ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6213/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la Tribunalul Vâlcea reclamantă A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Brezoi, județul Vâlcea, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să dispună: suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziția nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publica deținuta; anularea Dispoziției nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publica de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Primăriei Oraș Brezoi, emisă de către Primarul Unității Administrativ Teritoriale a Orașului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplina din cadrul U.A.T. Brezoi, privind cercetarea disciplinara și propunerea aplicării sancțiunii "destituirea din funcția publica"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcția publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investiții, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate și majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcția avută anterior.

Hotătârea suspusă revizuirii Prin decizia nr. 156 din data de 24 februarie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A., și de către pârâții Primarul Orașului Brezoi și Orașul Brezoi, Primăria Orașului Brezoi cu sediul în Județul Vâlcea, împotriva sentinței nr. 901/24.06.2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în ceea ce privește susținerile recurenților-pârâți în sensul că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată și în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Brezoi, acestea pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pc 5 C. proc. civ., întrucât prin aceste susțineri nu se face altceva decât să se invoce încălcarea regulilor de procedură ce reglementează soluționarea litigiul în cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată. Însă, atât timp cât cererea de chemare în judecată este formulată și față de Primăria Orașului Brezoi, care a fost și citată pe tot parcursul procesului, și în condițiile în care nu reiese că, până la primul termen de judecată, s-ar fi formulat vreo cerere scrisă în sensul modificării cadrului procesual prin scoaterea acesteia din proces, sau ulterior primului termen de judecată, dar, în aceasta din urmă ipoteză, cu care toate părți să fi fost de acord, așa cum cere art. 204 C. proc. civ., nu se poate reține că instanța de fond ar fi pronunțat hotărârea recurată cu depășirea, sub aspectul părților, a cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, fiind neîntemeiate susținerile recurenților-pârâți făcute în această privință, și aceasta cu atât mai mult cu cât nu reiese nici că s-ar fi formulat, în condițiile art. 406 C. proc. civ., vreo cerere prin care să se fi arătat în mod expres că se renunță la judecata în contradictoriu cu primăria, și cu care cerere această pârâtă să fi fost de acord. Cu privire la susținerile recurenților-pârâți prin care arată că nu s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Brezoi, acestea pot fi încadrate cel mult în prevederile art. 488 alin. (1) pc 5 C. proc. civ., întrucât ceea ce se invocă prin aceste critici este încălcarea regulilor de procedură care reglementează soluționarea, cu prioritate, a excepțiilor procesuale. Însă, din moment ce tribunalul a soluționat fondul litigiului, se constată că, în raport de art. 498 C. proc. civ., cauza nu ar putea fi trimisă la rejudecare în vederea pronunțării tribunalului și asupra acestei excepții. În atare situație, pentru ca un astfel de motiv să poată conduce la admiterea recursului este necesar ca, prin soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, să se ajungă la o soluție contrară celei pronunțate de instanța de fond, pentru că, în raport de criticile din recurs, numai în această măsură s-ar impune desființarea, sub acest aspect, a hotărârii recurate. Altfel, în situația în care, prin soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Brezoi, nu s-ar ajunge la o soluție contrară celei pronunțate de instanța de fond, hotărârea recurată nu ar putea fi desființată prin raportare strict la aceste critici din recursul recurenților-pârâți, în condițiile în care este de esența căii de atac ca partea, prin motivele invocate, să tindă la schimbarea sau modificarea soluției instanței a cărei hotărâre se atacă, numai într-o atare modalitate putându-se justifica interesul prevăzut de art. 458 C. proc. civ., neputându-se desființa hotărârea recurată doar pentru a se da o soluție excepției lipsei calității procesuale pasive care însă nu ar modifica cu nimic soluția instanței de fond, într-o asemenea interpretare nejustificându-se nici interesul în exercitarea căii de atac. Sintetizând, pentru ca motivul de recurs legat de nesoluționarea excepției să poată conduce la admiterea recursului, instanța de recurs apreciază că este necesar ca, prin soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, să se ajungă la o soluție contrară celei pronunțate de instanța de fond. În acest sens, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului Brezoi în cererea de chemare în judecată, este de