ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 76 din 26.11.2019, pronunțată de Judecătoria Hațeg în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:
S-a constatat, cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1968.
În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata A., cetățenie română, starea civilă - căsătorită, fără copii minori, studii superioare, ocupație actuală - reprezentant vânzări B. SRL, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
S-a constatat, cu privire la infracțiunea de fraudă informatică, că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea nouă, C. pen. din 2009.
În baza art. 249 cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică în forma continuată.
În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, pe un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Hațeg, jud. Hunedoara, o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să se comunice Serviciului de Probațiune Hunedoara.
În temeiul art. 404 alin. (2) și art. 91 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 și art. 1381 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă C., cu domiciliul în jud. Hunedoara și s-a dispus obligarea inculpatei A., în solidar cu partea responsabilă civilmente D. SA București, cu sediul în București, B-dul x nr. 5, la plata următoarelor sume:
- cu titlu de daune materiale, suma de 23.380 RON, plus dobânda legală, de la data producerii prejudiciului, reprezentând soldul bancar al părții civile;
- cu titlu de daune morale, suma de 25.000 RON.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a popririi dispusă prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de 21.06.2017, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat.
În baza art. 25 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor enumerate la punctul 3 al dispoziției de trimitere în judecată din cuprinsul rechizitoriului.
În temeiul art. 276 alin. (2) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 5.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, în favoarea părții civile C., reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 800 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei E., cetățenie română, starea civilă - căsătorită, fără copii minori, studii superioare, ocupație actuală - contabilă la Primăria comunei Pui, fără antecedente penale, pentru tentativă la infracțiunea de fraudă informatică prev. de art. 20 C. pen. din 1968, raportat la art. 49 și art. 50 din Legea nr. 161/2003 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 600 RON, din care suma de 400 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, au rămas în sarcina statului.
Împotriva Sentinței penale nr. 76 din 26.11.2019, pronunțată de Judecătoria Hațeg în Dosarul nr. x/2017, au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg, inculpata A. și părțile civile D. SA și C..
Apelanta inculpată A. a solicitat, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar în rejudecare:
- în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din noul C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale;
- în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pronunțarea unei soluții de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 din noul C. pen.
- pronunțarea unei soluții de respingere a acțiunii civile formulate de partea civilă C., ca neîntemeiată.
În subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Hațeg.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, atât în ce privește latura penală, cât și în ce privește latura civilă, în esență pentru următoarele considerente:
În ceea ce o privește pe inculpata A., în scopul stabilirii legii penale mai favorabile, au fost combinate prevederile a două Coduri penale - legi succesive, fiind încălcată Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014, prin care s-a constatat că prevederile art. 5 din noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a susținut că legea penală mai favorabilă este C. pen. nou, raportat la limitele de pedeapsă mai mici pentru infracțiunea de fraudă informatică (închisoarea de la 2 la 7 ani, față de închisoare de la 3 la 12 ani).
În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, s-a susținut că, raportat la termenul de prescripție a răspunderii penale, de 5 ani, care se calculează de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni [conform art. 154 alin. (1) lit. d), alin. (2) C. pen.], ultimul act material putea fi săvârșit în data de 17.11.2011 (data suspendării din activitate a inculpatei, când aceasta nu a mai avut acces în sediul băncii), ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a răspunderii penale se împlinea la data de 16.11.2019, iar pentru cealaltă faptă la data de 16.11.2016, context în care, în speță, trebuie constatată intervenția instituției prescripției. S-a arătat că acest fapt constituie motiv temeinic și justificat pentru reformarea soluției primei instanțe, în sensul constatării prescripției răspunderii penale.
S-a susținut că, în raport de cele arătate și de starea de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului, este de observat că soluția instanței de fond este corectă sub aspectul constatării intervenției prescripției cu referire la fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă este greșită în ceea ce privește textele de lege reținute, respectiv cele referitoare la fapte, ca aplicabilitate.
Cu privire la soluția de condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fraudă informatică, s-a solicitat a se observa că soluția atacată este netemeinică și nelegală întrucât, pentru existența infracțiunii menționate, în dovedirea laturii obiective, era necesar să existe un element material - prejudiciu, or, în cauză, acesta nu există și nici nu a fost dovedit, astfel că fapta imputată nu există.
