ÎCCJ, Decizia nr. 213/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea recurată

Prin încheierea din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de A., reținându-se că a fost depășit termenul de 3 zile de la comunicarea taxei judiciare de timbru datorate, prevăzut de art. 39 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Prin Decizia civilă nr. 256 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 113 din 13 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, reținându-se că revizuentul nu a îndeplinit obligația legală de a timbra, nici ulterior respingerii cererii de reexaminare, deși a fost încunoștințat cu privire la acest aspect.

II. Cererea de recurs

Atât împotriva încheierii, cât și împotriva deciziei a declarat recurs A., apreciind că sunt nelegale și că s-a recurs la această soluție pentru a nu se mai da un răspuns pe fondul cauzei. A solicitat casarea deciziei recurate și judecarea pe fond a cauzei, arătând că instanța nu a analizat încălcarea regulilor de procedură săvârșite de instanța care a pronunțat încheierea de respingere a cererii de reexaminare.

III. Întâmpinarea formulată

Intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, față de dispozițiile art. 39 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

IV. Hotărârea instanței de recurs

Examinând încheierea și decizia recurată, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea în condițiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, și să respingă orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunțate asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă."

De asemenea, revizuentul a înțeles să declare recurs și împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire exercitată împotriva unei decizii pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Or, dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., statuează că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că atât încheierea, cât și decizia recurate în cauză, sunt hotărâri definitive, care nu se circumscriu categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de alte dispoziții legale speciale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2020, pronunțate în Dosarul nr. x/2020 și a Deciziei civile nr. 256 din 14 decembrie 2020, pronunțate în Dosarul nr. x/2020, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2021.

GGC - NN