ÎCCJ, Decizia nr. 305/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă: (i) a admis cererea formulată de intimata A., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020; (ii) a dispus completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în sensul obligării contestatoarei B. la plata către intimata A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; (iii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a aceleiași decizii, în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare contestatoarei.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de revizuire a reținut considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".

a) Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părții, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat că, prin întâmpinarea formulată de intimata A., s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, atașându-se chitanța seria x nr. x din 18 martie 2021, în sumă de 500 RON.

Așa fiind, s-a reținut că, deși petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu a fost soluționată prin dispozitivul deciziei pronunțate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării benevole sau silite.

Prin Decizia nr. 648 din 25 martie 2021, al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Față de soluția adoptată și față de solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, s-a reținut faptul că devin incidente, în cauză, dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație Și Justiție, secția I civilă a admis cererea A. și a dispus completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul obligării contestatoarei B. la plata către intimata A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, mențiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.

b) Cu referire la cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 648/25.03.2021 în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare contestatoarei, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a reținut că cererea este inadmisibilă, întrucât măsura aplicării amenzii judiciare nu constituie o soluție dată unei cereri principale, accesorii ori incidentale, astfel că nu se poate reține că, prin hotărârea dată, instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în sensul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 941 din 22 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs contestatoarea B..

Recursul nu este întemeiat în drept și nu cuprinde critici cu privire la hotărârea atacată, care să poată fi circumscrise motivelor de recurs reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata A., str. x, București a invocat: (i) excepția netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea recursului ca netimbrat; (ii) excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) și alin. (2) teza finală și art. 460 C. proc. civ. (iii) excepția nulității recursului, pentru neindicarea hotărârii atacate (art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.) și pentru neindicarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.), cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității, în conformitate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ. (iv) respingerea recursului ca neîntemeiat și introdus cu rea-credință și amendarea contestatoarei în conformitate cu prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cu amenda judiciară în cuantum maxim de 1.000 RON; (v) obligarea recurentei B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor anexate întâmpinării.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 446 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că, în caz de admitere, această excepție de procedură, face inutilă, în tot, cercetarea altor excepții, precum și a fondului cauzei.

Analizând recursul în condițiile textelor legale menționate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prezentul recurs a fost exercitat împotriva Deciziei nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de intimata A., în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 și a dispus, în consecință, completarea dispozitivului deciziei sus-menționate, în sensul obligării contestatoarei B. la plata către intimata A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 446 C. proc. civ. "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea".

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care această din urmă instanță a admis o cerere de completare a dispozitivului hotărârii judecătorești, formulate în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea astfel pronunțată fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat.

Hotărârea cu privire la care a fost formulată cererea de completare a dispozitivului, respectiv Decizia nr. 648 din 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 - în soluționarea contestației în anulare formulate de B. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019 -, este o hotărâre definitivă, neputând fi atacată cu recurs.

Prin urmare, date fiind dispozițiile imperative exprese ale art. 446 C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în condițiile art. 444 C. proc. civ., rezultă faptul că Decizia nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de intimata A., este una definitivă.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Un argument în acest sens, îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 Judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

În considerarea argumentelor expuse, potrivit cărora partea nu are deschisă calea de atac exercitată, este întemeiată excepția peremptorie a inadmisibilității recursului, ce primează, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu celelalte excepții invocate și apărări formulate, care nu se mai impun a fi analizate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 446 C. proc. civ., coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., art. 129 din Constituția României și art. 24 din Legea nr. 304/2004, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.