ÎCCJ, Decizia nr. 17/2018

Asupra căii de atac de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 937 din data de 9 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva Încheierii nr. 353/2017 din 31 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 353 din 31 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a respins ca nefondată contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii din data de 13 decembrie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016.

S-a constatat că, deși i s-a solicitat de către instanță, petentul nu a precizat în cererea scrisă temeiurile de drept și de fapt în baza cărora a formulat-o și nici nu a invocat vreunul dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen., dar a criticat toate sentințele pronunțate cu scop de favorizare a făptuitorilor și a făcut referiri la plângeri penale nesoluționate încă din anul 2004.

Examinând calea de atac cu care a fost investită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă, reținând că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.

Astfel, s-a apreciat că pentru a fi admisibilă, potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții: să fie formulată în termenul prevăzut de lege, să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

S-a constatat ca fiind îndeplinită doar prima condiție, aceea a formulării cererii de contestație în anulare în termenul prevăzut de lege, întrucât în cauză, contestatorul a introdus cererea la data de 18 aprilie 2017 (ștampila poștei), iar hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 31 martie 2017, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc în cadrul termenului de 30 zile prevăzut de art. 428 din C. proc. pen.

Referitor la a doua condiție prevăzută de lege, s-a constatat că nu este îndeplinită, întrucât contestatorul nu a invocat niciunul dintre cazurile de contestație în anulare expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., instanța reținând că susținerile acestuia detaliate în scris nu s-ar putea încadra în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de lege.

Pe de altă parte, instanța a reținut că, potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile expres prevăzute de legiuitor la lit. a) - i) din același text și a constatat că, deși hotărârea atacată de contestator este definitivă, totuși nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Raportând dispozițiile legale sus-menționate la contextul cauzei, s-a constatat că această cale de atac s-a exercitat împotriva unei hotărâri pronunțată de o instanță de control judiciar în procedura plângerii împotriva soluțiilor date de procuror, prevăzută de dispozițiile art. 340 C. proc. pen. și nu împotriva unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fața instanței de apel și s-a conchis în sensul inadmisibilității contestației în anulare.

Împotriva Deciziei penale nr. 937 din 9 octombrie 2017 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul a formulat la 2 noiembrie 2017 o nouă cale de atac intitulată "recurs", dosarul înregistrându-se pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017 și primind prim termen de judecată la 29 ianuarie 2018.

La termenul fixat, deși legal citat petentul nu s-a prezentat, dar la 25 ianuarie 2018 a depus la dosar înscrisuri în susținerea căii de atac formulate, iar la 29 ianuarie 2018 a transmis, prin fax, la dosar, o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare, întrucât asistența juridică nu este obligatorie față de obiectul cauzei, iar petentul a avut la dispoziție o perioadă de timp suficientă pentru a-și angaja un apărător ales (aproximativ 3 luni de zile de data declarării căii de atac până la acest termen).

Susținerile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. - Partea specială, Titlul I Capitolul VII și Titlul III Capitolul III, Capitolul III1 și Capitolul V admisibilitatea căii de atac ordinare sau extraordinare este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu o cale de atac declarată de către petentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 937 din 9 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare împotriva unei încheieri definitive pronunțată de secția penală a Înaltei Curți, prin care a fost soluționată anterior o altă contestație de către judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, hotărârea inițială fiind o încheiere definitivă prin care a fost soluționată o plângere în baza art. 336 - 341 din C. proc. pen.

Așadar, instanța de ultim control judiciar constată că în cauza dedusă judecății petentul a exercitat calea de atac împotriva unei decizii definitive prin care s-a soluționat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de petent, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare, întrucât nu a fost îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat cauza în fața instanței de apel.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul de 5 Judecători va respinge ca inadmisibilă calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 937 din data de 9 octombrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 937 din data de 9 octombrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - LM