ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.12.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4367/2018

HOTĂRÂRE
06.12.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4367/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 7 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 35.000 RON, reprezentând contravaloarea daunelor ce se impun a fi achitate în baza poliței RCA, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data depunerii cererii și până la plata efectivă.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin cererea de despăgubire înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 15.03.2017 s-a solicitat plata daunelor materiale ca urmare a evenimentului rutier din data de 26.11.2016, produs în municipiul Brăila cu autoturismul nr. de înmatriculare X. De asemenea, s-a menționat că pentru autovehiculul condus de persoana vinovată de producerea accidentului exista poliță de asigurare încheiat la S.C. B. .

Cererea de plată adresată pârâtului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 coroborate cu cele ale art. 20 din Norma A.S.F. nr. 16/2015, iar în susținerea acțiunii au fost invocate dispozițiile art. 1531, art. 1535, art. 1385 C. civ., art. 3 alin. (2) și art. 10 din O.G. nr. 13/2011, art. 14 din Legea nr. 213/2015 și art. 20 din Norma A.S.F. nr. 16/2015.

Prin sentința nr. 1071 din data de 22 februarie 2018 Judecătoria Brăila, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților, S.C. B. prin C. și intervenientul D., în favoarea Curții de Apel București - ca instanță de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul a solicitat Fondului de Garantare a Asiguraților emiterea deciziei de plată a despăgubirilor cuvenite ca urmare a unui accident, fără a primi un răspuns în 30 de zile de la înregistrarea cererii adresate pârâtului.

Procedura efectuării plăților de către Fondul de Garantare a Asiguraților este reglementată de art. 13 din Legea nr. 213/2015, act normativ în cuprinsul căruia nu este prevăzută ipoteza omisiunii emiterii deciziei de plată, ci numai pe aceea a emiterii unei decizii de respingere a cererii de acordare a despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire înregistrată la această autoritate la data de 15.03.2017, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei A.S.F. nr. 16/2015, invocând, în esență, omisiunea pârâtului de a soluționa cererea de despăgubire în termenul legal general de 30 de zile prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Apreciind că solicitarea reclamantului are ca obiect un pretins refuz al Fondului de Garantare a Asiguraților de a emite un act administrativ - act care ar fi putut fi contestat, în cazul emiterii sale, la Curtea de Apel București, conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, raportat la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 503/2004, instanța a reținut că revine Curții de Apel București competența specială de a soluționa prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 3852 din data de 1 octombrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat în favoarea Judecătoriei Brăila competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., pe pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților, S.C. B. (în faliment) prin lichidator judiciar C. - Filiala Cluj și pe intervenientul D., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, îl reprezintă solicitarea de acordare despăgubiri în cuantum de 35.000 RON.

Cererea reclamantului nu este subsecventă unei cereri îndreptate împotriva unui act administrativ, respectiv împotriva unei decizii F.G.A. de respingere totală sau parțială a cererii de plată. În aceste condiții, cererea de acordare a despăgubirilor în cuantum de 35.000 RON, chiar dacă este formulată în contradictoriu și cu o autoritate publică, respectiv cu Fondul de Garantare a Asiguraților, este de competența instanțelor de drept comun, conform art. 94 și art. 95 C. proc. civ., aceasta fiind și voința reclamantului, care, prin precizarea depusă pentru termenul din 01.10.2018, a menționat că a înțeles să formuleze o acțiune în pretenții, de competența instanțelor civile.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin demersul judiciar inițiat, reclamantul A. solicită acordarea unor despăgubiri în cuantum de 35.000 RON, reprezentând contravaloare reparații autoturism - daune produse în urma evenimentului rutier din data de 26.11.2016, produs din culpa conducătorului unui autoturism care, la data accidentului, avea poliță de asigurare încheiată la B. S.A.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței ulterior formulării cererii de despăgubire înregistrate la Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) la data de 15.03.2017 și a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1531, art. 1535, art. 1385 C. civ., art. 3 alin. (2) și art. 10 din O.G. nr. 13/2011, art. 14 din Legea nr. 213/2015 și art. 20 din Norma A.S.F. nr. 16/2015.

În privința procedurii de efectuare a plăților de către Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte constată că aceasta este reglementată în cuprinsul art. 13 din Legea nr. 213/2015, alin. (5) al acestui text de lege făcând trimitere la procedura de contestare prevăzută de art. 19 din Legea nr. 503/2004.

În cadrul acestei proceduri, aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraților, iar singurele acte ce pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ, sunt fie decizia de respingere totală sau parțială a cererii de plată, fie actul administrativ asimilat constând în nesoluționarea în termen a cererii de plată.

În privința cererii de acordare a despăgubirilor, se reține că pentru a fi de competența instanței de contencios administrativ, aceasta trebuie să fie subsecventă cererii de anulare a unei decizii emise de F.G.A., de respingere totală sau parțială a cererii de plată.

Din examinarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul din prezenta cauză, se constată că acesta nu contestă o decizie emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și nu reclamă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, pentru a fi atrasă competența instanței de contencios administrativ.

De asemenea, conform precizării exprese depuse în dosarul Curții de Apel București acțiunea reclamantului este o acțiune civilă în pretenții, iar chemarea în judecată a unei autorități publice nu atrage modificarea competenței instanțelor de drept comun, determinate potrivit criteriilor prevăzute de art. 94 și art. 95 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brăila, secția Civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților, S.C. B., prin lichidator judiciar C. - Filiala Cluj, în favoarea Judecătoriei Brăila, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3067/2017
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 16 noiembrie 2016 și înregistrată pe rolul Judecătoriei
ÎCCJ 2021-04-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2021
ție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauză, se contestă Decizia nr. 20310/18.06.2019 a Fondului de Garantare al asiguraților, la Dosarul FGA nr. 166209 (cererea
ÎCCJ 2021-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3097/2021
(FGA) cu o cerere în plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 213/2015, înregistrată sub nr. x/12.09.2016 (Adresa nr. x/22.08.2016), respectiv pentru suma de 47.639,60 RON, reprezentând despăgubiri ca urmare a accidentului produs la data d
ÎCCJ 2021-10-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5075/2021
prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante La data de 29.07.201
ÎCCJ 2021-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2021
asigurat la data evenimentului cu polița RCA nr. x emisă de societatea de asigurări B. S.A., ar fi cauzat avarierea autoturismului cu numărul de înmatriculare x, proprietatea d-nului A.. Astfel, raportat la acest eveniment rutier s-a deschi
Sursă