ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2016, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Instituția Primarului municipiului Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 627 din 16.12.2015, emisă de pârât și scutirea de la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, s-a invocat faptul că, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a adoptat o hotărâre și a aplicat o sancțiune contravențională în mod greșit, raportat la art. 121 alin. (1) din Constituția României și având în vedere Legea administrației publice locale nr. 215/2001, care reglementează și recunoaște la nivelul unităților administrativ-teritoriale - comune, orașe, municipii - numai două autorități: consiliul local și primarul. Acestor două autorități legea le stabilește modul de organizare și funcționare, atribuțiile și dreptul de a adopta/emite acte administrative cu caracter normativ sau individual.

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 49 din data de 13 mai 2016 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de CNCD. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de Instituția Primarului Municipiului Miercurea-Ciuc, A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu intervenientul forțat B..

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 49 din data de 13 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Instituția Primarului Municipiului Miercurea Ciuc. Prin motivele de recurs se arată că, instanța de fond a reținut în esență faptul că, postul scos la concurs - consilier în cadrul Compartimentului de resurse umane și salarizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Miercurea-Ciuc, nu presupune prin natura funcției și a atribuțiilor, relații cu publicul, astfel încât condiția de cunoaștere a limbii maghiare nu se justifica. Consideră că hotărârea instanței de fond este mai mult decât criticabilă, neîntemeiată și nelegală, pentru următoarele: Instanța de fond reține în motivarea hotărârii că, funcția în cauză nu presupune relații cu publicul, iar Legea nr. 188/1999 impune cunoașterea limbii române pentru ocuparea unei funcții publice, iar concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice se desfășoară în limba română. Nu contestă această prevedere ci o respectă la nivelul instituției, însă prin lege nu se interzice ca în relațiile cu publicul să se poată comunica și în limba maghiară. Mai mult, art. 108 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 15 din Hotărârea nr. 1206/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală cuprinsă și în Constituția României și în Legea administrației publice locale nr. 215/2001, prevăd că: "În unitățile administrativ teritoriale în care persoanele aparținând unei minorități naționale dețin o pondere de peste 20% unii funcționari publici din serviciile care au contacte direct cu cetățenii vor cunoaște și limba minorității naționale respective", deci se impune și nu doar se permite, cunoașterea limbii maghiare în cadrul posturilor respective. Concluzionând, se poate afirma că, fiecare unitate administrativ teritorială este investită să determine care sunt posturile în care funcționarii publici trebuie să cunoască limba minorității naționale respective, iar pentru postul în cauza de față este necesar să se cunoască și limba maghiară, angajatul respectiv având contact direct cu publicul, adică cu cetățenii din municipiu. Consideră că este pertinentă condiția specifică de cunoaștere a limbii maghiare înscrisă în anunțul instituției, iar măsura luată de autoritatea publică este o măsură pozitivă, deoarece vizează protecția grupurilor defavorizate, și în strictă concordanță cu prevederile sus citate. Astfel, nu constituie discriminare deoarece, condiționarea postului a fost de cunoașterea a limbii maghiare și nicidecum de apartenență la o anumită naționalitate sau etnie. Angajații instituției sunt în slujba cetățeanului, astfel că cetățenii de orice etnie trebuie ascultați și soluționate problemele apărute, iar dacă funcționarul public nu se înțelege cu cetățeanul din Miercurea-Ciuc (indiferent de etnie), nu se poate vorbi de elementul minim, acela de a asculta cererea acestuia. În timpul concediilor, angajata în cauză rămâne singură în birou și are printre atribuții relații cu publicul, și nu are nici posibilitatea de a fi ajutată de colegi. Este clar faptul că, funcția respectivă, prin natura postului presupune relații cu publicul, această relație există, este cuprinsă în fișa postului, la "Competențe funcționale/tehnice esențiale (cunoștințe și abilități pe care deținătorul trebuie să le aibă pentru a acționa eficient)" și nu se poate nega astfel necesitatea cunoașterii