ÎCCJ, Decizia nr. 110/2021

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 C. proc. pen., constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 05 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 C. proc. pen., invocată de recurentul inculpat A..

Pentru a pronunța această soluție, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de recurentul inculpat A., în fața Înaltei Curți și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 C. proc. pen., cererea fiind motivată în scris de recurentul inculpat A., prin apărător, susținându-se de către apărare că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite cerințele imperative prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă:

Art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație. Astfel, potrivit acestui text de lege hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

Cazurile de la pct. 2-6, 9, 10, 12 și 14 au fost abrogate prin Legea nr. 255/2013.

În concret, în opinia recurentului inculpat A., dispozițiile art. 438 din C. proc. pen. nu sunt compatibile cu dispozițiile constituționale prevăzute de art. 16 alin. (1) și 20 din Constituția României, întrucât în ceea ce privește latura civilă a cauzei nu este prevăzută în mod expres posibilitatea părților de a uza de motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Astfel, în opinia autorului excepției, câtă vreme dispozițiile art. 438 din C. proc. pen. nu fac trimitere în mod expres la posibilitatea de a invoca dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., privind latura civilă a procesului penal și în situația în care în cadrul procesului penal a fost soluționată în mod greșit, din punct de vedere procedural, latura civilă, cu precădere prin aplicarea eronată a dispozițiilor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), inculpatul nu are la dispoziție o cale de atac efectivă.

În analiza condițiilor prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, republicată, Înalta Curte a constatat că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, întrucât, deși excepția a fost invocată de către recurentul inculpat A. în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții dintr-o lege în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, admisibilitatea unei astfel de cereri impune însă îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

În speță, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de lege, dorindu-se în realitate modificarea acestuia, prin adăugarea unor cazuri de casare prevăzute de C. proc. civ., astfel cum solicită autorul excepției prin cererea de sesizare formulată, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Înalta Curte a constatat că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

În consecință, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 C. proc. pen., invocată de recurentul inculpat A., ca inadmisibilă.

II. Împotriva încheierii din data de 05 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017 recurentul inculpat A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 19 aprilie 2021.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului, susținând că acesta a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, poate fi atacată la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției instanței penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte, în virtutea art. 24 din Legea nr. 255/2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

În incidența dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că încheierea din dosarul nr. x/2017 prin care a fost a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A., a fost pronunțată la data de 5 martie 2021, fără ca în cuprinsul acesteia să se menționeze ora la care s-a pronunțat hotărârea.

Dezlegând problema momentului (dies a quo) de la care se calculează termenul procedural pe ore în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina și jurisprudența (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 107/2017, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 164/2017) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care inculpatul A. putea contesta încheierea din dosarul nr. x/2017 sub aspectul soluției date cererii de sesizare a Curții Constituționale, a început să curgă la sfârșitul zilei de 5 martie 2021 (vineri), ora 24:00, și s-a împlinit la data de 8 martie 2021 (luni), ora 02:00.

În consecință, calea de atac formulată de inculpat la data de 8 martie 2020, ora 1:45 PM, a fost exercitată după expirarea termenului legal. În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 05 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017.

Pe cale de consecință, constatând întemeiată excepția tardivității recursului invocată de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 05 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 05 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2021.