ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 648 din 25 martie 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I Civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

La data de 29 martie 2021, intimata B.. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei sus menționate, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată depuse la dosar și nici asupra cererii sale de amendare a contestatoarei pentru exercitarea căii de atac cu rea-credință a căii de atac extraordinare, formulată în temeiul art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Analizând cererea de completare formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".

a) Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părții, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimata B. s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, atașându-se chitanța seria x nr. x din 18 martie 2021, în sumă de 500 RON .

Așa fiind, se constată că, deși petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăsește soluționată în dispozitivul deciziei pronunțate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării benevole sau silite.

Prin decizia nr. 648 din 25 martie 2021, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Față de soluția adoptată și de solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea B. și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că va dispune obligarea contestatoarei A. la plata către intimata B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, mențiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.

b) În ceea ce privește solicitarea de completare a dispozitivului deciziei nr. 648/25.03.2021 în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare contestatoarei, Înalta Curte reține că măsura stabilirii amenzii judiciare nu reprezintă soluționarea unei cereri accesorii, ci se dispune de instanță din oficiu, indiferent că o parte din proces a sesizat sau nu necesitatea aplicării acestei sancțiuni autorului cererii vădit netemeinice. Dispoziția de aplicare a amenzii judiciare pentru fapta prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. nu constituie o soluție dată unei cereri principale, accesorii ori incidentale, ci este expresia puterii recunoscute judecătorului de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului procesual de sesizare a instanței cu cereri vădit netemeinice, complementar soluției date acestor cereri.

Prin urmare, cererea de completare a dispozitivului deciziei, în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare contestatoarei, nu este admisibilă, întrucât măsura aplicării amenzii judiciare nu constituie o soluție dată unei cereri principale, accesorii ori incidentale, astfel că nu se poate se reține că prin hotărârea dată instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în sensul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului deciziei, în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare contestatoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimata B.. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în sensul obligării contestatoarei A. la plata către intimata B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de completare a aceleiași decizii, în ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare contestatoarei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.