ÎCCJ, Decizia nr. 267/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 213 din 24 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020 și a deciziei civile nr. 256 din 14 decembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Pentru pronunțarea soluției sus-menționate, instanța de recurs a reținut considerentele ce vor fi redate în cele de mai jos.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea, în condițiile legii, a respectivei căi de atac. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, și să respingă orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunțate asupra cererii de reeexaminare a taxei judiciare de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

De asemenea, revizuentul a înțeles să declare recurs și împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire exercitată împotriva unei decizii pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Or, dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. statuează că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că atât încheierea, cât și decizia recurate în cauză, sunt hotărâri definitive, care nu se circumscriu categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de alte dispoziții legale speciale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare procesuală a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Împotriva Deciziei nr. 213 din 24 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, a formulat contestație în anulare recurentul A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1, coroborat cu art. 41 alin. (1) si art. 45 Cod procedură ciivilă, art. 503 alin. (2) pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ.

În susținerea căii de atac exercitate, contestatorul formulează critici cu privire la:

(i) încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței de judecată, prin existența în complet a doi judecători care "și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluții în cauza de fond, aceeași în diferite stadii de judecată în Înalta Curte";

(ii) neanalizarea, în cadrul cosiderentelor hotărârii atacate cu contestația în anulare, a încălcării regulilor de procedură săvârșite de către instanța care a pronunțat încheierea de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, pe motiv de tardivitate a introducerii cererii, "motiv care nu se susține prin inexistența semnăturii de primire la o dată corespunzătoare" și (iii) încălcarea autorității de lucru judecat rezultând din sentința civilă nr. 251 din 18 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2015, definitivă și irevocabilă, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Comisia penru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 de pe lângă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 8 alin. (1) și (2) din Decretul Lege nr. 118/1990.

Prin întâmpinarea depusă la data de 3 septembrie 2021, intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, față de neîndeplinirea condițiilor reglementate de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., față de faptul că, în cauza judecată, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunțate asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, reținându-se, de către instanță, că revizuentul nu a îndeplinit obligația legală de a timbra, nici ulterior respingerii cererii de reexaminare, deși a fost încunoștințat cu privire la acest aspect.

II. Considerentele Înaltei Curți

În susținerea căii de atac exercitate sunt formulate critici cu privire la (i) alcătuirea instanței de judecată ce a pronunțat hotărârea atacată, (ii) neanalizarea, de către instanța care a pronunțat hotârârea atacată, a criticilor privind încălcarea normelor de procedură de către instanța care a respins, ca tardiv formulată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și (iii) încălcarea autorității de lucru judecat ce derivă din sentința civilă nr. 251 din 18 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2015, definitivă și irevocabilă.

Prima critică formulată de contestator se circumscrie motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 503. - (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;".

În susținerea criticii sus-menționate, contestatorul afirmă că alcătuirea nelegală a completului de judecată, care a pronunțat hotărârea atacată prin prezenta contestație în anulare, rezidă în prezența, în cadrul completului, a doi judecători care și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la "soluții în cauza de fond", contestatorul indicându-i, în mod expres, pe domnul judecător B. și pe doamna judecător C..

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă faptul că aceste critici sunt nefondate, compunerea completului de judecată care a soluționat Decizia nr. 213 din 24 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, realizându-se cu respectarea tuturor normelor legale și regulamentare. Cei doi judecători, despre care contestatorul afirmă că au făcut parte din completul de judecată ce a soluționat hotărârea atacată prin prezenta contestație în anulare, nu se regăsesc în alcătuirea respectivului complet, afirmațiile contestatorului în acest sens dovedindu-se eronate.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția invocării în recurs a excepției corespunzătoare, asupra căreia instanța de recurs să fi omis să se pronunțe, așa cum prevăd dispozițiile art. 503 alin. (2) paragraf ultim din C. proc. civ.

În ceea ce privește cea de-a doua și cea de-a treia critică formulate în susținerea căii de atac exercitate, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor procedurale, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției pronunțate.

Cu alte cuvinte, criticile referitoare la fondul cauzei depășesc limitele cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de art. 503 C. proc. civ.

În realitate, prin cea de-a doua și prin cea de-a treia critică formulată, autorul căii de atac tinde să obțină o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata. În acest sens, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la calea de atac extraordinară a revizuirii, că "Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu împotriva României). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 213 din 24 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 septembrie 2021.