ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 876/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 114 alin. (1), (2) raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 203/2004 republicată, s-a respins cererea formulată de către autoritățile judiciare din Franța cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 1012 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Prima instanță a constatat că prin adresa nr. x înregistrată la 9 august 2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria din Creteil a înaintat mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Paris privind pe numitul A., cetățean român, pentru a se dispune predarea temporară a persoanei condamnate pentru o perioadă de 2 luni, începând cu data de 13 septembrie 2021. În sesizare, s-a mai menționat că predarea temporară pe o perioadă de 2 luni a persoanei solicitate A. este necesară în vederea participării la soluționarea apelului declarat de aceasta împotriva hotărârii de condamnare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în Paris, între 19 - 21 septembrie 2010 asupra persoanei B., pronunțată de Curtea cu jurați din Paris la 13 februarie 2019, apelul urmând a fi judecat de instanța de apel Curtea cu jurați din Val-de-Marne la 9 și 12 noiembrie 2021.

În cuprinsul solicitării s-a menționat că persoana solicitată execută pe teritoriul României o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru o infracțiune de omor comisă în condiții similare cu cea de care este acuzat de către autoritățile franceze și că după pronunțarea hotărârii de condamnare în primă instanță s-a emis un nou mandat european de arestare, atașat solicitării. S-a mai arătat că persoana solicitată va beneficia de toate garanțiile aferente dreptului la apărare și că autoritățile franceze se obligă să predea persoana solicitată autorităților române la expirarea termenului stabilit sau să înainteze o cerere de prelungire care va fi supusă autorizației autorităților competente din România.

Prim instanță a constatat că în prezenta cauză s-a solicitat de către autoritățile judiciare franceze predarea temporară, în condițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, însă nu s-a precizat garantarea, în mod expres, a deținerii persoanei solicitate pe teritoriul francez (deși o astfel de mențiune a fost formulată în cererea de predare temporară admisă anterior prin încheierea din data de 08 ianuarie 2019). Ulterior, s-a constatat că, deși s-au acordat două termene în acest sens, autoritățile franceze nu au semnat acordul scris transmis de autoritățile române privind predarea temporară a persoanei solicitate.

Curtea de apel a contactat autoritățile franceze pentru a preciza dacă sunt de acord să completeze un acord scris la care fac referire prevederile art. 114 alin. (2) raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 și art. 24 alin. (2) din decizia cadru din anul 2002 referitoare la mandatul european de arestare, înaintându-se autorităților franceze un proiect de acord scris prin email, dar nu s-a primit niciun răspuns. În acest context, s-a constatat imposibilitatea stabilirii de comun acord a condițiilor referitoare la predarea temporară a persoanei solicitate A., mai ales în condițiile în care persoana solicitată a mai fost predată temporar în anul 2019, tot către autoritățile franceze, iar aceasta trebuie să execute pe teritoriul României o pedeapsă de 25 de ani închisoare și pe durata unei eventuale predări temporare executarea acestei pedepse ar fi suspendată.

Totodată, prima instanță a reținut și omisiunea menționării de către autoritățile franceze a garanției că persoana solicitată va fi privată de libertate pe teritoriul francez pe durata predării temporare, întrucât simpla emitere a unui nou mandat european de arestare în vederea predării pe o durată determinată nu corespunde literei și scopului urmărit de Decizia Cadru 2002/584/JAI și nu garantează privarea de libertate a persoanei solicitate până la returnarea acesteia în România, în lipsa unui acord expres însușit prin semnătură de către autoritățile franceze.

Prin urmare, în baza art. 114 alin. (1), (2) raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 203/2004 republicată, Curtea de apel a respins cererea formulată de către autoritățile judiciare din Franța cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A. pentru a participa la soluționarea apelului declarat de aceasta împotriva hotărârii de condamnare pronunțată de Curtea cu jurați din Paris la 13 februarie 2019.

Împotriva încheierii din 10 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată la 22 septembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind acordat termen Completului 7 la 26 octombrie 2021.