observat că recurenta-pârâtă susține această excepție în raport de lipsa personalității juridice a primăriei. Or, singurul aspect invocat de pârâta Primăria Orașului Brezoi în susținerea acestei excepții, și anume că prevederile Legii nr. 215/2001 atribuie personalitate juridică doar UAT, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte, tocmai întrucât în materie de contencios administrativ nu are relevanță dacă autoritatea chemată în judecată are sau nu personalitatea juridică, ci ceea ce interesează este doar capacitatea de drept administrativ a emitentului actului, în sensul de a avea aptitudinea prevăzută de lege de a exercita prerogative de putere publică, aspect care se deduce din art. 2 alin. (1) lit. b) din legea nr 554/2004, care, atunci când definește autoritatea publică, stabilește, sub aspectul analizat, că orice organ al unității administrativ teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, constituie autoritatea publică, în sensul legii. Reiese, așadar, că ceea ce interesează în cadrul unui litigiu în materie de contencios administrativ, sub aspectul calității procesuale pasive, este organul unității administrativ teritoriale care a emis actul contestat, și nu în mod necesar dacă acest organ are sau nu personalitate juridică sau unitatea administrativ teritorială în cadrul căreia acționează organul emitent al actului. Cum însă recurenta-pârâtă nu a invocat în niciun fel lipsa calității procesuale pasive din perspectiva organului emitent al actului contestat, ci doar din perspectiva lipsei personalității juridice a primăriei, instanța constată că nu poate fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei în raport cu criticile formulate de către recurenta-pârâtă. În atare condiții, se constată că în niciun caz invocarea de către recurenta-pârâtă a excepției lipsei calității procesuale pasive a primăriei în cererea introductivă nu poate atrage o eventuală soluție de respingere a cereri de chemare în judecată față de această pârâtă. Or, în condițiile în care prin soluționarea acestei excepții nu se poate ajunge la o eventuală soluție de respingere a cererii introductive, nu poate fi admis nici recursul analizat, tocmai întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, pentru ca motivul de recurs legat de nesoluționarea excepției să poată conduce la admiterea recursului este necesar ca, prin soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, să se ajungă la o soluție contrară celei pronunțate de instanța de fond. În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurenților-pârâți, se constată că prin toate aceste susțineri se învederează că instanța de fond nu ar fi acordat forță probantă tuturor înscrisurilor și a celorlalte probe administrate de recurenții pârâți sau că intimata-reclamantă ar avea un comportament necorespunzător funcției publice, insistându-se practic asupra faptului că din probatoriul administrat ar rezulta un comportament al intimatei-reclamante mult mai neadecvat decât ar fi reținut instanța de fond. Or, așa cum s-a reținut și în analiza recursului reclamantei, toate acele susțineri legate de aprecierea probelor administrate sau de stabilirea situației de fapt nu pot face obiect de analiză în recurs, tocmai întrucât, așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Exervcitarea căii extraordinare de atac a revizuirii Împotriva acestei hotărâri recurenta A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenta a susținut, în esență, că în mod contrar celor statuate prin hotărârea primei instanțe, prin decizia ce face obiectul revizuirii, fără a se face nici o referire la împrejurările de timp sau loc în care s-ar fi folosit un limbaj inadecvat, expresii jignitoare, la adresa anumitor persoane - condiție esențială a existentei unei abateri disciplinare, instanța a reținut că ar fi săvârșit faptele imputate, în sensul unui comportament necorespunzător față de anumite persoane, ignorând total faptul că se impunea ca acestea să fi fost, în mod concret, menționate în decizia de sancționare și în raportul comisiei de disciplina și să fi făcut obiectul cercetării disciplinare. Prin Decizia nr. 156/R-Com/24.02.2020 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, sub aspectul celor arătate, fiind îndeplinite condițiile triplei identități cerute de normele legale, odată ce și hotărârea anterioară a avut ca obiect aceleași părți, obiect și cauză, astfel că se impune anularea hotărârii pronunțate ulterior. În ce privește incidența dispozițiilor art. 509 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, se arată că prin decizia atacată, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost evocat fondul cauzei ce face obiectul judecații, instanța făcând o amplă motivare pentru a-și justifica soluția pronunțată, chiar cu depășirea limitelor investirii și a motivelor invocate în recursurile părților, fără însă a se pronunța asupra cererii revizuentei de anulare a Raportului comisiei de disciplina nr. x/12.04.2018, care nu a fost cercetat absolut deloc, deși a cerut în mod expres acest lucru. În situația în care instanța de recurs ar fi cercetat Raportul comisiei de disciplină