ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2021

Sedinta publica din data de 07 mai 2021

Deliberând asupra recursului declarat de contestatorul A. împotriva dispozitiei de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cuprinsa în Decizia penala nr. 35/C din data de 15 aprilie 2021, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala, constata urmatoarele:

Prin Decizia penala nr. 35/C din data de 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Brasov, sectia penala, instanta învestita cu solutionarea contestatiei la executare formulata de catre contestatorul A. împotriva Sentintei penale nr. 186/S, pronuntata de Tribunalul Brasov la data de 07.11.2019, în dosarul penal nr. x/2019, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, a respins, ca inadmisibila, cererea contestatorului A. privind sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 599 alin. (2) si art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., precum si art. 154 si art. 155 din C. pen.

Pentru a pronunta aceasta solutie, facând trimitere la conditiile de admisibilitate ale exceptiei de neconstitutionalitate prevazute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, instanta a retinut, în esenta, ca nu este îndeplinita conditia privind legatura dispozitiei normative criticate cu prezenta cauza.

În acest sens, Curtea de Apel Brasov a retinut, în esenta, ca instanta de contencios constitutional a stabilit, pe cale jurisprudentiala, criteriile pentru retinerea legaturii exceptiei de neconstitutionalitate cu solutionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conditii care trebuie întrunite cumulativ, respectiv aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusa judecatii si necesitatea invocarii exceptiei de neconstitutionalitate în scopul restabilirii starii de legalitate (Decizia nr. 438/2014, parag. 15 sau Decizia nr. 289/2014, parag. 25).

S-a retinut ca, în cauza de fata, autorul exceptiei critica texte legale privind institutia contestatiei la executare si a prescriptiei raspunderii penale, care, desi constituie temeiul legal formal pe care îsi fundamenteaza contestatia, exceptia nu vizeaza chestiuni concrete privind admisibilitatea sau temeinicia contestatiei la executare, astfel încât nu este îndeplinita conditia privind legatura exceptiei invocate cu cauza pendinte.

În plus, curtea de apel a constatat ca, fata de caracterul vadit netemeinic al contestatiei la executare sub aspectul criticilor formulate, care nu pot fi nicidecum primite fara a se înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotarârii atacate, petentul declansând un demers judiciar fara nicio finalitate concreta, obiectul cauzei fiind unul artificial creat, se poate aprecia ca exceptia de neconstitutionalitate este transformata într-o veritabila actiune directa, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasa ca un mijloc de aparare care nu pune în discutie fondul cauzei deduse judecatii (Decizia nr. 660/2007).

Împotriva acestei solutii a declarat recurs, la data de 16 aprilie 2021, prin e-mail, contestatorul A., fara a motiva în scris calea de atac promovata.

La termenul de dezbateri din data de 07 mai 2021, contestatorul a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor prevazute de art. 599 alin. (2), art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., art. 154 si art. 155 din C. pen., sustinând, referitor la conditiile de admisibilitate a cererii, ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) - (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia de neconstitutionalitate este ridicata de parti, în fata unei instante judecatoresti, ea priveste dispozitii dintr-o lege care au legatura cu solutionarea cauzei, iar prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Pe fondul exceptiei de neconstitutionalitate, contestatorul A. a sustinut, în esenta, ca sintagma "prescriptia raspunderii penale" nu poate avea mai multe semnificatii în C. proc. pen.

Astfel, în opinia sa, hotarârea aflata în curs de executare nu a dobândit autoritate de lucru judecat, întrucât aspectele vizând prescriptia raspunderii penale nu au fost puse în discutia contradictorie a partilor, iar admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ar conduce la desfiintarea executarii hotarârii penale, în conditiile în care, institutia prescriptiei de la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prevazuta si de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., este cea a raspunderii penale.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala, la data de 21.04.2021.

Examinând recursul declarat de contestatorul A. împotriva dispozitiei de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cuprinsa în Decizia penala nr. 35/C din data de 15 aprilie 2021, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala, Înalta Curte constata ca este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea urmatoarelor argumente:

Din economia dispozitiilor Legii nr. 47/1992, rezulta ca sesizarea instantei de contencios constitutional în cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori implica examinarea prealabila a urmatoarelor cerinte de admisibilitate, cumulativ, prevazute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului exceptiei;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar si a masurii în care legea în care sunt inserate se afla în vigoare la data solutionarii cererii;

c) - existenta unei legaturi între norma legala criticata si solutia ce ar putea fi data în cauza respectiva, indiferent de faza litigiului;

d) - verificarea deciziilor pronuntate anterior de catre Curtea Constitutionala cu privire la constitutionalitatea acelei dispozitii legale, pentru a exclude o eventuala inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatarii neconstitutionalitatii normei criticate printr-o decizie precedenta.

