ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 143 din 04 august 2020 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 184 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (pentru lit. g), interdicția dreptului de a mai exercita profesia de diriginte de șantier) pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g C. pen. (pentru lit. g), interdicția dreptului de a mai exercita profesia de diriginte de șantier).

În baza art. 91 și urm. C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. și a art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Baia Mare - Serviciul Public Ambient Urban și la Primăria Baia Mare - Direcția Politiei Locale.

În baza art. 94 din C. pen., supravegherea respectării acestor obligații se va face de Serviciul de Probațiune Maramureș.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 91 alin. (4) din C. pen. și de art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 396 alin. (1) raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată prevăzută de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (în legătură cu faptele numiților C. și A.), de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și de complicitate la tentativa la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată și completată, cu aplicarea art. 184 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Conform art. 397 din C. proc. pen. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.F.I.R.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: procesele-verbale aferente lucrărilor, respectiv proces-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la fundare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11, 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014, procese-verbale de recepție calitativă pe faze nr. x, 17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24, 25, 26/11.12.2014, nr. 27, 28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31, 32, 33, 34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47 48, 49, 50, 51/16.01.2015, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/24.07.2015, condica pentru evidența betoanelor turnate.

S-a dispus arhivarea mijloacelor de probă (suporți optici) înregistrate la poziția nr. 110/2018 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureș, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În esență, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de diriginte de șantier în cadrul proiectului "Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri", a semnat mai multe înscrisuri, cu un conținut fals, prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul că s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic (procesele-verbale aferente lucrărilor, respectiv proces-verbal de predare - primire a amplasamentului și a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la fundare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11, 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014 procese-verbale de recepție calitativă pe faze nr. x, 17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24, 25, 26/11.12.2014, nr. 27,28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31, 32, 33, 34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51/16.01.2015, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/24.07.2015, condica pentru evidența betoanelor turnate), documente ce i-au fost înmânate numitului B. și pe care acesta le-a pus la dispoziția numitei D., ajutând-o să justifice la A.F.I.R. avansul în sumă de 151.675 RON, în cadrul cererii de plată tranșa 1 - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare.

Totodată, fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de diriginte de șantier în cadrul proiectului "Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+Împrejmuiri", a semnat mai multe înscrisuri cu un conținut fals prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul ca s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic (procese-verbale aferente lucrărilor, respectiv proces-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la funciare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014 procese-verbale de recepție calitativă pe faze nr. x, 17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24,25, 26/11.12.2014, nr. 27, 28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31,32, 33,34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51/16.01.2015, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/24.07.2015, condica pentru evidența betoanelor turnate) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată și completată, raportat la art. 184 din Legea nr. 78/2000 modificată și completată pentru care instanța ii aplica pedeapsa de 1 an închisoare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1435 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 143 din 4 august 2020, pronunțată în Dosar nr. x/2018 al Tribunalului Maramureș. S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 RON, onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va plăti din Fondul Ministerului Justiției, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant să plătească 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 1435 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost comunicată inculpatului A. la data de 30.12.2020, părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 28.12.2020, Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj la data de 29.12.2020.

Pentru inculpatul A. termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 01.02.2021, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1435 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 29.01.2021.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj la 03.02.2021 și părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 04.02.2021

La dosar, la data de 05.02.2021, au fost transmise concluzii scrise de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, susținându-se că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, iar pe fond, recursul în casație formulat este neîntemeiat.

În esență, s-a precizat că nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, susținerile recurentului-inculpat A., referitoare la forma de vinovăție cu care a pretins că a săvârșit faptele încadrate juridic drept complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (culpă cu prevedere, nu intenție indirectă).

De asemenea, s-a susținut că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a se constata în recurs în casație că activitatea lui infracțională circumscrisă infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, s-a epuizat în anul 2013 și s-a desfășurat exclusiv sub imperiul C. pen. din 1968. Nu sunt întemeiate nici susținerile inculpatului în sensul că, prin dispozițiile art. 290 din C. pen. din 1968 nu era incriminat falsul în înscrisuri sub semnătură privată, comis în modalitatea plăsmuirii integrale a unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii lui (falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată) și că această modalitate a săvârșirii falsului în înscrisuri sub semnătură privată a fost incriminată doar prin dispozițiile art. 322 din C. pen. ce a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

