ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 253/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din data de 9 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) și art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea Supremă din Dublin, Irlanda, pentru executarea Mandatului european de arestare emis la data de 8 februarie 2021 de un judecător al Curții Supreme din Dublin, Irlanda, fundamentat pe 12 mandate de arestare interne emise de Judecătorul Tribunalului Districtual, Districtul Metropolitan Dublin, la data de 1 februarie 2021, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Curtea Supremă din Dublin, Irlanda, în baza Mandatului european de arestare emis la data de 8 februarie 2021 de un judecător al Curții Supreme din Dublin, Irlanda, fundamentat pe 12 mandate de arestare interne emise de Judecătorul Tribunalului Districtual, Districtul Metropolitan Dublin, la data de 1 februarie 2021, în vederea cercetării și judecării pentru infracțiunile de jaf și fraudă, prevăzute de Secțiunea 4 din Legea justiției penale din 2001 (infracțiuni având corespondent în legea penală română în art. 250 alin. (1) din C. pen. și art. 360 alin. (1) din C. pen.), cu respectarea beneficiului regulii specialității și sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută la data de 8 martie 2021, ora 15:00, prin Ordonanța de reținere nr. 07/2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru 24 de ore.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 9 martie 2021 și până la data de 7 aprilie 2021, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

La data de 8 martie 2012, pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. x/2021, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind executarea mandatului european de arestare emis de Curtea Supremă din Dublin, la data de 8 februarie 2021, pe numele cetățeanului român A., precum și emiterea unui mandat de arestare pentru 30 de zile pe numele acestuia, în vederea predării în Irlanda.

În motivarea sesizării s-a arătat că, la data de 8 martie 2021, ora 15:00, s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a cetățeanului român A., fiind emisă în acest sens Ordonanța de reținere nr. 07/2021 în Dosarul nr. x/2021 Măsura reținerii s-a dispus în cadrul procedurii de executare a Mandatului european de arestare emis la data de 8 februarie 2021 de judecătorul B., din cadrul Curții Supreme din Dublin, predarea fiind solicitată în vederea cercetării cetățeanului român A. pentru comiterea unui număr de 12 infracțiuni de jaf prevăzute în Secțiunea a 4-a din Legea justiției penale din 2001, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare.

Sub aspectul situației de fapt, s-a arătat în mandatul european de arestare că, în perioada 17 - 25 iunie 2016, A. a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, alcătuit din 4 - 5 persoane, care a obținut în mod fraudulos numerar de la bancomate ale băncii Permanent TSB (PTSB), printr-un procedeu tehnic cunoscut sub numele de fraudă de inversare a numerarului, fiind folosit un card bancar cu nr. x. În acest mod au fost extrase fraudulos următoarele sume, în dauna persoanei vătămate C.: 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 20 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 20 iunie 2016; 1.400 euro la data de 20 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016.

Pe numele persoanei solicitate au fost emise 12 mandate de arestare la data de 1 februarie 2021 de către Judecătorul Tribunalului Districtual, Districtul Metropolitan Dublin.

Faptele pentru care se solicită predarea numitului A. în Irlanda sunt prevăzute și în legea penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani și acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

S-a reținut că A. nu este cercetat penal în prezent de organele judiciare din România, nu are de executat pedepse privative de libertate, iar în fața procurorului a declarat că nu își dă consimțământul la predare. S-a menționat că nu există impedimente privind dubla incriminare, că mandatul european de arestare conține informațiile prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu au fost identificate motive de refuz de executare a mandatului.

În fața Curții de Apel Iași persoana solicitată A. a fost asistată de un apărător ales și nu a contestat identitatea prevăzută în mandatul european de arestare a cărui executare se solicită. Fiind audiată, în prezența apărătorului său ales, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare irlandeze, întrucât nu este vinovată de comiterea infracțiunilor reținute în mandatul european de arestare, solicitând și amânarea predării din motive de sănătate și a precizat că nu renunță la regula specialității. Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea situației medicale a persoanei solicitate, invocată ca și motiv pentru cererea de amânare a predării.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Iași a reținut că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită este regulamentar întocmit, conținând toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul fiind depus la dosar și comunicat persoanei solicitate tradus în limba română, ca limbă oficială a procedurii, persoana indicată în mandat fiind cea prezentată în fața instanței de procuror, respectiv A.

Infracțiunile pentru care acesta este urmărit penal de către autoritățile judiciare din Irlanda, astfel cum sunt ele descrise în mandatul european de arestare, nu fac parte dintre infracțiunile expres prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dar sunt incriminate și de legea penală română, acestea putând fi circumscrise infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de legea română este închisoarea de la 2 la 7 ani și acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani. Prin urmare, s-a reținut că, în cauză, este verificată condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Pe de altă parte, după cum se precizează în chiar cuprinsul mandatului, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată în Irlanda sunt sancționate de legea statutului emitent cu pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani.

