ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 406/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții Ț.C.A., Ț.R.A., Ț.C. și pârâtul T.I. au declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 982 din 19 mai 2011, pronunțată de Tribunalului București, secția a V-a, în contradictoriu cu intimații pârâți T.V. și T.M. Prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2013, Curtea de Apel București a acordat termen la data de 20 februarie 2014 în vederea discutării perimării și pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulată de reclamantul Ț.C.A. Împotriva acestei încheieri a declarat prezenta cale de atac reclamantul Ț.C.A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de instanță din oficiu la termenul din 11 februarie 2015, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător". Potrivit art. 282 C. proc.

civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În cauză, recurentul a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care completul investit cu soluționarea apelului a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca părțile să poată fi citate în vederea discutării perimării și pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulate de apelantul Ț.C.A. Potrivit C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanța [art. 268 alin. (2) C. proc.

civ.] sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.]. Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare (art. 299 C. proc. civ.). Prin urmare, încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și vor fi supuse recursului numai odată cu aceasta.

În consecință, recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus amânarea judecării cauzei nu poate fi promovat decât odată cu fondul, fiind vorba de o încheiere premergătoare, interlocutorie, care este supusă, cu privire la căile de atac, regimului juridic prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ., fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea, câtă vreme este vorba de o încheiere care nu întrerupe cursul judecății Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Ț.C.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Ț.C.A. împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 63011/3/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2015. Procesat de GGC - GV