ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

21.09.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 august 2021, petentul A. a formulat contestație împotriva ordonanței procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Structura Centrală București prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra conturilor în RON deschise la B. S.A., având IBAN nr. x, x, Cont euro deschis la B. S.A., având IBAN nr. x, cererea fiind adresată Tribunalului Arad.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că procurorul a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile fără ca, în prealabil, să fi clarificat corect și deplin starea de fapt și de drept care privește contribuția și participația petentului la faptele ce formează obiectul cauzei. Astfel, deși i s-a adus la cunoștință faptul că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor încadrate juridic ca fiind aderare la un grup infracțional organizat, contrabandă și spălare de bani, nu i s-a prezentat în concret în ce ar consta aceste fapte pe care le-ar fi comis, în ciuda faptului că a insistat în acest sens. De altfel, cu ocazia audierii sale, a susținut că nu a fost chestionat de către organul de urmărire penală decât despre o singură faptă, de complicitate la contrabandă, pretins săvârșită în februarie 2021, pe raza municipiului Arad, dar fără să i se arate concret care ar fi fost contribuția sa la comiterea acesteia (cum a asigurat contrainformativ transporturile de țigarete de contrabandă pe plan intern, mai ales că domiciliază și are reședința în alt județ, respectiv în județul Bihor),

Astfel cum ușor se poate constata, până la acest moment, la dosarul de urmărire penală nu exista niciun act de constatare sau expertiză din care să rezulte valoarea pretinsului prejudiciu ce ar fi fost produs în cauză. Banii care au intrat în aceste conturi provin din activitățile legale pe care le desfășoară, fie în domeniul agricol, fie în cel comercial. În acest sens, va depune extrasele de cont, din care rezultă că banii provin fie din vânzarea unor produse agricole din ferma pe care o deține, fie din subvențiile acordate de stat pentru susținerea activităților agricole. Rezultă, așadar, certitudinea că bunurile nu pot proveni din săvârșirea unor infracțiuni, fiind dobândite legal. Din ordonanța atacata nu rezultă care ar fi pericolul concret ca petentul să ascundă, să distrugă, să înstrăineze sau să sustragă de la urmărire banii care pot face obiectul confiscării speciale. Dimpotrivă, în condițiile în care activitatea agricolă nu se poate realiza fără susținerea statului român prin subvenții și fermierii români nu pot face față concurenței comunitare fără sprijinul financiar al statului, privarea sa și a exploatației sale agricole de acești bani constituie o expunere nejustificată la faliment și la încetarea activității. De altfel, așa cum va dovedi cu înscrisuri, chiar în acest moment este obligat să efectueze reparații la unele utilaje agricole, dar nu le poate face din cauza blocării conturilor. De asemenea, nici achiziționarea de motorină nu se poate realiza fără banii pe care procurorul i-a sechestrat în mod nelegal și injust.

Prin Încheierea nr. 45 din 17 august 2021 Tribunalul Arad, secția penală, a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, secția penală, invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - BT Arad și în consecință în baza art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației împotriva măsurii asigurătorii și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, formulată de către petentul A., în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, instanță competentă să soluționeze în fond cauza penală.

Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că din analiza actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că, prin ordonanța procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală București, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător/popririi asupra sumelor de bani aflate în și cu care vor fi alimentate conturile bancare deschise de petentul A. la toate unitățile bancare, inclusiv asupra conturilor în RON deschis la B. S.A., având IBAN nr. x, x, Cont euro deschis la B. S.A., având IBAN nr. x

Potrivit dispozițiilor art. 250 din C. proc. pen. referitor la contestarea măsurilor asiguratorii "(1) Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Din Adresa nr. x/2019 emisă de către DIICOT - Structura Centrală în data de 09.08.2021, a rezultat faptul că Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului București la data de 14.07.2021, cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 de inculpați în cauză.

În aceste condiții, având în vedere și comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT în data de 14.07.2021 din care rezultă faptul că percheziții domiciliare în aceste cauze au fost efectuate și pe raza municipiului București, iar DIICOT - Structura centrală s-a adresat Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București în cursul urmăririi penale, sunt motive pentru care, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București. Ținând seama și de faptul că dosarul de urmărire penală se află pe rolul acestei instanțe pe un termen care greu poate fi estimat în prezent, pe de altă parte, contestația depusă în temeiul art. 250 din C. proc. pen. ar necesita o soluționare cu celeritate având în vedere obiectul prezentei cauze. Mai mult decât atât, dacă părțile ar depune în cursul urmăririi penale în cadrul aceluiași dosar contestații care sunt de competența judecătorului de drepturi și libertăți, având același obiect la instanțe diferite, în speță Tribunalul București și Tribunalul Arad, ar exista posibilitatea să fie emise soluții diferite privind același obiect și petent în dosarul de urmărire penală.