S-a susținut că nu s-a făcut dovada faptului că există un prejudiciu (în contextul în care prevederile art. 249 C. pen. impun existența unei pagube) și nici a următoarelor elemente de fapt: existența sumei de bani reclamată de partea civilă C. la data săvârșirii faptei, lipsa unei sume certe deținute de către partea civilă C.. S-a menționat că, din conținutul Notei nr. x/2013 întocmite de Direcția Antifraudă din cadrul D.., rezultă că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă sesizarea făcută de partea civilă C. este sau nu întemeiată.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, sub aspectele criticate, fiind necesară reformarea acesteia, în forma solicitată.
S-a mai arătat că instanța de fond a respins solicitarea formulată de avocatul inculpatei de a beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - fapt consemnat în încheierea de ședință din data de 17 mai 2018, deoarece Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu a reținut în mod corect starea de fapt existentă.
S-a susținut, de asemenea, că instanța de fond, în mod eronat, a reținut în sentință că inculpata ar fi beneficiat de prevederile art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., deoarece prin încheierea de ședință menționată mai sus i-a fost respinsă cererea formulată de avocat, cu care, de altfel, nu a fost de acord, întrucât i-au fost reținute prin rechizitoriu fapte pe care nu le-a comis, dovadă în acest sens fiind înregistrarea ședinței de judecată din 17 mai 2018 în care inculpata s-a certat cu avocatul său.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond, deși a menționat în motivarea hotărârii că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., în fapt nu a indicat în concret pedeapsa aplicată la care să se fi aplicat reducerea cu o treime a acesteia.
S-a subliniat că, pe parcursul cercetării judecătorești la fond, s-a solicitat expertiză financiar-contabilă cu privire la prejudiciul creat băncii sau celorlalte persoane, cerere care a fost respinsă și că ar fi fost utilă o expertiză informatică, deoarece doar prin acest fel de expertiză se putea demonstra faptul că inițierea - validarea - finalizarea erau făcute de pe același calculator al inculpatei F., care avea parolele tuturor angajaților. S-a susținut, de asemenea, că toate inițierile, în toate conturile, erau realizate de numita F..
Pe de altă parte, s-a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat și neîntemeiat vinovăția inculpatei cu privire la faptele de fraudă informatică și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în ceea ce privește contul părții civile C..
Raportat la starea de fapt existentă, precum și la înscrisurile de la dosarul cauzei, s-a apreciat că daunele materiale și cele morale solicitate de partea civilă C. se impune a fi respinse, nefiind dovedit faptul că i-au fost luați bani sau că ar mai fi avut bani în cont, fapt demonstrat și din înscrisurile trimise la dosar de către D..
În ceea ce privește solicitarea de desființare în tot a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Hațeg, inculpata a arătat că este întemeiată, întrucât în mod greșit instanța de fond a respins cererea de conexare a prezentului dosar cu Dosarul nr. x/2018, procedând la judecarea separată a acestuia, fapt ce a condus la o cercetare deficitară a situației deduse judecății și la încălcarea principiului aflării adevărului - aspecte ce contravin însăși prevederilor art. 5 și art. 14 C. proc. pen.
S-a susținut că ar fi necesară reunirea celor două dosare pentru a putea fi efectuată în mod real o analiză unitară a întregii stări de fapt și în vederea stabilirii realității și aflării adevărului, iar acest lucru nu se poate realiza decât în fata instanței de fond.
Prin Decizia penală nr. 509 din 13 august 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg, de partea civilă - parte responsabilă civilmente D. SA și de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 26.11.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Hațeg, care a fost desființată, în parte:
- sub aspectul laturii penale, în ce privește stabilirea legii penale mai favorabile prin raportare la aplicarea globală a legii penale mai favorabile în cazul inculpatei A., soluția de încetare a procesului penal în privința acestei inculpate pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968, omisiunea indicării celei de a doua entități pentru prestarea muncii în folosul comunității de către inculpata A.;
- sub aspectul laturii civile, în ce privește nesoluționarea acțiunii civile formulate de partea civilă D. SA
S-a constatat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatei A. este C. pen. actual și s-a înlăturat soluția de încetare a procesului penal în privința acestei inculpate pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968.