În concluzie, s-a susținut că faptele inculpatului recurent A. de falsificare a proceselor-verbale de recepție pe faze determinate a lucrărilor la obiectivul "pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri" finanțat din fonduri europene, al cărei beneficiar a fost D., comise până la intrarea în vigoare a noului C. pen. (1 februarie 2014), erau incriminate de dispozițiile art. 290 din C. pen. din 1968 privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., respingerea ca nefondat a recursului în casație exercitat de către inculpatul recurent A. împotriva Deciziei penale nr. 1435/A din 14 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj și menținerea hotărârii atacate.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2021.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 27 aprilie 2021.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., și în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

După cum reiese din cuprinsul întregului material probator, din expunerea de motive a Sentinței penale nr. 143/04.08.2020 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. x/2018, din cuprinsul deciziei recurate și a rechizitoriului, a susținut că a semnat în cursul anului 2013, o singură dată, un număr de 50 de procese-verbale aferente lucrărilor, redactate și prezentate spre semnare de către inculpatul B., respectiv proces-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la fundare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11, 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014, procese-verbale de recepție calitativă pe faze nr. x,17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24, 25, 26/11.12.2014, nr. 27, 28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31, 32, 33, 34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47 48, 49, 50, care nu erau datate. Singurul act redactat de către inculpat este procesul-verbal la terminarea lucrărilor nr. x din data de 24.07.2015, cu dată certă, acesta fiind înregistrat la Primăria Moisei de către secretarul comunei, fapt confirmat de altfel și de declarația aflată la dosarul instanței.

În anul 2013, când au fost semnate procesele-verbale, era în vigoare C. pen. din 21 iulie 1968, care prevedea ca unică modalitate de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. la art. 290 din C. pen. 1969, modalitatea arătată în art. 288 din C. pen. din 1969, falsul material în înscrisuri oficiale, care își găsește corespondența în art. 320 din C. pen., nu și modalitatea prevăzută de art. 321 din C. pen. introdusă prin noul cod care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, deci ulterior săvârșirii faptelor.

Dacă o faptă nu este incriminată printr-o lege penală, atunci ea nu poate constitui o infracțiune, (nullum crimen sine lege).

Astfel, a susținut că prin norma de drept penal trebuie să se prevadă condițiile de existență ale infracțiunii, fără acest element legal neputându-se continua analiza despre o faptă infracțională. Fapta comisă în concret de o persoană trebuie să corespundă modelului abstract descris de legea penală, acest principiu numindu-se tipicitate. Cu alte cuvinte, infracțiunea presupune preexistența unui cadru legal care atribuie faptei concrete caracterul de faptă prevăzută de legea penală. Doar prin acest aspect al prevederii în legea penală se realizează diferențierea infracțiunii de celelalte forme ale ilicitului juridic. Trăsătura esențială a prevederii în legea penală rezultă din principiul legalității, ca principiu fundamentai în dreptul penal.

Conținutul proceselor-verbale semnate nu era fals de vreme ce acestea reflectau realizarea conform cerințelor prevăzute de normele legale în vigoare la acea dată a unor lucrări de construcții, la nivelul de calitate impus, rolul său ca diriginte de șantier fiind tocmai acela de verificare a realizării corecte a executării lucrărilor de construcții, în speță, Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 277/19.03.2012 pentru modificarea și completarea Procedurii de autorizare a Diriginților de șantier, aprobată prin Ordinul nr. 1496/13.05.2011.

La data semnării de către acesta în anul 2013 a proceselor-verbale nedatate, obiectivul era executat în integralitatea sa în conformitate cu proiectul tehnic anexă la contractul de finanțare. În sprijinul acestei afirmații sunt declarațiile date atât în faza cercetării judecătorești de către acesta, precum și de către alte persoane la Direcția Națională Anticorupție, la D.L.A.F., din vizita pe teren a reprezentanților A.F.I.R. la data de 27.02.2015, după depunerea cererii de plată tranșa I, precum și din cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat la data de 02.08.2016 de către D.L.A.F. la sediul beneficiarului D. întreprindere individuală din localitatea Moisei, nr. 475 b și depus la dosarul cauzei de către doamna D., unde se atestă fără niciun dubiu că obiectivul a fost executat în integralitatea sa.

De altfel, și în cuprinsul deciziei penale recurate se reține conținutul proceselor-verbale, ci nedatarea lor, "inculpatul a comis falsul prin semnarea acestor documente nedatate". Nedatarea documentelor este, de asemenea, una din modalitățile prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 321 din C. pen., prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, modalitate introdusă prin noul C. pen., cuprins în Legea nr. 286/2009, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, ulterior săvârșirii faptelor.