În concluzie, din moment ce în faza de urmărire penală DIICOT - Structura Centrală s-a adresat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, iar în raza acestui municipiu au fost efectuate percheziții domiciliare (conform comunicatului DIICOT, atașat la dosar), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad a considerat că în cursul urmăririi penale două instanțe diferite nu pot instrumenta același dosar.

Pe de alte parte, Tribunalul București are atât competență materială cât și competență teritorială și a fost deja sesizat în cursul urmăririi penale de către DIICOT - Structura Centrală, respect iv judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul respectivei instanțe cu soluționarea prezentei cauze.

În consecință, a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, secția penală, invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - BT Arad și în baza art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 250 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației împotriva măsurii asigurătorii și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, formulată de către petentul A., în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, instanță competentă să soluționeze în fond cauza penală.

Prin încheierea din 03 septembrie 2021, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală, invocată de Ministerul Public.

În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de judecare a cauzei având ca obiect contestația formulată de contestatorul A., împotriva Ordonanței nr. 2119/D/P/2019 din data de 12.07.2021 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală, către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad.

În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competență.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune; măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. Potrivit disp. art. 250 din C. proc. pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Tribunalul Arad a menționat în considerentele hotărârii de declinare a competenței faptul că "Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului București la data de 14.07.2021 cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 inculpați în cauză" iar în aceste condiții, "având în vedere comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT la data de 14.07.2021 din care rezultă că percheziții domiciliare în aceste cauze au fost efectuate și pe raza municipiului București", a concluzionat că revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.

Sub un prim aspect, s-a apreciat că spre deosebire de măsurile preventive, perchezițiile domiciliare, perchezițiile informatice și măsurile de supraveghere tehnică, în cazul cărora, potrivit disp. art. 224 alin. (2) din C. proc. pen., art. 158 alin. (1) din C. proc. pen., art. 168 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 140 alin. (1) din C. proc. pen., competența teritorială este alternativă, revenind fie judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, fie judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, în cazul contestației împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror, dispozițiile art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., nu mai prevăd o competență teritorială alternativă a judecătorului de drepturi și libertăți, aceasta revenind doar judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Sub un alt aspect, pentru a stabili instanța competentă să judece în fond cauza în care s-au dispus măsuri asigurătorii, judecătorul s-a raportat la dispozițiile C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 41 din C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acțiune și componentă transfrontalieră în sfera criminalității economico-financiare, contrabandă și spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuției și comercializării, "la negru", în România și în alte țări din spațiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantități de țigarete de diferite tipuri de proveniență Ucraina și Republica Moldova precum și țigarete contrafăcute, confecționate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obținând profituri impresionante și aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului consolidat al statului precum și bugetelor naționale ale statelor de desfacere.

În ordonanța din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019, s-a mai arătat că, gruparea a fost inițiată și constituită de către C., împreună cu D., E., F. și G. care, pentru realizarea rezoluției infracționale propuse, au atras în gruparea infracțională mai mulți asociați și administratori ai unor societăți de transport rutier internațional de mărfuri, ce desfășoară în mod regulat transporturi de mărfuri (în special componente auto) având ca destinație țări de interes pentru grupare, precum și alte persoane cu roluri bine definite în activitatea infracțională. De asemenea, pentru realizarea activității infracționale, în cadrul grupării au fost atrași mai mulți asociați și administratori ai unor societăți de transport rutier de mărfuri, șoferi profesioniști dispuși să realizeze cursele în contextul cărora să fie efectuate transporturile de țigarete și/sau de bani reprezentând contravaloarea acestora, precum și persoane de încredere care să cunoască locațiile destinate depozitării țigaretelor, să ajute la transportul și manipularea ambalajelor/țigaretelor, disimularea acestora, plasarea unor cantități mai mici de țigarete către clienții finali, respectiv colectarea plăților aferente țigaretelor livrate. Dintre persoanele recrutate în acest scop a fost identificat și suspectul A., ce deseori asigură contrainformativ transporturile de țigarete de contrabandă pe plan intern, apropiat al suspectului H., asociat și administrator al mai multor societăți comerciale ale căror puncte de lucru, reprezentând spatii pentru depozitare, au fost puse la dispoziția grupării pentru depozitarea provizorie a țigaretelor provenite din contrabandă.