În baza art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la 2500 RON amendă (250 zile-amendă x 10 RON/zi-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa închisorii de 2 ani, la care s-a adăugat amenda de 2500 RON (250 zile-amendă x 10 RON/zi-amendă).
S-au menținut dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 2 ani, termenul de supraveghere, măsurile și obligațiile impuse inculpatei în baza art. 93 alin. (1) și (2) C. pen.
S-a stabilit că munca neremunerată în folosul comunității se va presta de către inculpata A. în cadrul Primăriei Hațeg, jud. Hunedoara sau al Primăriei Municipiului Hunedoara.
S-a atras atenția inculpatei A. asupra prevederilor art. 63 alin. (1) C. pen., în sensul că, dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
S-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Hațeg, exclusiv în ce privește soluționarea acțiunii civile formulate de partea civilă D. SA împotriva inculpatei A., ultimul act procedural rămas valabil sub acest aspect fiind încheierea de ședință de la termenul din 7.10.2019.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
A fost respins apelul declarat de partea civilă C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă apelantă C. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în sumă de 250 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpata A., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.
Prin prisma cazului de recurs în casație indicat, recurenta inculpată a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva aplicării pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
A susținut recurenta că în mod greșit s-a dispus de către instanța de apel condamnarea sa la pedeapsa amenzii în cuantum de 2500 RON, în baza art. 322 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condițiile în care a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această faptă, potrivit legii vechi.
A arătat că instanța de apel a încălcat principiul neagravării situației în propriul apel, consacrat de art. 418 alin. (1) și (2) C. proc. pen., consecința fiind stabilirea unei pedepse nelegale.
De asemenea, în susținerea căii de atac promovate, recurenta inculpată a menționat că instanța de apel, contrar Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, a combinat prevederile a două legi succesive la stabilirea legii penale mai favorabile, or, în cauză, legea penală mai favorabilă este noul C. pen.
În consecință, recurenta inculpată a solicitat, în principal, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a), alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, desființarea deciziei penale atacate, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, urmând ca, în rejudecare, să se dispună, prin raportare la dispozițiile art. 396 alin. (5) coroborate cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., o soluție de achitare.
În subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatarea încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509 din 13 august 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpata anterior menționată.
Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpata A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.
Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.
Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de recurenta inculpată în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.
Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.
Așadar, în cadrul acestui caz de recurs în casație, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei și de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei.
În speță, recurenta inculpată, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a arătat că, pentru fapta reținută în sarcina sa (fals în înscrisuri sub semnătură privată), pentru care a fost condamnată, ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, potrivit prevederilor C. pen. anterior.
Înalta Curte constată însă că această critică nu poate fi circumscrisă cazului de recurs în casație invocat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., neputând face obiectul analizei instanței în prezenta cale extraordinară de atac.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea apărării în sensul că instanța de apel ar fi încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac, cu consecința stabilirii unei pedepse nelegale în sarcina inculpatei, conform art. 322 C. pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța de apel fiind învestită atât cu apelul inculpatei A., cât și cu apelul declarat de parchet, care viza, printre altele, greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1968, așadar o cale de atac în defavoarea inculpatei.
Cât privește critica vizând încălcarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014, aceasta nu poate fi reținută, întrucât, cu prilejul analizei legalității pedepsei, instanța de recurs în casație are în vedere încadrarea juridică stabilită în cauză cu autoritate de lucru judecat, inclusiv sub aspectul legii penale mai favorabile.
Pe de altă parte, nici aspectele referitoare la lipsa unui prejudiciu în cauză, respectiv solicitarea privind pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei, nu pot fi analizate de instanța supremă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speță cazul de recurs în casație invocat, pedeapsa aplicată recurentei inculpate pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - 2500 RON amendă (echivalentul a 250 zile-amendă), prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege (180 - 300 zile-amendă).
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509 din 13 august 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509 din 13 august 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2021.