Doar în cursul urmăririi penale, în anul 2016, la Departamentul pentru lupta antifraudă, a aflat cu surprindere că procesele-verbale au fost modificate, adăugite și predate beneficiarei și abia în cursul judecării apelului, când i-a fost adus la cunoștință acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în data de 20 noiembrie 2020 de către inculpata D., aflând că procesele-verbale au fost predate/înmânate în anul 2013 beneficiarei, ceea ce plasează momentul consumării pretinsei infracțiuni de fals cu certitudine în anul 2013.

Concluzionând, a susținut că fapta de a semna procesele-verbale nedatate, o singură dată, în cursul anului 2013, procese-verbale care au fost predate tot în cursul anului 2013 de către inculpatul B., în calitate de responsabil tehnic cu execuția, inculpatei, prin modalitatea prevăzută de art. 321 din C. pen., intrat în vigoare la 1 februarie 2014, ulterior săvârșirii faptei, întrucât această modalitate de săvârșire, indicată chiar de către instanța de apel în cuprinsul deciziei penale recurate, nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată face parte din categoria infracțiunilor de pericol, având o structură complexă, astfel că elementul material se realizează numai prin săvârșirea, cumulativă, a două acțiuni: falsificarea cu intenție directă a unui înscris sub semnătură privată; folosirea, cu intenție directă (ori încredințarea altei persoane) a înscrisului falsificat în vederea producerii unei consecințe juridice.

În continuare, a susținut cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de fals că, din cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat în data de 20 noiembrie 2020, în municipiul Baia Mare, județul Maramureș între E., procuror-șef al biroului teritorial Baia Mare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpata D. și din probatoriul administrat în dosar, că toate documentele semnate de inculpat (mai puțin procesul-verbal 52, ce a și fost redactat de acesta, care are și dată certă) au fost predate beneficiarului cu mai bine de 2 ani înainte de a fi folosite în cererea de plată a primei tranșe adică anul 2013 de către inculpatul B., în calitate de responsabil tehnic cu execuția și nu de către inculpat. În tot acest timp acestea au fost modificate și alterate în funcție de rezoluția infracțională a beneficiarului, atât în privința datei cât și a conținutului, conform și actului de recunoaștere semnat, inculpatul neparticipând la niciun act efectiv de modificare/alterare al documentelor respective.

Mai mult și din declarațiile inculpatului B. date în timpul urmăririi penale și consemnate în cuprinsul rechizitoriului, reiese cu certitudine că acesta a realizat datarea documentelor, precum și o serie de modificări și adăugiri în cuprinsul acestora. Inculpatul B. nu i-a adus niciodată la cunoștință faptul că a modificat, adăugit și mai mult că a predat/înmânat procesele-verbale beneficiarei proiectului, această obligație legală de predare revenind dirigintelui.

Acesta a acționat în disprețul normelor legale în materie, care prevăd ca obligație a dirigintelui de șantier predarea cărții tehnice către beneficiar conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.496/13.05.2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a Diriginților de Șantier: Capitolul VIII - Drepturile, obligațiile și răspunderile titularilor de autorizații. Niciun moment nu a avut reprezentarea că inculpatul B. va preda procesele-verbale beneficiarei proiectului întrucât potrivit normelor legale, procesele-verbale de recepție calitativă fac parte din cuprinsul cărții tehnice care trebuia predată de către inculpatul beneficiarei.

A considerat că forma de vinovăție pentru acțiunea de "așa zisa înmânare" de către inculpat către B. a proceselor-verbale este aceea de culpă fără prevedere și nu de vinovăție sub forma intenției indirecte (eventualei cum se susține în cuprinsul deciziei penale recurate. Există culpă cu prevedere atunci când autorul, realizând conduita contrară obligației de diligentă, prevede ca o posibilă urmare a faptei sale producerea unei urmări vătămătoare pentru valoarea socială ocrotită, dar consideră că această urmare nu se va produce în concret.

Și în cazul culpei cu prevedere, la fel ca în situația intenției eventuale, autorul prevede două urmări: o urmare dorită, care poate fi licită său ilicită și o a doua urmare, pe care nu o dorește, considerând că ea nu se va produce.

Criteriul de delimitare a culpei cu prevedere față de intenția eventuală formulată de doctrina pornește de la faptul că în cazul culpei cu prevedere, convingerea autorului că rezultatul nu se va produce se bazează pe anumite împrejurări obiective, pe care însă în concret le evaluează în mod eronat. În acest caz concret a considerat că inculpatul B. nu își va depăși atribuțiile, prin întocmirea cărții tehnice și predarea acesteia beneficiarei, acesta cunoscând chiar foarte bine că nu avea calitatea să întocmească și să predea cartea tehnică conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.496/13.05.2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginților de Șantier: Capitolul VIII - Drepturile, obligațiile și răspunderile titularilor de autorizații.

