ÎCCJ, Decizia nr. 77/2018

Asupra contestației de față,

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 50 din data de 12 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 934 din data de 07 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, în cauză, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive - încheierea nr. 934 din 07 octombrie 2016 (prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva altei încheieri prin care a fost soluționată o plângere, potrivit dispozițiilor art. 340 și urm. C. proc. pen., de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție), nesusceptibilă de a mai face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat la data de 22 martie 2018 contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2018, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 23 aprilie 2018.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen. alin. (1):

" calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

Înalta Curte, completul de 5 judecători, examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente în speța dedusă judecății, constată că decizia contestată este una definitivă.

În cauză, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 425<SUP>1</SUP>alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A., împotriva deciziei penale nr. 50 din data de 12 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A., împotriva deciziei penale nr. 50 din data de 12 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2018.