limbii maghiare de către angajatul la postul în cauză, deoarece, chiar dacă concursurile se organizează în limba română, iar persoanele cu handicap sunt consiliați și informați de către comisia de evaluare din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, potrivit aprecierilor instanței de fond, este cert faptul că, aceste persoane se adresează în majoritatea cazurilor în limba maghiară către angajatul în cauză, ponderea minorității fiind de peste 20%, deci cetățenii din această minoritate se prezintă în pondere mai mare pentru ocuparea posturilor, pentru informații, îndrumări, diferite cereri. Compartimentul resurse umane, în colaborare, conform legii, cu Biroul public de asistență socială acordă indemnizații/salarii pentru persoane cu handicap grad I, astfel persoanele care primesc de la instituția recurentă indemnizație de îngrijire a persoanei cu handicap de grad I, regular solicită adeverințe pentru prelungirea certificatului de handicap, sau pentru indemnizație de alocații pentru copii la grădinița/școală, iar în majoritatea cazurilor sunt de naționalitate maghiară, și needucate, care nu stăpânesc bine limba română. Având în vedere cele de mai sus arătate, precum și acțiunea formulată, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, anularea Hotărârii nr. 627 din 16.12.2015, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Controlul judiciar declanșat are ca obiect verificarea legalității Hotărârii nr. 627 din 16.12.2015, emisă de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care recurenta-reclamantă Instituția Primarului municipiului Miercurea Ciuc a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 RON, motivat de faptul că, impunerea condiției de cunoaștere a limbii maghiare pentru postul de consilier din cadrul Compartimentului de resurse umane și salarizare reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și a reținut că postul scos la concurs - consilier în cadrul Compartimentului de resurse umane și salarizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Miercurea Ciuc, nu presupune prin natura funcției și a atribuțiilor, relații cu publicul, astfel încât condiția de cunoaștere a limbii maghiare nu se justifică. Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului. Prin motivele de recurs, recurentul afirmă că fiecare unitate administrativ teritorială este investită să determine care sunt posturile în care funcționarii publici trebuie să cunoască limba minorității naționale respective, iar pentru postul în cauza de față este necesar să se cunoască și limba maghiară, angajatul respectiv având contact direct cu publicul, adică cu cetățenii din municipiu. Recurentul consideră în mod greșit că funcția respectivă, prin natura postului presupune relații cu publicul, iar această relație există, fiind cuprinsă în fișa postului, la "Competențe funcționale/tehnice esențiale (cunoștințe și abilități pe care deținătorul trebuie să le aibă pentru a acționa eficient)". Înalta Curte constată că, într-adevăr, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 2015/2000 prevăd că: "În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la care România este parte." De asemenea, art. 108 din Legea nr. 188/1999 prevede că: "În unitățile administrativ-teritoriale în care persoanele aparținând unei minorități naționale dețin o pondere de peste 20% unii funcționari publici din serviciile care au contacte direct cu cetățenii vor cunoaște și limba minorității naționale respective." Nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant în sensul că potrivit fișei postului, consilierul din Cadrul compartimentului resurse umane organizează concursuri pentru ocuparea posturilor vacante și în acest context oferă informații celor interesați, aspect față de care se impune cunoașterea limbii maghiare, deoarece așa cum în mod corect a reținut prima instanță, dispozițiile art. 54 lit. b) din Legea nr. 188/1999 impun cunoașterea limbii române pentru ocuparea unei funcții publice, iar concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice se desfășoară în limba română. Pe cale de consecință, în exercitarea acestei atribuții - de organizare a concursurilor pentru ocuparea unor funcții publice vacante - nu se impune folosirea limbii maghiare. De asemenea, Înalta Curte constată că postul scos la concurs, consilier în cadrul Compartimentului de resurse umane și salarizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Miercurea Ciuc, nu presupune prin natura funcției și a atribuțiilor, relații cu publicul, astfel încât condiția de cunoaștere a limbii maghiare nu se justifică. În consecință, se reține că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.