ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4481/121/2009, în baza art. 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 43/2002 formulată de inculpatul B.G..

În baza art. 300

2

cu

referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului B.G. arestat în Penitenciarul cu

Regim de Maximă Siguranță Galați.

A prorogat pronunțarea asupra

excepției privind nulitatea absolută a hotărârii instanței de fond pentru a se

obține relații de la Judecătoria Galați.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat următoarele:

Excepția de neconstituționalitate

invocată de inculpatul B.G. este inadmisibilă deoarece nu are legătură cu

soluționarea recursului ce face obiectul cauzei.

Cu privire la legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a reținut că

temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în

continuare privarea acestuia de libertate.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul B.G., precizând, cu ocazia judecării recursului, că

atacă atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale,

cât și soluția de menținere a măsurii arestării preventive.

Examinând încheierea atacată prin

prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată

următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Galați,

secția penală se află Dosarul nr. 4481/121/2009, având ca obiect soluționarea

recursului declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 430 din 6

noiembrie 2009 a Tribunalului Galați.

Prin încheierea din 30 decembrie

2009 a acestei instanțe s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului B.G..

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea

unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii

preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea

arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de

inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de

la comunicare pentru cei lipsă.

În speță, a fost atacată cu recurs o

încheiere pronunțată de o instanță de recurs.

Interpretând per a contrario textul

de lege sus menționat, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat

împotriva încheierii prin care instanța a menținut măsura arestării preventive

nu poate fi primit deoarece încheierea respectivă nu este pronunțată de prima

instanță sau de instanța de apel, ci de instanța de recurs.

În consecință, recursul declarat de

inculpatul B.G. împotriva Încheierii din 30 decembrie 2009 prin care Curtea de

Apel Galați a menținut starea de arest a acestuia este inadmisibil, urmând a fi

respins ca atare.

Referitor la dispoziția de

respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale

privind excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 43/2002 formulată de

inculpatul B.G., Înalta Curte constată că dispoziția instanței de recurs este

temeinică și legală.

Așa cum corect a reținut și instanța

a cărei încheiere a fost atacată, excepția de neconstituționalitate invocată de

inculpatul B.G. nu are legătură cu soluționarea recursului ce face obiectul

cauzei deoarece chiar dacă s-ar admite această excepție nu ar deveni nulă

urmărirea penală efectuată de D.N.A. și, deci, nu ar fi influențată în niciun

fel soluția ce ar putea fi dată în cauză.

Pe de altă parte, nu sunt

îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea unei cereri de sesizare

a Curții Constituționale, în speță cererea nefiind motivată și, de asemenea, nu

se arată în ce constă contrarietatea între textul constituțional și legea cu

care vine în contradicție.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constată că recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Încheierii din

30 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați în ce privește dispoziția de sesizare

a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.G. împotriva Încheierii din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4481/121/2009, ca inadmisibil

în ce privește soluția de menținere a stării de arest și ca nefondat în ce

privește dispoziția de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.

43/2002.

Obligă recurentul inculpat la 235

RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 75 RON, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2010.