ÎCCJ, Decizia nr. 301/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 la Tribunalul Vâlcea, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Brezoi, județul Vâlcea, Orașul Brezoi, Primarul Orașului Brezoi, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să dispună: suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziția nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publica deținută; anularea Dispoziției nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Primăriei Orașului Brezoi, emisă de către Primarul Unității Administrativ-Teritoriale a Orașului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplina din cadrul Unității Administrativ-Teritoriale Brezoi, privind cercetarea disciplinară și propunerea aplicării sancțiunii "destituirea din funcția publică"; obligarea pârâților la reintegrarea reclamantei în funcția publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investiții, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate și majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcția avută anterior.

Prin Decizia nr. 156 din data de 24 februarie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. și de către pârâții Primarul Orașului Brezoi și Orașul Brezoi, Primăria Orașului Brezoi, împotriva sentinței nr. 901/24.06.2019 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 6213 din 19 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 156/R-CONT din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de revizuire a reținut următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit.

În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă, prin ultima hotărâre, s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Dispozițiile art. 431 C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se, în alin. (1), la efectul negativ al lucrului judecat, iar, în alin. (2), la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituția autorității de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), cât și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), instanța de revizuire a reținut că motivul invocat pe calea cererii de revizuire este nefondat.

Instanța de revizuire a apreciat că, pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una și aceeași chestiune litigioasă să intre în contradicție, cu precizarea că, prin contrarietate, nu trebuie să se înțeleagă orice diferență de argumentare, ci doar că aceeași problemă litigioasă a primit, în cele două cauze, rezolvări opuse.

În cauză, revizuenta a invocat existența unei contrarietăți, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în două litigii care au vizat același act administrativ, respectiv Dispoziția nr. 205/16.04.2018 emisă de Primarul Orașului Brezoi, privind destituirea revizuentei din funcția publică deținută anterior.

Potrivit susținerilor revizuentei, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curții de Apel Pitești a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, respectiv a Deciziei nr. 357/07.03.2019 pronunțate de aceeași instanță. Instanța de recurs nu a ținut seama de Decizia nr. 357/07.03.2019 a Curții de Apel Pitești, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în privința legalității cercetării sale disciplinare și, implicit, a dispoziției de sancționare.

Primul proces, soluționat definitiv prin Decizia nr. 357 din 07 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziția primarului nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector superior în cadrul Primăriei Orașului Brezoi, până la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea aceleiași dispoziții.

Cel de-al doilea litigiu, soluționat definitiv prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut drept obiect anularea Dispoziției nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Primăriei Oras Brezoi, emisă de către Primarul Unității Administrativ-Teritoriale a Orașului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplină din cadrul Unității Administrativ-Teritoriale Brezoi, privind cercetarea disciplinară si propunerea aplicării sancțiunii "destituirea din funcția publică"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcția publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investitii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate și majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcția avută anterior.

Având în vedere cele de mai sus, instanța disciplinară a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât cele două pricini nu au același obiect, neexistând astfel identitate de obiect și cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat.

Astfel, s-a reținut că revizuenta circumscrie noțiunii de contrarietate modalitatea diferită de soluționare a cererii de suspendare a executării unui act administrativ față de cea a cererii în anulare a aceluiași act administrativ, cereri întemeiate pe temeiuri juridice diferite și cu motivări diferite, deci, în dosare având obiect și cauză diferite.

Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunțate între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză.

Așadar, instanța de revizuire a reținut că, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire nu poate fi primită, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și în raport de rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași părți, în aceeași cauză, având același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite - ceea ce nu este cazul în speță -, motiv pentru care, Înalta Curte a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 6213 din 19 noiembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs revizuenta A..

Prin cererea formulată, recurenta solicită: 1) admiterea recursului; 2) desființarea: Deciziei nr. 708/R-cont/17.07.2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, și a Deciziei nr. 709/R-cont/17.07.2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ambele cu depășirea limitelor competenței; 3) casarea Deciziei nr. 6213/19.11.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020; 4) în principal, anularea Deciziei nr. 156/R-cont pronunțate la 24.02.2020, în dosarul nr. x/2018, ca fiind contrară primei decizii pronunțate, respectiv Deciziei nr. 357/R-cont/07.03.2019, în dosarul nr. x/2018 și, rejudecând, admiterea recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 901/2019 pronunțate la 24.06.2019 de către Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, casarea sentinței menționate și, rejudecând cauza, admiterea, în tot, a cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018

În drept, cererea de recurs a fost întemieată pe dispozițiile art. 513 alin. (1) și (6) din C. proc. civ., nefiind indicată încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ulterior, în cadrul răspunsului la întâmpinare formulat de recurentă, aceasta a precizat că cererea de recurs a fost formulată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., fără a exista însă o încadrare a criticilor formulate în motivele de recurs invocate.

După o amplă prezentare a situației de fapt, recurenta formulează o serie de apărări de fond, precum și critici cu privire la hotărârile pronunțate de Tribunalul Vâlcea și Curtea de Apel Pitești în soluționarea dosarului nr. x/2019 (fond și recurs), precum și cu privire la Decizia nr. 708/R-cont pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2020, și la Decizia nr. 709/2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 (n.n.: rezultat ca urmare a disjungerii cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal).

În ceea ce privește criticile formulate de recurentă împotriva Deciziei nr. 6213 din 19 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, atacate prin prezentul recurs, acestea vizează aspectele de mai jos.

