ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2219/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, sub nr. 13440/21 l/2017/a2, petenta A., prin tutore B., a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierile de ședință din 7 februarie 2019, 23 mai 2019, 03 februarie 2018 și 12 septembrie 2019, precum și în încheierea de amânare a pronunțării din 25 octombrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea civilă nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins ca tardivă cererea formulată de A., prin tutore B., de îndreptare a erorii materiale a încheierilor de sedință din data de 07.02.2019, 23.05.2019, 03.02.2018,12.09.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2017; a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25.10.2019, în sensul menționării unor completări la alin. (17) al încheierii menționate referitoare la dezbaterile din ședința publică.

Prin decizia civilă nr. 127 R din 28 mai 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva încheierii civile nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017; a dispus amendarea tutorelui B. cu suma de 100 RON, pentru exercitarea căii de atac cu rea-credință.

Împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs intervenienta A., prin tutore B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 09 octombrie 2020, sub nr. x/2017/a2, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2.

Recurenta-intervenientă a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că instanțele au încălcat regulile de procedură în sensul în care nu au respectat legea și nu au analizat susținerile recurentei sau le-au consemnat în mod eronat, fapt ce determină nulitatea actelor de procedură prin prisma dispoziților art. 174 alin. (2), art. 178 alin. (1), art. 179 alin. (3) C. proc. civ. în contextul aspectelor arătate pe larg ce țin de situația de fapt și judecata realizată în etapele procesuale anterioare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că decizia atacată este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.

Recurenta-intervenientă, prin tutore, a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat aspecte ce țin de istoricul litigiului, susținând printre altele că înțelege să renunțe la judecata recursului declarat.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 14 septembrie 2021, completul de filtru a fixat termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."

Potrivit dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

Dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."

În litigiul supus analizei, decizia civilă nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de intervenienta A. împotriva încheierii civile nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale precitate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs (respins ca inadmisibil, în considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza I din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui nou alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de intervenienta A. împotriva încheierii civile nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același Cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Se impune precizarea că, deși recurenta s-a exprimat în cuprinsul punctului de vedere la raportul asupra admisibilității căii de atac că renunță la judecarea recursului, Înalta Curte nu a putut da curs acestei manifestări de voință a recurentei, având în vedere că aceasta nu s-a prezentat personal sau prin mandatar cu procură specială pentru a se putea verifica în mod nemijlocit consimțământul acesteia în sensul actului procedural de dispoziție și nici nu a depus la dosar vreun înscris autentic din care să reiasă consimțământul său pentru renunțarea la judecarea recursului, potrivit celor prevăzute de art. 464 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2021.