut, prin ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv prin ordonanța din data de 12.07.2021, de instituire a măsurilor asigurătorii față de contestatorul din prezenta cauză, că activitatea infracțională desfășurată de membrii grupului infracțional organizat cu componentă transfrontalieră constituit în anul 2017 pe raza municipiului Arad s-a desfășurat preponderent pe raza municipiului Arad.

De asemenea, s-a apreciat că din ordonanțele menționate anterior, care constituie în acest moment actele procesuale în raport de care poate fi determinată competența judecătorului de drepturi și libertăți, nu reiese că activitatea infracțională s-ar fi desfășurat și în circumscripția teritorială a Tribunalului București, astfel că această instanță nu ar putea fi învestită cu judecarea pe fond a prezentei cauze penale.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 250 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației împotriva măsurilor asigurătorii instituite de organul de urmărire penală nu poate reveni judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, instanță necompetentă după niciunul dintre criteriile enumerate de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București a apreciat că Tribunalul Arad, instanța inițial învestită cu soluționarea prezentei cauze, este competentă să judece contestația împotriva măsurilor asigurătorii, raportat la primul criteriu de determinare a competenței teritoriale a instanțelor, având în vedere că activitatea infracțională cercetată în Dosarul nr. x/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Secția de Combatere a Criminalității Organizate, s-a desfășurat preponderent pe raza județului Arad.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Arad, pentru următoarele considerente:

Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., "când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară".

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., "instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența".

Cauza pendinte asupra căreia au intrat în conflict cele două instanțe de judecată (Tribunalul Arad și Tribunalul București) are ca obiect contestația formulată de contestatorul A. împotriva ordonanței de luare a măsurilor asigurătorii dată la 12.07.2021, în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală București, prin care s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit de către DIICOT - Structura Centrală asupra bunurilor mobile și imobile ale contestatorului, astfel cum au fost identificate prin ordonanța atacată, precum și a sechestrului asigurator instituit pe contul contestatorului deschis la x S.A.

Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. pen. împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

De asemenea, se observă că dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. instituie o ordine de preferință din rațiuni de ordin organizatoric, dar și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, stabilind următoarele criterii pentru determinarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești:

a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârșirii faptei;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) din C. proc. pen.].

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Prin urmare, raportat la primul criteriu de stabilire a competenței teritoriale, reglementat de art. 41 alin. (1) cu referire la art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., Tribunalul Arad este instanța competentă să soluționeze cauza.

În concret, se constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acțiune și componentă transfrontalieră în sfera criminalității economico-financiare, contrabandă și spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuției și comercializării, "la negru", în România și în alte țări din spațiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantități de țigarete de diferite tipuri de proveniență Ucraina și Republica Moldova, precum și țigarete contrafăcute, confecționate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obținând profituri impresionante și aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului; consolidat al statului precum și bugetelor naționale ale statelor de desfacere.

În dosar s-a constatat că presupusa activitate infracțională, pentru care se fac cercetări, s-a desfășurat în județul Arad, iar persoane fizice și juridice din care a fost constituit grupul de criminalitate organizată au domiciliul și sediul în județul Arad. Mai mult, în ordonanța din data de 12.07.2021, de instituire a măsurilor asigurătorii față de contestatorul A., s-a menționat că activitatea infracțională desfășurată de membrii grupului infracțional organizat cu componentă transfrontalieră, constituit în anul 2017, pe raza municipiului Arad, s-a desfășurat preponderent pe raza municipiului Arad.

Totodată, se constată că instanța supremă a mai soluționat cauze având ca obiect conflictul de competență dintre cele două instanțe (Tribunalul Arad și Tribunalul București) pentru soluționarea contestaților formulate de alți petenți împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța din data de 12.07.2021, dată în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Arad (Încheierea nr. 430 din data de 24 august 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 434 din data de 02 septembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 435 din data de 02 septembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 436 din data de 02 septembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 437 din data de 02 septembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 438 din data de 02 septembrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.