ÎCCJ, Decizia nr. 320/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 459 din 28 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. 1, A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. 3. Apărările părților Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, ca fiind declarat împotriva unei decizii definitive.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a combătut susținerile din întâmpinarea intimatului. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că: "hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că decizia recurată în cauză este o hotărâre definitivă, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care această hotărâre judecătorească nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de alte dispoziții legale speciale. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 459 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.