ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 886/2021

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 186 din data de 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, față de persoana solicitată A.- cetățean român, cu antecedente penale conform fișei de cazier judiciar și dispune predarea acesteia în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 14 din Legea justiției penale din anul 2001 .

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 19 octombrie 2021 și până la data de 17 noiembrie 2021.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 octombrie 2021, ora 01:25 până la data de 20 octombrie 2021, ora 01:25.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, la data de 19 octombrie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 februarie 2019 de către de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare național din data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, față de persoana solicitată A. .

S-a arătat că, persoana solicitată a fost prezentată în fața procurorului la data de 19 octombrie 2021, procurorul dispunând măsura reținerii acestuia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 19 octombrie 2021, ora 1:25 până la data de 20 octombrie 2021, ora 1:25.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a verificat identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege mandatul european de arestare.

De asemenea, potrivit alin. (3) din același articol, instanța de fond a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Ca urmare, la termenul de judecată din 19 octombrie 2021, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Dublin și că nu înțelege să renunțe la efectele regulii specialității.

Examinând cererea cu a cărei soluționare a fost învestită, Curtea a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 18 februarie 2019 un mandat european de arestare de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare național din data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), acesta conținând toate informațiile necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale.

Curtea a apreciat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare; art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, referitoare la verificarea dublei incriminări, în sensul că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare constituie infracțiune potrivit legii române, fiind reglementată în art. 233 C. pen..(tâlhărie), neintervenind prescripția răspunderii penale; nu au fost formulate obiecții privind identitatea; în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (1) ca motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a invocat vreun motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare (prev. de art. 99 alin. (2) din lege).

Totodată, din conținutul mandatului european de arestare rezultă că autoritatea judiciară emitentă oferă garanția că legislația națională adoptată permite transferarea persoanei solicitate (cetățean român) în România în vederea executării pedepsei privative de libertate, în ipoteza în care predarea se face sub rezerva acestei condiții (Secțiunea f, par. 1 din Mandatul european de arestare).

Nu în ultimul rând, Secțiunea h a Mandatului european de arestare oferă și garanția că legislația adoptată de statul irlandez prevede reexaminarea pedepsei aplicate- la cerere sau după cel puțin 20 de ani în vederea neexecutării acestei pedepse sau/și măsuri de clemență în același scop, fiind așadar îndeplinite și condițiile speciale prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004

Ca atare, apreciind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și reținând că nu există impedimente legale la predare, nefiind incident vreunul din motivele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că cererea de punere în executare a acestuia formulată de autoritățile judiciare din Irlanda este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A.., solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă mai blândă până la predarea contestatorului către autoritățile irlandeze.

De asemenea, a solicitat să se ia act de poziția procesuală a contestatorului persoană solicitată, în sensul că este de acord cu predarea.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen.. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen... La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis la data de 18 februarie 2019 de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare național din data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, față de persoana solicitată A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. în art. 233 C. pen..(tâlhărie), mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

De altfel, fapta de tâlhărie, prevăzută de art. 14 din Legea justiției penale din anul 2001 este incriminată și de legea penală română, circumscriindu-se infracțiunii reglementată în art. 233 din C. pen..(tâlhărie).

În plus, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

Înalta Curte constată că, fiind întrebat la termenul din 27 octombrie 2021, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A., a arătat că dorește să fie predată autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare (respectiv autoritățile judiciare din Irlanda).

Prin urmare, față de opțiunea persoanei solicitată A., care a arătat că dorește să fie predată autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, Înalta Curte urmează să constate că contestatorul persoană solicitată, este de acord cu predarea sa către autoritățile din Irlanda și implicit, modificarea hotărârii contestate sub acest aspect.

În ceea ce privește susținerile contestatorului privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă mai blândă, instanța supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen... (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.

În consecință, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 186 din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, va desființa, în parte, hotărârea atacată sub aspectul lipsei acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa către autoritățile judiciare din Irlanda și rejudecând, va constata că persoana solicitată A. este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Irlanda.

Va menține restul dispozițiilor cuprinse în hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată A., în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 186 din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

Desființează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul lipsei acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa către autoritățile judiciare din Irlanda.

Rejudecând în aceste limite:

Constată că persoana solicitată A. este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Irlanda.

Menține restul dispozițiilor cuprinse în hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC - MM