ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.10.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 375/02.09.2015 și obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 cu privire la petiția nr. x/17.04.2015.

Prin sentința civilă nr. 1639 din 17 mai 2016, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca inadmisibilă, în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, deși instanța a pus în discuție aspectul citării persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea, Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, reclamanta nu a solicitat introducerea acesteia în cauză.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare pe fond și obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată pentru recurs.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurenta-reclamantă că în mod eronat instanța a invocat prevederile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, pentru că acest articol se referă la procedura internă prin care CNCD primește, înregistrează și cercetează o sesizare cu privire la o faptă de discriminare.

De asemenea, Primarul Municipiului Miercurea Ciuc a avut posibilitatea să-și prezinte punctul de vedere cu privire la existența sau nu a unei fapte de discriminare în fața CNCD. Astfel, dreptul la apărare al acestuia și principiul contradictorialității au fost respectate în timpul procedurii în fața CNCD.

În cazul în care va fi anulată Hotărârea CNCD nr. 375/02.09.2015 și va fi emisă o nouă hotărâre prin care se va constata existența unei fapte de discriminare, Primarul Municipiului Miercurea Ciuc va putea să atace noua hotărâre emisă de CNCD și să încerce anularea acesteia.

A mai menționat recurenta-reclamantă că, în dosare similare, Curtea de Apel București a judecat pe fond, fără a fi chemat în judecată și autorul faptul de discriminare.

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.1. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 375/02.09.2015 și obligarea CNCD la emiterea unei noi hotărâri prin care să constate întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, urmare a petiției sale 2712/17.04.2015.

Fapta de discriminare ar fi fost comisă de Primarul Municipiului Miercurea Ciuc prin impunerea cunoașterii limbii maghiare ca și condiție obligatorie la concursul organizat pentru ocuparea funcției de Inspector de specialitate I la Serviciul de gospodărie, management energetic, transport local și administrația drumurilor organizat de Primăria Municipiului Miercurea Ciuc la data de 14.01.2015.

1.2. Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicțional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială.

Jurisdicția administrativa reprezintă un tip special de jurisdicție, înfăptuita de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuții jurisdicționale.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicție administrativă.

Astfel, CNCD soluționează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părților implicate și cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD și este motivată.

Această hotărâre poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

1.3. Potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța poate introduce în cauză, la cerere, sau poate pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate sau a altor subiecte de drept.

De asemenea, art. 78 alin. (2) C. proc. civ. dispune că, dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea acestuia, cererea va fi respinsă, fără a se pronunța pe fond.

1.4. Înalta Curte reține că hotărârea contestată a fost emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată, respectându-se procedura de citare a părților, petenta A. și reclamatul Primarul Miercurea Ciuc.

Împotriva acesteia, petenta A. a formulat calea de atac prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

Prin urmare, prima instanță în mod legal, după ce a pus în discuția părților necesitatea citării reclamatului Primarul Miercurea Ciuc, a făcut aplicarea art. 78 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce calea de atac împotriva hotărârii CNCD nu se putea soluționa fără participarea tuturor părților implicate.

Nu se pot reține criticile recurentei-reclamante, că instanța ar fi evocat eronat dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, care ar privi numai procedura internă în fața CNCD.

Corelativ procedurii desfășurate în fața Consiliului, și pentru soluționarea căii de atac împotriva Hotărârii CNCD nr. 375/2015 se impunea respectarea cadrului procesual, prin citarea părților participante la procedura administrativ-jurisdicțională, inclusiv a reclamatului Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, pentru respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Aceasta cu atât mai mult cu cât o eventuală soluție de anulare a hotărârii CNCD și de obligare a acestuia la emiterea unei hotărâri prin care să constate fapta de discriminare ar avea consecințe asupra persoanei vizate prin hotărâre.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1639 din 17 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP