ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 792/2017

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 03 mai 2017, persoana condamnată A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale din 22.02.2016 a Tribunalului Raional din Nowy Sacz, secția II-a penală, hotărâre străină recunoscută prin Sentința penală nr. 12/2017 a Curții de Apel Alba Iulia, pe lângă perioada dedusă deja și a duratei executate începând cu data de 08.07.2015 până la 21.02.2016, inclusiv, precum și admiterea cererii de liberare condiționată din executarea pedepsei anterior menționate.

În motivarea cererii formulate, contestatoarea a arătat, în esență, că a fost privată de libertate începând cu data de 08.07.2015, astfel că se impune scăderea duratei executate începând cu această dată, până la 21.02.2017.

Referitor la cererea de liberare condiționată, a menționat că a formulat o astfel de cerere în fața autorităților judiciare poloneze, însă, anterior discutării solicitării în comisie, a fost transferată în România.

În sprijinul solicitării sale, persoana condamnată a depus la dosarul cauzei hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x, la data de 19.10.2016, de către Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secția II-a penală, cu privire la care s-a dispus traducerea .

Prin Sentința penală nr. 62 din 25 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admisă contestația formulată de persoana condamnată A., împotriva formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 12 din 13.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 70/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare recunoscută prin Sentința penală nr. 12/2017 a Curții de Apel Alba Iulia, pe lângă durata deja dedusă și durata privării de libertate pe teritoriul României - în legătură cu executarea Mandatului European de Arestare emis de Tribunalul Regional din Nowy Sacz în Dosar nr. x - începând cu 08.07.2015 până la 21.07.2015.

S-a dispus efectuarea mențiunilor necesare în conținutul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 08.03.2017 emis de Curtea de Apela Alba Iulia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 130 RON, s-a stabilit a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că prin Sentința penală nr. 12 din 13.02.2017 pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., cerere înaintată de autoritățile judiciare poloneze, fiind dispusă, pe cale de consecință, recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare (1335 zile) aplicată prin sentința penală din 22.02.2016 a Tribunalului Raional din Nowy Sacz, secția a II-a penală, de Primă Instanță în dosar penal nr. x, precum și scăderea din această pedeapsă a perioadei în care condamnata a fost privată de libertate în Polonia, cu începere de la 22.02.2016, la zi.

Curtea de Apel Alba Iulia a avut în vedere sub aspectul perioadei deduse datele rezultate din înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Sentința penală sus menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 70/A/2017 din 07.03.2017 a ÎCCJ, care a respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A.

Totodată, s-a reținut că potrivit hotărârii pronunțate la data de 19.10.2016 de către Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secția penală II, hotărâre atașată de către contestatoare la dosarul cauzei, aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul României - în legătură cu executarea Mandatului European de Arestare emis de autoritățile judiciare poloneze, din data de 8 iulie 2015 până la data de 21 iulie 2015.

Drept urmare, instanța de fond a constatat că, din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare în a cărei executare se află contestatoarea A. se impune a fi scăzut intervalul de timp în care aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul României, în vederea punerii în executare a Mandatului European de Arestare emis de Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secția II-a penală.

De asemenea, s-a arătat că solicitarea contestatoarei în sensul scăderii perioadei începând cu 08.07.2015 la 22.02.2016 nu poate fi primită, întrucât, astfel cum s-a reținut și în Sentința penală nr. 12/2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, intervalul 21.07.2015 - 21.02-2016 a fost luat deja în considerare la stabilirea finală pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare, ca urmare a scăderii acestei durate.

În concluzie, având în vedere datele noi relevate de hotărârea adoptată de către autoritățile judiciare poloneze, date ce nu au fost cunoscute la momentul pronunțării sentinței penale de recunoaștere a hotărârii străine, instanța de fond, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestația formulată de către persoana condamnată A., și a scăzut din durata pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare și perioada cuprinsă în intervalul 08.07.2015 - 21.07.2015, perioadă în care condamnata a fost privată de libertate pe teritoriul României în vederea punerii în executare a Mandatului European de Arestare emis de Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secția II penală.

Referitor la cererea subsidiară formulată, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi analizată, în condițiile în care instanța nu are competența de a se pronunța în materia liberării condiționate.

Împotriva acestei sentințe, condamnata A. a formulat contestație, arătând că, în procesul de individualizare a pedepsei la care a fost condamnată s-a făcut o greșită evaluare a circumstanțelor atenuante.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru motivele arătate în continuare.

Prin Sentința penală nr. 12 din 13 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, definitivă prin Decizia nr. 70/A din 07 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare (1335 zile) aplicată condamnatei A. prin sentința penală din 22.02.2016 a Tribunalului Raional din Nowy Sacz, secția a II- a Penală de Primă Instanță în dosar penal nr. x, deducându-se, totodată din pedeapsă, perioada în care persoana condamnată a fost privată de libertate în Polonia, cu începere de la 22.02.2016, la zi.

Totodată, Înalta Curte constată că, potrivit hotărârii pronunțate de către Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secția penală II, la data de 19.10.2016, hotărâre depusă de către contestatoare la instanța de fond, aceasta a fost arestată provizoriu pe teritoriul României în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare poloneze, din data de 8 iulie 2015, până la data de 21 iulie 2015.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în mod corect instanța de fond, a constatat incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și a dedus din durata pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatei, perioada cuprinsă în intervalul 08.07.2015 - 21.07.2015, perioadă în care aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul României în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secția II-a penală.

Cu privire la susținerile contestatoarei - condamnate în sensul că în procesul de individualizare a pedepsei la care a fost condamnată s-a făcut o greșită evaluare a circumstanțelor atenuante, Înalta Curte constată că, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate modifica ori desființa hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei sau în căile ordinare de atac.

Ca urmare, având în vedere că împrejurările invocate de contestatoare vizează strict chestiuni de fond, criticându-se temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive, intrată în puterea lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de lege, în baza art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 597 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 62 din 25 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea - condamnată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnată, în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 62 din 25 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2017.

GGC - ED