ÎCCJ, Decizia nr. 54/2018
ÎCCJ, Decizia nr. 54/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penale nr. 686 din data de 8 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cerere de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1414 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2007 și l-a obligat pe revizuentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1414 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2007, printre altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. din 1969, s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1969 raportat art. 132 din Legea nr. 78/00, raportat la art. 2481 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva acestei sentințe au fost admise prin Decizia penală nr. 125 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2012, dispunându-se casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare în fond.
În urma rejudecării cauzei, prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2012, printre altele, s-a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. din 1969 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, în complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, combinat cu art. 248 C. pen. din 1969.
În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, combinat cu art. 248 C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen. din 1969.
În baza art. 863 C. pen. din 1969 s-a dispus ca pe pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969 vizând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 359 C. proc. pen. din 1969.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 5 iulie 2017, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., prin avocat B., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că, în esență că, la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, instanțele nu au cunoscut faptul că doar încălcările legislației primare constituie infracțiunea de abuz în serviciu, astfel cum s-a statuat prin Deciziile nr. 405/2016 și nr. 392/2017 ale Curții Constituționale, care interpretează latura obiectivă a acestei infracțiuni.
În raport cu argumentele invocate, revizuentul a concluzionat că hotărârea în executarea căreia se află în prezent este netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii de condamnare, iar în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5 iulie 2017, sub nr. x/2017, ca "apel-revizuire".
Prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a recalificat obiectul cauzei ca fiind "fond-revizuire", iar la termenul din 8 decembrie 2017 a procedat la discutarea admisibilității în principiu a acesteia, conform procedurii prevăzute de art. 459 C. proc. pen.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., în raport cu dispozițiile legale incidente în materie și cu actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a constatat că aceasta îndeplinește atât condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. a) - d) C. proc. pen., fiind formulată de condamnat, în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă invocate în dovedirea acestuia, fără ca acestea să fi fost anterior prezentate într-o altă cerere de revizuire, care a fost judecată definitiv, cât și exigența formulării ei în termenul prevăzut de art. 457 C. proc. pen., care, în ipoteza cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este limitat în timp.
Totodată, s-a relevat,în esență, că cererea nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate în argumentarea acesteia nu conduc, în mod evident, la stabilirea cazului de revizuire ce constituie temeiul cererii, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză".
S-a reținut că, potrivit art. 453 alin. (4) C. proc. pen., "Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal".
Vizând, prin urmare, prezentarea în fața instanței de revizuire a unui element sau ansamblu de elemente faptice necunoscute instanței la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, care să permită constatarea caracterului netemeinic al acestei hotărâri, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. poate fi invocat atunci când se urmărește modificarea coordonatelor faptice ale activității infracționale reținute, iar nu valorificarea unei chestiuni de drept, cum este cea a efectelor deciziilor Curții Constituționale.
Secția Penală a Înaltei Curți a relevat faptul că deciziile instanței de contencios constituțional - parte a ordinii juridice interne - produc efecte exclusiv asupra normelor de drept, fie prin înlăturarea lor din ansamblul normativ (în cazul deciziilor de neconstituționalitate simple sau extreme), fie prin consacrarea singurului înțeles compatibil cu exigențele constituționale (în cazul deciziilor interpretative), nefiind, prin urmare, subsumate categoriei de fapte sau împrejurări susceptibile a dovedi netemeinicia hotărârii, categorie prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci constituie fundamentul unei căi extraordinare de atac sui generis, menită a asigura, în condiții restrictive, reformarea hotărârii definitive în acord cu statuările Curții.
Reținând că legiuitorul a instituit, pentru această situație particulară, un caz distinct de revizuire, în cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., caz a cărui valorificare presupune îndeplinirea unor cerințe diferite de admisibilitate, expres prevăzute de lege și care nu a fost, însă, invocat de către revizuent în prezenta cauză, secția Penală a Înaltei Curți a apreciat că evaluarea sa din oficiu este inadmisibilă într-o procedură extraordinară de tipul celei analizate, în care instanța de revizuire se pronunță în limitele stabilite de autorul căii de atac prin cererea sa, conform art. 456 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva sentinței penale sus menționate, condamnatul revizuent A., în termen legal, a formulat apel (la 13.02.2017, astfel cum rezultă din cererea existentă la dosar apel).
Cauza s-a înregistrat la data 28 februarie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, fiind fixat prim termen de judecată la data de 12 martie 2018.
La termenul fixat, apelantul revizuent deși legal citat, nu s-a prezentat, dar apărătorul său ales, avocat B., a transmis la dosar, prin serviciul registratura generală, la data de 9 martie 2018 o cerere de renunțare la apelul formulat, în baza unui mandat special de reprezentare pe care l-a atașat acestei cereri.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public cu privire la cererea formulată au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul formulat de apelantul revizuent A., prin prisma cererii de renunțare formulată de acesta prin apărător ales, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători urmează să ia act de cererea de renunțare la judecata din apel, formulată prin apărător ales cu mandat special, pentru următoarele considerente:
La data de 9 martie 2018, avocat B., în calitate de apărător ales al apelantului revizuent A. a transmis la dosar o cerere de renunțare la apelul formulat în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere pe care a întemeiat-o pe dispozițiile art. 415 C. proc. pen. și căreia i-a atașat mandatul său special în care a menționat că este împuternicită de către clientul său A. "să renunțe la judecată în apelul declarat în dosarul nr. x/2018" (dosar apel).
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. "Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel persoana vătămată și oricare din părți își poate retrage apelul declarat".
Față de cele mai sus relevate, instanța de control judiciar, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. urmează să ia act de manifestarea de voință exprimată de revizuentul condamnat A. de retragere a apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 686 din data de 8 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea apelului formulat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 686 din data de 8 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul revizuent condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.