nr. x/12.04.2018, ar fi constatat inadvertențele din acest raport, faptul că nu se face nicio referire la locul și data când ar fi săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, ar fi constatat că cercetarea disciplinară a fost în mod grav viciată, nefiind administrate probe cu ocazia efectuării acesteia, și, implicit, pe cale de consecință, soluția pronunțată ar fi trebuit ca, în mod legal, să fie cea de admitere a recursului și desființare în tot a deciziei de sancționare ca fiind nelegală și netemeinică. În subsidiar, în situația în care se va admite primul petit al revizuirii și nu se dispune anularea deciziei în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se solicită admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 509, pct. 1 C. proc. civ. și schimbată decizia, potrivit art. 514 C. proc. civ., în sensul admiterii recursului reclamantei - revizuente, și admiterii în tot a cererii formulate.

Apărările intimaților Orașul Brezoi, Primăria Orașului Brezoi și Primarul Orașului Brezoi - B. au depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei menționate, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 709 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 156/R-Cont/24 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, intimați fiind Primarul Orașului Brezoi, Orașul Brezoi și Primăria Orașului Brezoi, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit. În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre. În examinarea motivului de revizuire care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere și prevederile legale care dau conținut acestei instituții. Astfel, dispozițiile art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat. Constatând că instituția autorității de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), cât și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reține că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire este nefondat. Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una și aceeași chestiune litigioasă să intre în contradicție, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înțeleagă orice diferență de argumentare, ci doar că aceeași problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse. În cauză, revizuenta invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în două litigii care au vizat același act administrativ, respectiv Dispoziția nr. 205/16.04.2018 emisă de Primarul Orașului Brezoi, privind destituirea revizuentei din funcția publică deținută anterior. Potrivit susținerilor revizuentei, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, respectiv Decizia nr. 357/07.03.2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești. Instanța de recurs nu a ținut seama de hotărârea nr. 357/07.03.2019 a Curții de Apel Pitești, definitivă, din dosarul nr. x/2018, în privința legalității cercetării sale disciplinare și implicit a dispoziției de sancționare. Primul proces, soluționat definitiv, prin Decizia nr. 357 din 07 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziția primarului nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector superior în cadrul Primăriei Orașului Brezoi, până la soluționarea pe fond a cauzei privind anularea aceleiași dispoziții. Cel de-al doilea litigiu, soluționat definitiv, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut drept obiect anularea Dispoziției nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Primăriei Oras Brezoi, emisă de către Primarul Unității Administrativ Teritoriale a Orașului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplina din cadrul U.A.T.Brezoi, privind cercetarea disciplinara si propunerea aplicarii sancțiunii "destituirea din funcția publica"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcția publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investitii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate și majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcția avută anterior. Prin urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cele două pricini nu au același obiect, neexistând astfel identitate de obiect și cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat. Astfel, revizuenta circumscriu noțiunii de contrarietate modalitatea diferită de soluționare a cererii de suspendare a executării unui act administrativ față de cea a cererii în anulare a aceluiași act administrativ, cereri întemeiate pe temeiuri juridice diferite și cu motivări diferite, deci, în dosare având obiect și cauză diferite Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. este de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunțate între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză. Așadar, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire astfel formulată, nu poate fi primită, atât din perspectiva îndeplinirii cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și în raport de rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași părți, în aceeași cauză cu același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite- ceea ce nu este cazul în speță, motiv pentru care, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,