ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

02.09.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 iulie 2021 a Tribunalului București, în baza art. 250 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală, invocată din Ministerul Public.

S-a declinat competența de judecare a cauzei, având ca obiect contestația formulată de suspecta A., împotriva Ordonanței nr. x/P/2019 din data de 12.07.2021 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut că spre deosebire de măsurile preventive, perchezițiile domiciliare, perchezițiile informatice și măsurile de supraveghere tehnică, în cazul cărora, potrivit disp. art. 224 alin. (2) din C. proc. pen., art. 158 alin. (1) din C. proc. pen., art. 168 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 140 alin. (1) din C. proc. pen., competența teritorială este alternativă, revenind fie judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, fie judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, în cazul contestației împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror, dispozițiile art. 250 alin. (1) din C. proc. pen. nu mai prevăd o competență teritorială alternativă a judecătorului de drepturi și libertăți, aceasta revenind doar judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Sub un alt aspect, pentru a stabili instanța competentă să judece în fond cauza în care s-au dispus măsuri asigurătorii, judecătorul s-a raportat la dispozițiile C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 41 din C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Potrivit disp. art. 42 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a căror circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București, iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul București, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acțiune și componentă transfrontalieră în sfera criminalității economico-financiare, contrabandă și spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuției și comercializării, "la negru", în România și în alte țări din spațiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantități de țigarete de diferite tipuri de proveniență Ucraina și Republica Moldova precum și țigarete contrafăcute, confecționate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obținând profituri impresionante și aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului consolidat al statului precum și bugetelor naționale ale statelor de desfacere.

În Ordonanța din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019, s-a mai arătat că, gruparea a fost inițiată și constituită de către B., împreună cu C., D., E. și F. care, pentru realizarea rezoluției infracționale propuse, au atras în gruparea infracțională mai mulți asociați și administratori ai unor societăți de transport rutier internațional de mărfuri, ce desfășoară în mod regulat transporturi de mărfuri (în special componente auto) având ca destinație țări de interes pentru grupare, precum și alte persoane cu roluri bine definite în activitatea infracțională. De asemenea, pentru realizarea activității infracționale, în cadrul grupării au fost atrași mai mulți asociați și administratori ai unor societăți de transport rutier de mărfuri, șoferi profesioniști dispuși să realizeze cursele în contextul cărora să fie efectuate transporturile de țigarete și/sau de bani reprezentând contravaloarea acestora, precum și persoane de încredere care să cunoască locațiile destinate depozitării țigaretelor, să ajute la transportul și manipularea ambalajelor/țigaretelor, disimularea acestora, plasarea unor cantități mai mici de țigarete către clienții finali, respectiv colectarea plăților aferente țigaretelor livrate.

Dintre persoanele recrutate în acest scop a fost identificat și suspecta A..

Astfel, s-a constatat că presupusa activitate infracțională pentru care se fac cercetări, s-a desfășurat în județul Arad, iar în situația incidenței art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., se constată că suspecții, persoane fizice și juridice, au domiciliul și sediul în jud. Arad.

Drept consecință, instanța competentă să judece pe fond cauza nu poate să fie decât Tribunalul Arad, raportat la oricare din criteriile prevăzute în partea generală a C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 40 din data de 16 august 2021 a Tribunalului Arad, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, secția penală, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Arad și în consecință:

În baza art. 63 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și art. 50 din C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a contestației împotriva măsurii asigurătorii și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, formulată de petenta A., în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală, instanță competentă să soluționeze în fond cauza penală.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul București, secția I penală, și Tribunalul Arad, secția penală.

În baza art. 51 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Arad a reținut că potrivit dispozițiilor art. 250 din C. proc. pen. referitor la contestarea măsurilor asiguratorii "(1) Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Din adresa nr. x/2019 emisă de către DIICOT - Structura Centrală în data de 09.08.2021 a rezultat faptul că Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului București la data de 14.07.2021, cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 de inculpați în cauză.

De asemenea, din adresa nr. x/2019 emisă de către DIICOT- Structura Centrală la data de 13 august 2021, s-a reținut că, sunt în imposibilitatea de a înainta dosarul de urmărire penală sus-menționat, întrucât a fost obținut de la Tribunalul București la data de 11 august 2021.

În aceste condiții, având în vedere și comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT în data de 14.07.2021 din care a rezultat faptul că percheziții domiciliare în aceste cauze au fost efectuate și pe raza municipiului București, iar DIICOT - Structura centrală s-a adresat Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București în cursul urmăririi penale, sunt motive pentru care, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București. Ținând cont și de faptul că dosarul de urmărire penală s-a aflat pe rolul acestei instanțe, pentru soluționarea măsurilor preventive, pe de altă parte contestația depusă în temeiul art. 250 din C. proc. pen. ar necesita o soluționare cu celeritate având în vedere obiectul prezentei cauze; mai mult decât atât, dacă părțile vor depune în cursul urmăririi penale în cadrul aceluiași dosar cereri de revocare, înlocuire, sau alte contestații care sunt de competența judecătorului de drepturi și libertăți, având același obiect la instanțe diferite, în speță Tribunalul București și Tribunalul Arad, ar exista posibilitatea să fie emise soluții diferite privind același obiect și petent în dosarul de urmărire penală.

În concluzie, din moment ce în faza de urmărire penală DIICOT - Structura Centrală s-a adresat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, iar în raza acestui municipiu au fost efectuate percheziții domiciliare (conform comunicatului DIICOT, atașat la dosar), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad a considerat că, în cursul urmăririi penale două instanțe diferite nu pot instrumenta același dosar.

Pe de alte parte, Tribunalul București are atât competență materială cât și competență teritorială și a fost deja sesizat în cursul urmăririi penale de către DIICOT - Structura Centrală, respectiv judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul respectivei instanțe cu soluționarea prezentei cauze.

S-a remarcat, de asemenea, că, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a unor cauze similare, în număr de 12 dosare înregistrate pe rolul acestei instanțe, în perioada 15 iulie 2021 - 9 august 2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23.08.2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 02.09.2021.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Arad.

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația formulată de suspecta A. împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. x/D/P/2019 din data de 12.07.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicti comissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

În acest context, Înalta Curte reține că, prin Încheierea nr. 430 din data de 24 august 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte, într-o altă cauză având ca obiect contestația formulată de contestatorul G. împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța din data de 12.07.2021, dată în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În raport de acest aspect, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că nu au intervenit elemente de noutate între momentul pronunțării încheierii penale anterior menționate și până la această dată, așadar apreciază că nu se impune o reanalizare a cauzei în vederea stabilirii instanței competente teritorial, aspectul referitor la competență fiind tranșat cu titlu definitiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de suspecta A. împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. x/D/P/2019 din data de 12.07.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.