ÎCCJ, Decizia nr. 298/2021

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1898 din 8 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 2372 din 23 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei instanței de revizuire, A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În susținerea căii de atac, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a dosarelor în care au fost pronunțate hotărârile pretins contradictorii.

Astfel, recurentul a susținut că prin toate hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești a fost vătămat.

Recurentul arată că Decizia nr. 1898 din 8 octombrie 2020 din dosarul x/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este nulă de drept și solicită instanței să dispună măsurile legale care se impun. Arată recurentul că, dosarul este unul "fabricat" și în mod abuziv i s-a respins contestația la decizia de pensie formulată în fața Comisiei de Contestații Pensii din cadrul S.R.I. De asemenea, arată că, în mod greșit, pentru emiterea Deciziei de pensie nr. x din 20 ianuarie 2017 a fost utilizată adeverința cu nr. x din 31 octombrie 2016 emisă de UM0127 dar semnată de comandantul altei unități care nu este unitatea în care a lucrat și de unde a ieșit la pensie.

Susține că judecătorii învestiți cu soluționarea dosarelor au comis multiple abuzuri, concretizate în pronunțarea unor soluții nelegale cu privire la modul de calculare a pensiei sale. Apreciază că totul în cauza sa s-a făcut cu rea credință.

Prin cererea de recurs, recurentul arată "starea de fapt" a cauzei prin prezentarea istoricului fiecărui dosar din fazele anterioare, respectiv, dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2019 și w/2019. Apreciază că a fost nedreptățit de fiecare dată și că doar s-a "mimat" actul de justiție. Indică greșelile pe care le consideră săvârșite în fiecare dosar și menționează nemulțumirile referitoare la soluțiile pronunțate. Precizează că a fost indus în eroare și de avocatul său în care a avut încredere și din cauza căruia a depus o cerere precizatoare în dosarul x/2018, reținută de instanță ca cerere modificatoare dar care nu era necesară în cauză.

A mai arătat că cererea de revizuire recurată nu putea fi anulată de către instanța de revizuire doar prin raportare la excepția de tardivitate pentru că a fost invocată prin întâmpinarea formulată de partea adversă cu nerespectarea termenului legal.

Intimatele Casa de Pensii Sectorială și Comisia de Contestații din cadrul Serviciului Român de Informații au depus întâmpinare în termenul legal prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 13 martie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că motivele invocate în susținerea recursului nu au legătură cu soluția și considerentele care au fundamentat-o și nu pot fi subsumate niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În aceste condiții, magistratul-raportor a concluzionat că, în cauză, devine incidentă sancțiunea nulității recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza întâi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 octombrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

După comunicarea raportului, recurentul A. a depus punct de vedere prin care reia istoricul cauzei și în care susține că raportul conține numai "plăsmuiri". Mai mult, induce ideea că nu ar fi formulat dânsul cererea de recurs.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, recurentul A. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 7 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurentul prezintă istoricul cauzei și își exprimă nemulțumirea față de modul în care s-a înfăptuit actul de justiție, de conduita judecătorilor și de măsurile dispuse de aceștia. Examinând criticile din cererea de recurs, Înalta Curte observă că argumentele invocate în susținerea motivelor de nelegalitate nu sunt structurate din punct de vedere juridic și vizează, în fapt, fondul litigiului dedus judecății.

Înalta Curte reține, de asemenea că, nici critica conform căreia, excepția de tardivitate a fost invocată prin întâmpinarea depusă de partea adversă cu nerespectarea termenului legal, nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare limitativ prevăzute de lege, de vreme ce, recurentul nu a indicat un text de lege pretins încălcat sau greșit aplicat în susținerea acestei critici. De asemenea, se constată că nu este formulată nicio altă critică referitoare la soluția de anulare a cererii de revizuire.

Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate arătate în cererea de recurs sunt indicate doar formal iar argumentele invocate în susținerea acestora nu sunt susceptibile de a fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de anulare a cererii de revizuire pentru depășirea termenului legal de decădere și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1898 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2021.