Raportat la lipsa existenței unei infracțiuni de fals, s-a menționat că nu poate subzista în condițiile date nici infracțiunea de complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general ai Uniunii Europene sau din bugetul administrate de aceasta ori în numele său, prevăzut de art. 48 alin. (1) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a subliniat și faptul că nu există niciun motiv rezonabil pentru care instanța poate considera că inculpatul a fost vreo parte a "înțelegerilor" existente între beneficiar și ceilalți contractanți, raportat la inducerea în eroare a autorității contractante. A mai susținut că a fost remunerat cu 400 RON pentru toată procedura, fiindu-i achitat doar avansul, iar ulterior nu au mai fost remise sume de bani, conform contractelor.

A mai solicitat să se observe că lipsa sa de implicare este confirmată chiar din declarația de avere 2020 depusă, de unde reiese cu claritate că singurul venit este cel primit de la angajator, venit pe care actualmente l-a pierdut, datorită condamnării, că nu posedă bunuri mobile sau imobile și nu beneficiază de alte "îmbogățiri nejustificate" ce ar trebui să fie relevate în măsura în care a participat activ la inducerea în eroare și atragerea de fonduri folosind documente false.

Pe lângă mențiunile făcute anterior, inculpatul a făcut referire la situația sa extrem de dificilă, întrucât datorită condamnării i-a încetat raportul de serviciu, și este în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea în meseria sa, fiind nevoit să se reprofileze, iar la acest moment și situația familială este una precară, fiind divorțat, având un copil minor care are nevoie de ajutor și suport din partea sa și locuind cu mama inculpatului, ce "beneficiază" de o sumă foarte modestă cu titlu de pensie.

În concluzie, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

La data de 26 aprilie 2021, recurentul inculpat A. a transmis la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii, susținând, în esență, că executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o perioadă de 1 an ar conduce la pierderea cu caracter definitiv a locului de muncă, lăsându-l fără mijloace de subzistență.

Prin încheierea din data de 27 aprilie 2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018, constatându-se faptul că prezenta cerere de recurs în casație a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele părții, domiciliul acesteia, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază, motivarea acestuia, precum și semnătura persoanei care exercită calea de atac. De asemenea, s-a considerat că sunt respectate și dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 438 C. proc. pen.

Totodată, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii judecătorești recurate, formulată de recurentul-inculpat A..

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivul de casare invocat de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

(...)Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

De altfel, în cadrul definiției legale a infracțiunii, exprimată de art. 15 alin. (1) din C. pen., trăsătura esențială ca fapta să fie prevăzută de legea penală este enumerată distinct de aceea ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă unei persoane, ceea ce relevă opțiunea legiuitorului ca prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală" să se înțeleagă "orice faptă" -act de conduită, manifestare de voință exteriorizată care determină o schimbare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată de norma penală.

Aceeași viziune reiese și din modalitatea în care sunt reglementate cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., textul legal menționând distinct "fapta nu este prevăzută de legea penală" de " nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege".

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

Procedând la evaluarea acestei corespondențe, Înalta Curte constată, în prealabil, că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 184 din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că "în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de diriginte de șantier în cadrul proiectului - Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri- a semnat mai multe înscrisuri, cu un conținut fals, prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul că s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic, documente ce i-au fost înmânate numitului B. și pe care acesta le-a pus la dispoziția numitei D., ajutând-o să justifice la A.F.I.R. avansul în sumă de 151.675 RON, în cadrul cererii de plată tranșa 1 (infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de diriginte de șantier în cadrul proiectului -Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+Împrejmuiri -, a semnat mai multe înscrisuri cu un conținut fals prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul ca s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic (infracțiunea de complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată și completată, raportat la art. 184 din Legea nr. 78/2000 modificată și completată".

