ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1977/2014

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 1 martie 2007, reclamanta Direcția Județeană

pentru Tineret Dâmbovița a chemat în judecată pe Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Regia Națională a Pădurilor, Direcția Silvică

Târgoviște și Ocolul Silvic Pucioasa, solicitând obligarea acestora la plata

sumei de 900.000 RON reprezentând prejudiciu cauzat Taberei "S." M.

prin distrugerea vilelor B și D, ca urmare a alunecărilor de teren din anul

2005, și închiderea vilei A pentru a nu pune în pericol viața copiilor.

La

termenul de judecată din 3 iunie 2009, când au avut loc și dezbaterile pe fond.

pârâta Direcția Silvică Târgoviște a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ocolului Silvic Pucioasa, excepție ce a fost admisă având

în vedere că, potrivit art. 6 alin. (10) lit. a) din H.G. 229/2009 privind

reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea

regulamentului de organizare și funcționare ocoalele silvice sunt subunități

din structura organizatorică a unităților din cadrul Romsilva, care nu au

organe proprii de conducere, astfel că nu pot sta în judecată ca pârâte, așa

cum cer dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.

Prin

Sentința civilă nr. 1310 din 10 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ocolului Silvic Pucioasa și a

respins acțiunea formulată de reclamantă. S-a luat act că pârâții nu au

solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva

sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta Unitatea

Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

La

termenul din 22 martie 2012, având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit

obligațiile stabilite de instanță în sarcina acesteia, s-a dispus suspendarea

judecării recursului în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc.

civ.

Prin

referatul din data de 17 mai 2013, s-a învederat că de la data suspendării

cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., respectiv

22 martie 2012, a trecut mai mult de un an, perioadă de timp în care nu s-a

îndeplinit niciun act de procedură, dosarul fiind repus pe rol, din oficiu, în

vederea constatării perimării.

Prin

Decizia nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești , secția I

civilă, s-a constatat perimat apelul reclamantei, în conformitate cu

dispozițiile art. 248 și 252 C. proc. civ. și s-a menționat în dispozitivul

hotărârii: "Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare".

Prin

încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 ianuarie 2014,

instanța din oficiu a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitiv, în

sensul menționării "Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare"

în loc de "Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare".

Împotriva

Deciziei nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, a declarat recurs, la 28 ianuarie 2014, reclamanta Unitatea

Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Examinând

cu prioritate excepția tardivității recursului, pusă în discuție din oficiu,

Înalta Curte constata următoarele:

Prin

Decizia nr. 116 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești , secția I

civilă, apelul reclamantei a fost constatat perimat în raport de dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Conform

acestei text legal orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.

Potrivit

art. 253 alin. (2) C. proc. civ. actualizat prin O.U.G. nr. 138/2000 - pentru

modificarea și completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000,

M. Of. 479/2000, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în

termen de 5 zile de la pronunțare.

Prin

urmare, termenul de declarare și motivare a recursului este de 5 zile de la

pronunțarea deciziei recurate, respectiv 23 octombrie 2013, termen care se

calculează pe zile libere, iar potrivit art. 301 coroborat cu art. 101 alin.

(1) C. proc. civ., acesta s-a împlinit la data de 29 octombrie 2013, aceasta

fiind ultima zi de declarare a recursului.

Cererea

de recurs a fost depusă la 28 ianuarie 2014, conform datei faxului și vizei de

înregistrare la Curtea de Apel Ploiești aplicate pe cererea de recurs, cu

depășirea termenului de recurs, motiv pentru care intervine sancțiunea

decăderii prevăzută de art. 103 C. proc. civ., cât timp partea recurentă nu a

invocat și dovedit o împrejurare mai presus de voința sa, care să o fi

împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a recursului.

Față

de cele arătate, fără să se analizeze motivele de recurs formulate de

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dâmbovița prin Consiliul

Județean Dâmbovița, se va privi ca tardiv recursul, în cauză neexistând aspecte

de nelegalitate în sensul art. 304

1

C. proc. civ. și în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială

Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița împotriva Deciziei nr. 116

din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești , secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV