ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x din data de 24.03.2017, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 24.03.2017, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 181 din data de 28 iunie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale nr. x din data de 24.03.2017, până la pronunțarea instanței în dosarul de fond.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 181 din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/24.03.2017, ca nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reluat aspectele reținute în Raportul de inspecție fiscală nr. x/24.03.2017 privind nerespectarea, de către intimată, a dispozițiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile art. 297 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 și a susținut că intimata nu a prezentat nici un motiv de nelegalitate vădită a Deciziei de impunere nr. x/24.03.2017.

Recurenta a mai susținut că intimata nu a dovedit paguba iminentă care s-ar produce prin executarea Deciziei de impunere nr. x/24.03.2017.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A invocat excepția tardivității recursului, arătând că cererea de recurs a fost depusă peste termenul de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 15 din Legea nr. 554/2004, și excepția nulității recursului, susținând că recurenta se limitează la a reitera argumentele dezvoltate în cadrul actelor de control și în cadrul apărărilor formulate în fața instanței de fond, fără a invoca și arăta motivele de nelegalitate ale sentinței, în conformitate cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, intimata a reluat argumentele privind stabilirea unei baze impozabile pentru impozitul pe profit cu încălcarea termenului de prescripție și cu extinderea nelegală a perioadei supuse inspecției fiscale, precum și susținerile privind efectele pe care executarea deciziei de impunere le produce în activitatea sa și a societăților afiliate.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că excepția este întemeiată.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Deși recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de recurs preia susținerile din cuprinsul actelor de control și al întâmpinării depuse la fond, fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate și fără a le combate în mod efectiv.

Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor legii și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva Sentinței civile nr. 181 din data de 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - NN