Prioritar, Înalta Curte apreciază că nu poate proceda la analizarea în calea extraordinară de atac a recursului în casație, a susținerilor recurentului inculpat A., cu privire la forma de vinovăție (culpă cu prevedere, nu intenție indirectă) cu care a săvârșit faptele încadrate juridic drept complicitate la tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 184 din Legea nr. 78/2000, având în vedere că, așa cum am arătat mai sus, latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituie o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., nefiind preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și care, de altfel, presupune analiza elementelor factuale ale cauzei deduse în urma interpretării probelor, aspecte ce țin de temeinicia hotărârii.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte constată că prin decizia penală recurată s-a reținut că inculpatul A., în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de diriginte de șantier în cadrul proiectului - Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri - a semnat mai multe înscrisuri, cu un conținut fals, prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul că s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic, documente ce i-au fost înmânate numitului B. și pe care acesta le-a pus la dispoziția numitei D., ajutând-o să justifice la A.F.I.R. avansul în sumă de 151.675 RON, în cadrul cererii de plată tranșa 1. Având în vedere obiectul judecății recursului în casație, care se limitează strict la situațiile de drept prevăzute de lege și care exclud rejudecarea cauzei în raport cu probele administrate de instanțele de fond și apel, față de situația de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată solicitarea recurentului inculpat de a se constata că activitatea sa infracțională s-a epuizat în anul 2013, exclusiv sub imperiul C. pen. din 1968.

De altfel, nu sunt întemeiate nici susținerile pe care recurentul inculpat le-a formulat, în sensul că, prin dispozițiile art. 290 din C. pen. din 1968 nu era incriminat falsul în înscrisuri sub semnătură privată, comis în modalitatea plăsmuirii integrale a unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii lui (falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată) și că această modalitate a săvârșirii falsului în înscrisuri sub semnătură privată a fost incriminată doar prin dispozițiile art. 322 din C. pen., ce a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

În acest sens, Înalta Curte reține că potrivit art. 290 din C. pen. din 1968, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 din C. pen. din 1968, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îi încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice. Prin urmare, norma de incriminare făcea trimitere la modalitățile de săvârșire a falsului material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 din C. pen. din 1968, respectiv la "falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice".

Totodată, Înalta Curte arată că elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen. constă în acțiunea de falsificare prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris. Astfel, contrafacerea scrierii înseamnă o imitare prin reproducerea conținutului obișnuit al înscrisului falsificat, fără o astfel de reproducere a conținutului înscrisul fals neputând avea aparența unui înscris adevărat, o plăsmuire, respectiv confecționare a unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, având în vedere că o condiție a existenței infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecințe juridice în cazul când ar fi folosit, cerință care este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însușirile și conținutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleași efecte ca și acesta din urmă, iar în cazul alterării prin adăugire sau inserare apare ca necesară o contrafacere a scrierii, fiind vorba despre același scris, de mână sau dactilografiat, tehnoredactat, existând situații când, pentru a nu deveni suspect, datorită unor ștersături, modificări, adăugiri, falsificatorul preferă să contrafacă înscrisul în întregime

Este de reținut faptul că, fiind chemat să se pronunțe asupra problemei dacă plăsmuirea în întregime a unui înscris cade sub incidența art. 288 din C. pen. din 1968, Tribunalul Suprem, prin Decizia nr. 1 din 28 martie 1970, a statuat că, în ceea ce privește elementul material, contrafacerea poate fi totală, când autorul plăsmuiește înscrisul în întregime, sau parțială, acest din urmă mod de falsificare constând de cele mai multe ori în semnarea falsă a pretinsului emitent, iar "noțiunea de falsificare" trebuie înțeleasă nu numai în sensul denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci și în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos, plăsmuit, neadevărat, contrafăcut.

Prin urmare, față de faptul că dispozițiile art. 290 din C. pen. din 1968 făceau trimitere la cele prevăzute de art. 288 din C. pen. din 1968, decizia Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 28 martie 1970 este aplicabilă aceleiași modalități de săvârșire a falsului în înscrisuri sub semnătură privată. Același punct de vedere a fost validat și de practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (deciziile penale nr. 3999 din 10 noiembrie 2010, nr. 2696 din 12 iulie 2011, nr. 3557 din 2 noiembrie 2012, nr. 449/A din 8 decembrie 2015, nr. 245/A din 30 iunie 2017).

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că faptele recurentului inculpat A., de falsificare a proceselor-verbale de recepție pe faze determinate a lucrărilor la obiectivul "pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri" finanțat din fonduri europene, al cărei beneficiar a fost D., comise până la intrarea în vigoare a noului C. pen. (1 februarie 2014), erau incriminate de dispozițiile art. 290 din C. pen. din 1968 privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea, motiv pentru care, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins recursul, va obliga recurenta la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2021.

GGC - GV