ÎCCJ, Decizia nr. 56/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1961 din 7 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 13 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs recurentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere caracterul definitiv al hotărârii atacate și dispozițiile art. 483 din C. proc. civ.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere caracterul definitiv al hotărârii atacate, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și 6 din C. proc. civ., și dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimate, prin întâmpinare, excepție de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei.

Așa cum rezultă din expunerea de la pct. I, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Or, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În ceea ce privește competența completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători [...] soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători."

În aceste condiții, hotărârea atacată nu este supusă recursului în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004 ori altor dispoziții legale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1961 din 7 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2021.