ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65/F din 28.04.2021, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus, printre altele, în baza art. 74 alin. (1), art. 73 din C. proc. pen., respingerea cererii formulată de A. privind strămutarea soluționării dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut că la data de 10 martie 2021, contestatorul A. a formulat o cerere de strămutare a soluționării Dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Brașov la altă instanță de același grad ori la Tribunalul Penal Internațional.

În motivarea sesizării, A. a susținut că, obiectul cauzei este o infracțiune de furt (tâlhărie) a A.N.A.F. din bugetul public cu un prejudiciu de peste 3 miliarde de euro. Raportat la acest lucru este 1 miliard dovedit cu documente contabile ale ANAF-ului. A arătat că D.I.I.C.O.T. nu a acționat, că între reprezentanții A.N.A.F. și D.I.I.C.O.T., D.N.A. sunt legături periculoase, dubioase de afaceri, încrengături cu parchetele din Brașov și astfel este evident că acest dosar penal nu va avea parte de o cercetare judecătorească, competentă, dreaptă în această zonă, respectiv în zona de influență a A.N.A.F. Brașov și A.N.A.F. Covasna.

În prezent Dosarul nr. x/2020 se află pe rolul Tribunalului Brașov, obiectul cauzei fiind contestație în anulare.

Analizând cererea formulată, în raport cu datele menționate, înscrisurile depuse și de informațiile comunicate de către Tribunalul Brașov conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., curtea de apel a reținut că, în raport, cu motivele expuse anterior, că din cererea adresată nu se decelează niciun caz de strămutare din cele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., în condițiile în care nu sunt invocate aspecte din care să se poată concluziona existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorului învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2020 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calității părților.

Totodată, din motivele expuse nu a fost identificat vreun pericol de tulburare a ordinii publice în situația în care cauza menționată ar fi soluționată în continuare de către instanța sesizată.

În prealabil, curtea de apel a reținut că, referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute.

S-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (hotărârile pronunțate în cauzele Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, parag. 30 și Grieves c. Regatului Unit, 16 decembrie 2003, parag. 69).

Astfel, în contextul celor două criterii de evaluare a imparțialității, față de cererea prezentă, nu s-au identificat nici aspecte de natură să conducă la concluzia că tribunalul învestit cu cererea de contestație în anulare nu ar îndeplini criteriile de independență și imparțialitate, nefiind decelate nici motive de fapt care să justifice concluzia că soluția ce va fi pronunțată ar putea fi lipsită de imparțialitate.

Aspectele invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu conturează existența unei lipse de imparțialitate a instanței datorită împrejurărilor cauzei sau ale calității părților, nefiind evidențiate aspecte care să justifice strămutarea judecării cauzei la altă instanță egală în grad.

Astfel, față de cele analizate, s-a observat că cererea formulată de A. este nefondată, Curtea neidentificând vreun motiv dintre cele expres prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., care să determine strămutarea judecării Dosarului penal nr. x/2020 de la Tribunalul Brașov la altă instanță egală în grad, motiv pentru care a fost respinsă.

Totodată, referitor la cererea de strămutare a cauzei la Tribunalul Penal Internațional, curtea de apel a constatat că aceasta are un vădit caracter inadmisibil, având în vedere dispozițiile procedurale care reglementează instituția strămutării, precum și rolul instanței menționate.

Împotriva Sentinței penale nr. 65/F din 28.04.2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, a declarat apel A..

La termenul din 01 iulie 2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac declarate.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel soluționează cererea de strămutare prin sentință", iar potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., "sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin Sentința nr. 65/F din 28.04.2021, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins, cererea formulată de A. privind strămutarea soluționării dosarului penal nr. x/2020 al Tribunalului Brașov.

Însă, în raport cu dispozițiile art. 74 alin. (6) rap. la art. 74 alin. (1) din C. proc. pen. sentința prin care a fost soluționată o cerere de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu vreo cale de atac, învestind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 65/F din data de 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 65/F din data de 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2021.

GGC - GV