Judecătorul a constatat că prin ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale, dar și în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procurorii, în expunerea situației de fapt, relevantă pentru stabilirea obiectului urmăririi penale au arătat că, în cursul anului 2017, pe raza mun. Arad a fost constituit un grup infracțional organizat cu componentă transfrontalieră, cu arie de acțiune în sfera criminalității economico-financiare contrabandă și spălare de bani, care, profitând de diferența semnificativă a prețului de piață a țigaretelor provenite din Ucraina, Rep. Moldova și Serbia, față de prețul celor din spațiul Uniunii Europene, a derulat operațiuni frauduloase cu cantități importante de țigarete, materializate în achiziționarea clandestină de țigări de diferite tipuri din Ucraina, Rep. Moldova și Serbia, și ulterior introducerea acestora în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal și comercializarea lor "la negru" în România și alte țări ale spațiului UE, aducând astfel prejudicii bugetului consolidat al statului și obținând sume impresionante de bani. (...) La scurt timp, o parte din marfă se comercializează pe teritoriul României, iar o altă parte, disimulată în alte categorii de mărfuri (în principal piese și subansamble auto) este transportată și comercializată în diverse țări Vest Europene, între care Marea Britanie, Germania, Franța, Italia.

Astfel, s-a constatat că presupusa activitate infracțională pentru care se fac cercetări, s-a desfășurat preponderent în județul Arad și în județele învecinate.

Potrivit disp. art. 42 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a căror circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București, iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul București, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Disp. art. 42 din C. proc. pen., reglementează situația în care infracțiunile care formează obiectul urmăririi penale sunt săvârșite integral în străinătate, nu și situația prezentului dosar, dar, chiar și sub incidența art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat că suspecții, persoane fizice și juridice, au domiciliile și sediile în județul Arad.

Drept consecință, s-a constat că instanța competentă să judece pe fond cauza nu poate să fie decât Tribunalul Arad, raportat la oricare din criteriile prevăzute în partea generală a C. proc. pen.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală, a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală, invocată de Ministerul Public și în baza art. 250 alin. 1 din C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., va declina competența de judecare a cauzei având ca obiect contestația formulată de contestatorul A., împotriva Ordonanței nr. 2119/D/P/2019 din data de 12.07.2021 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală, către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad.

În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competență, în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formând obiectul Dosarului nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 21 septembrie 2021.

Analizând conflictul negativ de competență ivit, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250 din C. proc. pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a constatat că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acțiune și componentă transfrontalieră în sfera criminalității economico-financiare, contrabandă și spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuției și comercializării, "la negru", în România și în alte țări din spațiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantități de țigarete de diferite tipuri de proveniență Ucraina și Republica Moldova precum și țigarete contrafăcute, confecționate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obținând profituri impresionante și aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului consolidat al statului precum și bugetelor naționale ale statelor de desfacere. Astfel, s-a constatat că presupusa activitate infracțională pentru care se fac cercetări, s-a desfășurat preponderent în județul Arad și în județele învecinate.

Dispozițiile art. 42 din C. proc. pen. reglementează situația în care infracțiunile care formează obiectul urmăririi penale sunt săvârșite integral în străinătate, nu și situația prezentului dosar, dar, chiar și sub incidența art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat că suspecții, persoane fizice și juridice, au domiciliile și sediile în județul Arad.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, având în vedere că presupusa activitate infracțională s-a desfășurat preponderent în județul Arad și în județele învecinate, față de dispozițiile C. proc. pen. care reglementează competența materială și teritorială, se constată că în cauză competența de soluționare a cauzei ce are ca obiect contestare măsură asiguratorie formulată în temeiul art. 250 din C. proc. pen. aparține judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate competent să soluționeze contestația formulată de petentul A. este judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, în speță, fiind judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de petentul A. având ca obiect contestare măsură asiguratorie formulată în temeiul art. 250 din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de petentul A. având ca obiect contestare măsură asiguratorie formulată în temeiul art. 250 din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.