Instanța de revizuire nu s-a pronunțat, în mod concret, și nu a statuat cu privire la depășirea limitelor învestirii asupra a ceea ce nu s-a cerut (transformarea sancțiunii disciplinare aplicate netemeinic și nelegal prin Dispoziția nr. 205/16.04.2018) pe fondul cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 și asupra existenței evidente a hotărârilor potrivinice pronunțate în cauza dedusă judecății. În fapt, instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra cererii de revizuire formulate în data de 18.05.2020, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici asupra criticilor de nelegalitate aduse Deciziei nr. 156/2020 pronunțate la 24 februarie 2020, în dosarul nr. x/2018, formulate de A..

Instanța de revizuire a reținut, în mod eronat, la pagina a doua din hotărârea atacată faptul că "în dosarul nr. x/2018 nu a fost analizată și legalitatea actului administrativ, ci doar condițiile pentru a se dispune suspendarea efectului actului contestat", însă a omis, netemeinic și nelegal, să rețină că una dintre aceste condiții prevăzute de legiuitor este tocmai ca "Existența cazului bine justificat presupune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 se cere".

Instanța de revizuire a statuat, în mod netemeinic și nelegal, cu privire la neîndeplinirea condiției triplei identități și a inexistenței contrarietății de hotărâri, în ceea ce privește dosarul nr. x/2018 și nr. y/2018, în condițiile în care, în ambele dosare civile, obiectul dedus judecății a fost reprezentat de același coflict de muncă, au fost verificate aceleași acte administrative individuale emise de Unitatea Administrativ-Teritorială Oraș Brezoi, respectiv Dispoziția nr. 205/16.04.2018 și, implicit, Raportul Comisiei de disciplină nr. x/12.04.2018, iar litigiile au fost între aceleași părți procesuale, respectiv A., în calitate de reclamantă, și Unitatea Administrativ-Teritorială Oraș Brezoi și Primarul Unității Administrativ-Teritorială Oraș Brezoi, dl. B..

Recurenta critică, deopotrivă, caracterul eronat al considerentelor de la punctul 3 al hotărârii pronunțate de instanța de revizuire, prin care instanța ar fi reținut "cum că am susținut în esență că există contrarietate între hotărârea primei instanțe și decizia ce face obiectul revizuirii, când în fapt eu am susținut că între Decizia nr. 156/R-cont/24.02.2020 ce face obiectul revizuirii pronunțate în dos 1356/90/2019 și hotărârile civile pronunțate în dosar civil nr. x/2018 există contrarietate".

De asemenea, considerentele Deciziei nr. 156/R-cont/24.02.2020 și ale sentinței civile nr. 901/2019/24.06.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018, sunt contrarii autorității de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 357/R-cont/03.07.2019 și din sentința civilă nr. 1330/28.09.2018, pronunțate în dosarul nr. x/2018.

II. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți, prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte constată că, deși recurenta a înțeles să-și întemeieze cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., precizare făcută în cadrul răspunsului la întâmpinare formulat în cauză, criticile formulate de recurentă se circumscriu doar motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, obiect, cauză - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se susține că prin Decizia nr. 156 din 24 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 357 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a sentinței nr. 1330 din 28 septembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2018, sub aspectul celor arătate, fiind îndeplinite condițiile triplei identități cerute de normele legale, odată ce și hotărârile anterioare au avut ca obiect aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, astfel că se impune anularea hotărârii pronunțate ulterior.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că primul proces, soluționat definitiv, prin Decizia nr. 357 din 07 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziția primarului nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector superior în cadrul Primăriei Orașului Brezoi, până la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea aceleiași dispoziții.

Cel de-al doilea litigiu, soluționat definitiv, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut drept obiect anularea Dispoziției nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Primăriei Oras Brezoi, emisă de către Primarul Unității Administrativ Teritoriale a Orașului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplină din cadrul Unității Administrativ-Teritoriale Oraș Brezoi, privind cercetarea disciplinară si propunerea aplicării sancțiunii "destituirea din funcția publică"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcția publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investitii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite reclamantei, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate și majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcția avută anterior.

Prin urmare, se constată că instanța de revizuire a reținut, în mod întemeiat, faptul că, în speță, nu este îndeplinită condiția identității de obiect, cauză și părți, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire.

Contrar susținerilor din recurs, instanța de revizuire, în cercetarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu avea competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentei, pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este de a corecta eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esență, același act administrativ individual nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității de obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judeca, și deci a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Toate argumentele pentru care cererea de revizuire a fost respinsă se regăsesc expuse amplu și corect în considerentele deciziei atacate, instanța de revizuire analizând temeinic argumentele expuse de revizuentă și prezentând pe larg, în mod clar și detaliat, motivele pentru care condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză.

Prin criticile formulate, recurenta expune, însă, aspecte referitoare la modalitatea de soluționare de către instanța de fond și instanța de apel a cererilor ce au format obiectul dosarului nr. x/2018 și tinde să obțină o reevaluare a litigiului din această perspectivă, analiză care excede cadrului procesual al căii de atac extraordinare a revizuirii, în cadrul căreia, în virtutea principiului res judicata, instanța de revizuire nu procedează la o evaluare a legalității ori temeiniciei hotărârii a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 6213 din 19 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.