ÎCCJ, Decizia nr. 4/2018

Asupra apelului de față,

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 450 din data de 5 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 885 din 6 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014.

Totodată, revizuentul-condamnat a fost obligat la lata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în sumă de 260 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită prin această sentință penală, s-a dispus că se adaugă la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia aplicată prin Sentința penală nr. 529/F din 13 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 247 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În motivarea cererii revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (3) și (4) C. proc. pen., solicitând analizarea situației sale juridice cu privire la dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., dispoziții care au fost declarate neconstituționale.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., Înalta Curte, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă

Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

A menționat că, pentru a putea fi admisibilă în principiu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să îndeplinească exigențele de formă și să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională și consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Înalta Curte, secția penală a constatat, că Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17 iulie 2017 (prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională), invocată de revizuentul condamnat este ulterioară rămânerii definitive a hotărârii atacate (12 ianuarie 2015).

Cu referire la îndeplinirea celei de-a treia cerințe, Înalta Curte, secția penală a constatat că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că excepția de neconstituționalitate nu a fost ridicată și admisă în cauza pendinte și nici nu a fost ridicată în această cauză, înaintea datei publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală a constatat că nici cea de-a patra cerință nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că hotărârea definitivă nu s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională, iar cu privire la ce-a de-a cincea cerință, se observă că, nefiind încălcată nicio dispoziție constituțională, nu există în prezent nici consecințe ale unei asemenea încălcări.

Astfel, Înalta Curte, secția penală, analizând considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017 a constatat că prevederea legală declarată neconstituțională nu a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Revizuentul A. a fost condamnat pentru o infracțiune continuată de cumpărare de influență, fiind îndeplinită condiția unității subiectului pasiv, astfel că Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017 nu-i poate fi aplicată.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 885 din 06 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2014.

II. Împotriva Sentinței nr. 450 din data de 5 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017 a formulat apel revizuentul A., la data de 21 septembrie 2017, Dosarul fiind înregistrat la data de 31 octombrie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2017.

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului apelantului revizuent, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva sentinței atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., invocat de apelantul revizuent în cererea formulată, revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea formulată impunea, cu necesitate, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să îndeplinească exigențele de formă și să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională și consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă.

Instanța de control judiciar reține că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate (6 octombrie 2014), la data de 30 mai 2017, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 368, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din data de 17 iulie 2017, prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată într-o altă cauză privind dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. pen., constatând că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că primele două condiții impuse de textul art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu toate acestea, Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu sunt întrunite restul condițiilor impuse de textul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, contrar cerințelor impuse de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., la care se referă decizia nr. 368 a Curții Constituționale, nu a fost supusă dezbaterii nici în Dosarul penal nr. x/2014 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 885din data de 6 octombrie 2014, nici în Dosarul nr. x/2014, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1 din data de 12 ianuarie 2015; în speță nefiind îndeplinită condiția ca excepția de neconstituționalitate să fi fost supusă dezbaterii în dosarul penal în care a fost pronunțată soluția a cărei revizuire se solicită

Instanța de control judiciar reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții Constituționale de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).

Prin urmare, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate în condițiile mai sus indicate nu pot face obiectul revizuirii, aflându-ne, așadar, prin prisma deciziei Curții Constituționale, în fața unei autorități absolute a lucrului judecat.

În consecință, în lipsa vreunei astfel de excepții invocate în cauză, dispozițiile procesual penale referitoare la revizuire sunt inaplicabile ratione materiae (a se vedea Decizia nr. 463 din 14 noiembrie 2013, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014).

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiția ca hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională, reținând că în cauza a cărei revizuire se solicită revizuentul A. a fost condamnat pentru o infracțiune continuată de cumpărare de influență, fiind îndeplinită condiția unității subiectului pasiv, astfel că Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017 nu-i poate fi aplicată .

Față de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în prezentul dosar nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cererea de revizuire fiind astfel inadmisibilă, și în consecință va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 450 din data de 5 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 450 din data de 5 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - LM