Analizând din perspectiva dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004 cauza de față, Curtea de Apel Iași a reținut că nu există motive obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare de față. Astfel, atât din verificările efectuate de procuror, cât și din susținerile persoanei solicitate, rezultă că acesta nu a mai fost urmărit sau judecat pentru aceleași fapte de către autoritățile române sau de autoritățile altui stat membru, iar în România, de la data presupusei comiteri a faptelor, 17 - 25 iunie 2016, nu a intervenit vreo lege de amnistie care să acopere situația persoanei solicitate A., acesta având la data faptelor vârsta legală pentru a răspunde penal ca infractor major, conform legislației române. Pe de altă parte, persoana solicitată A. nu face obiectul vreunei proceduri în curs pe teritoriul țării.

S-a reținut că, în cadrul procedurii de față, instanța nu verifică temeinicia mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Irlanda pe numele persoanei solicitate, astfel încât motivele de refuz al predării invocate de acesta, respectiv faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în mandat nu poate fi analizat, persoana solicitată urmând să-și proclame nevinovăția în fața autorităților competente ale statului emitent al mandatului. Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, cum este cazul speței de față și el se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, fără a se putea pune în discuție în fața autorităților statului de executare legalitatea și temeinicia emiterii acestui mandat. Aceasta mai ales în contextul în care mandatului european de față are la bază 12 mandate de arestare interne emise de Judecătorul Tribunalului Districtual, Districtul Metropolitan Dublin, la data de 1 februarie 2021, în vederea cercetării și judecării pentru infracțiunile de jaf și fraudă, prevăzute de Secțiunea 4 din Legea justiției penale din 2001, deci decizii judiciare ce exced competenței instanțelor române.

Cât privește cererea formulată de persoana solicitată, de amânare a predării, Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit art. 58 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004, la care face trimitere art. 114 alin. (1) din aceeași lege:

"(2) Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora; b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă; c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

(3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea."

Pentru susținerea cererii, apărarea a depus la dosar o serie de înscrisuri medicale, din care rezultă că persoana solicitată A. a fost diagnosticată la nivelul anului 2018 cu tulburări mentale și de comportament datorate consumului de substanțe psihoactive, tulburări de somn, sindrom de sevraj la heroină, singurul document medical actual fiind o prescripție medicală pentru medicamentul D., din data de 5 martie 2021, prescris pentru "insomnii" (probabil insomnii).

Așa cum a precizat și procurorul de ședință, în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală privind vreo boală gravă care ar face imposibilă predarea persoanei solicitate, motiv pentru care și apărarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, anterior redate.

Or, starea de sănătate a numitului A. de la nivelul anului 2018 invocată de apărare nu poate constitui o împrejurare specială de natură a convinge instanța că predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. Persoana solicitată A. a declarat că a suferit o depresie severă în anul 2018, deși nu acesta este diagnosticul stabilit în actele medicale depuse la dosar, dar că acum și-a revenit, susținând că duce o viață normală în prezent. Susținerea apărării, că stresul determinat de procedura predării poate determina reapariția tulburărilor psihice la persoana solicitată, nu are suport probator, instanța considerând că menținerea persoanei solicitate într-o stare de incertitudine prin amânarea predării sale timp de cel mult 3 luni, cum prevede dispoziția legală invocată de apărare, ar putea duce la o șubrezire a stării psihice a acestuia.

Împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 9 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A. a susținut că este de acord cu predarea, întrucât dorește să-și lămurească situația juridică în Irlanda, însă solicită că instanța să dispună o altă măsură preventivă, prin raportare la împrejurarea că este la primul contact cu legea penală, iar o măsură preventivă mai puțin restrictivă ar fi utilă și proporțională în raport cu situația sa personală.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru comiterea unui număr de 12 infracțiuni de jaf, prevăzute în Secțiunea a 4-a din Legea justiției penale din 2001, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt incriminate și de legea penală română, acestea putând fi circumscrise infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de legea română este închisoarea de la 2 la 7 ani și acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani, fiind astfel îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate A. că, în perioada 17 - 25 iunie 2016, a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, alcătuit din 4-5 persoane, care a obținut în mod fraudulos numerar de la bancomate ale băncii Permanent TSB (PTSB), printr-un procedeu tehnic cunoscut sub numele de fraudă de inversare a numerarului, fiind folosit un card bancar cu nr. x. În acest mod au fost extrase fraudulos următoarele sume, în dauna persoanei vătămate C.: 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 20 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016; 1.400 euro la data de 20 iunie 2016; 1.400 euro la data de 20 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 18 iunie 2016; 1.400 euro la data de 19 iunie 2016.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 și următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz privind predarea.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 8 februarie 2021 de un judecător al Curții Supreme din Dublin, Irlanda, fundamentat pe 12 mandate de arestare interne emise de Judecătorul Tribunalului Districtual, Districtul Metropolitan Dublin, la data de 1 februarie 2021, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Deopotrivă, instanța constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Contestatorul persoană solicitată a formulat o singură critică, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă.

Cu privire la acest motiv de contestație, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Relativ la cele ce precedă, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare din Irlanda a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 9 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 9 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2021.

Procesat de GGC - LM