În cererea scrisă datată 15 septembrie 2021, depusă la dosar, persoana solicitată a susținut că autoritățile române refuză să-l predea în Franța pentru a participa la soluționarea dosarului său, fiind privat astfel de dreptul la un proces echitabil la care să participe personal.

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, persoana solicitată A., beneficiind de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și predarea temporară pentru o perioadă de 2 luni către autoritățile franceze.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dispozițiile art. 58 alin. (1) - (5) din aceeași lege, privind predarea amânată sau temporară în cazul extrădării, se aplică în mod corespunzător și în situația persoanei solicitate.

Art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

(1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

(2) Predarea poate fi amânată atunci când:

a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;

b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

(3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

(4) Prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.

(5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții de apel care a soluționat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea președintelui secției penale a curții de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanța de executare transmite informațiile solicitate.

(6) Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate. Preluarea persoanei extrădate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant

Potrivit din art. 24 alin. (2) din Decizia Cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiții care urmează a fi stabilite de comun acord între autoritățile judiciare de executare și emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autoritățile statului membru emitent sunt obligate să respecte condițiile acestuia.

Înalta Curte constată că față de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Paris pentru a se dispune predarea temporară a acesteia pentru o perioadă de 2 luni, începând cu 13 septembrie 2021. Totodată, la 2 august 2021 Procurorul Republicii de pe lângă Judecătoria Creteil a formulat o cerere de predare temporară a persoanei A., însoțită de mandatul european de arestare, tradus în limba română, precizând că procesul în apel în fața Curții de jurați din Val-de-Marne va alea loc între 9 și 12 noiembrie 2021.

Se observă că persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 25 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2250 din 24 decembrie 2015 a Tribunalului București, secția I penală, pentru care a fost emis MEPI nr. 6988 din 12 ianuarie 2016, pedeapsa urmând să expire la data de 12 iunie 2036.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță, prin încheierea din 19 august 2021, a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Paris în vederea încheierii unui acord scris, potrivit dispozițiilor art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală . Prin încheierile din 26 august 2021 și 2 septembrie 2021, Curtea de apel a revenit cu adresă către autoritățile judiciare franceze în vederea încheierii acordului scris. Având în vedere că autoritățile franceze nu au semnat acordul scris transmis de autoritățile române privind predarea temporară a persoanei solicitate, Curtea de apel, în baza art. 114 alin. (1) și (2) raportat la art. 58 alin. (4) și (5) din Legea nr. 203/2004, republicată, a respins cererea formulată de către autoritățile judiciare din Franța cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A..

În conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere poziția exprimată de contestatorul persoană solicitată A., în sensul că dorește să participe personal la judecarea cauzei din Franța pentru a beneficia de un proces echitabil, prin încheierea din 12 octombrie 2021 a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea competentă pentru a se încheia un acord cu autoritățile judiciare din Franța referitor la predarea temporară a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, .

Se constată că la 22 octombrie 2021, autoritățile franceze au transmis un e-mail, tradus în limba română din care rezultă că procesul din 9 în 12 noiembrie 2021 urmează să fie amânat, fiind avute în vedere termene de judecată din 26 în 28 ianuarie 2022, pentru când vor solicita predarea temporară a persoanei A.. Totodată, autoritățile franceze au solicitat să se indice jurisdicția română căreia vor trebui să se adreseze cu cererea de predare temporară.

Prin urmare, având în vedere că demersul judiciar în vederea încheierii unui acord cu autoritățile judiciare din Franța nu a fost finalizat, cu toate că și instanța de control judiciar a reluat cercetarea judecătorească și a dispus efectuarea unei adrese în acest sens, se constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală raportat la dispozițiile legale în materie.

În ceea ce privește solicitarea procurorului adjunct al Republicii de pe lângă Judecătoria Creteil de a se indica autoritatea judiciară română căreia va trebui să se adreseze pentru cererea de predare temporară, având în vedere că pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare, vor fi înștiințate autoritățile franceze pentru a se adresa cu cerere de predare temporară către Curtea de Apel București.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 10 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 10 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2021.

GGC - MM