Înalta Curte constata ca, daca evaluarea primelor doua si a ultimei conditii dintre cele patru anterior enuntate implica un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinta cumulativa reclama, în anumite cazuri, o evaluare mai amanuntita, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordari pur formale a chestiunii admisibilitatii cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însa dispozitiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constitutionala este unica autoritate competenta sa supuna controlului de constitutionalitate actele normative prevazute de art. 2 alin. (1) din legea speciala.

Încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale are, însa, valentele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autoritatii de jurisdictie constitutionala. Instanta de judecata în fata careia a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate are, potrivit legii, nu doar competenta, ci si obligatia corelativa de a cenzura eventualele sustineri ale autorului exceptiei si, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizarii autoritatii de jurisdictie constitutionala în stricta conformitate cu dispozitiile legii pertinente, dar si cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilitatii sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata de contestatorul A. prin prisma exigentelor de admisibilitate prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 si a tuturor motivelor invocate de catre recurent, Înalta Curte constata urmatoarele:

Exceptia a fost ridicata de catre o parte din proces (contestatorul A.), în fata unei instante judecatoresti învestite cu solutionarea contestatiei la executare formulata de catre contestatorul A. împotriva Sentintei penale nr. 186/S pronuntata de Tribunalul Brasov la data de 07.11.2019, în dosarul penal nr. x/2019

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate invocata, Înalta Curte retine ca, desi dispozitiile prevazute de art. 599 alin. (2), art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., art. 154 si art. 155 din C. pen. sunt în vigoare, textele criticate nefiind declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale apare ca inadmisibila, nefiind îndeplinita conditia referitoare la "legatura" normei contestate cu solutia ce ar putea fi data în cauza, în planul componentei privind necesitatea invocarii exceptiei de neconstitutionalitate în scopul restabilirii starii de legalitate.

Înalta Curte de Casatie si Justitie observa ca argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstitutionalitate.

Se remarca faptul ca, prin demersul efectuat, autorul exceptiei nu urmareste sa supuna cenzurii instantei de contencios constitutional, în mod efectiv, aspecte de neconstitutionalitate derivate din modalitatea de redactare a dispozitiilor legale criticate. Criticile aduse de recurent dispozitiilor legale a caror neconstitutionalitate o invoca nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate si previzibilitate a acestora în raport cu continutul propriu-zis in abstracto.

Practic, sustinând ca unica modalitate de interpretare a textelor de lege criticate, conforma rigorilor de constitutionalitate, ar fi aceea ca institutia prescriptiei prevazuta de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. vizeaza în concret prescriptia raspunderii penale, condamnatul A. urmareste, în mod esential, ca în urma unei eventuale pronuntari de catre Curtea Constitutionala a unei decizii de admitere a exceptiei astfel invocate, Parlamentul sa modifice si sa completeze art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare, care reglementeaza cazurile în care se poate formula contestatie la executarea pedepsei.

Prin urmare, Înalta Curte de Casatie si Justitie retine ca în cauza este vorba, în primul rând, de o interpretare a legii pe care contestatorul o apreciaza neconstitutionala, chestiune ce se circumscrie aplicarii legii si care este de competenta instantelor judecatoresti, fara ca neconstitutionalitatea sa rezide în însusi textul de lege, motiv pentru care criticile excedeaza unui control de constitutionalitate, iar în al doilea rând, ca introducerea unui nou caz de contestatie la executare, în sensul dorit de catre recurent, ar transforma Curtea Constitutionala într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constitutie si nici de legea organica de organizare si functionare.

Scopul invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdictiei constitutionale orice dispozitie legala, ci de a împiedica pronuntarea unei solutii întemeiata pe o dispozitie neconstitutionala.

Premisa sesizarii instantei constitutionale o constituie, asadar, constatarea, inter alia, ca, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invoca exceptia urmareste, în mod real si efectiv, sa obtina concursul Curtii, în considerarea si în limitele stricte ale competentei sale constitutionale.

O atare premisa nu este realizata atunci când, asa cum se constata în speta, autorul exceptiei nu tinde la declansarea unui mecanism de cenzurare implicita, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, a concordantei dintre o norma legala si exigentele Constitutiei României, ci, în realitate, doreste în mod evident introducerea unui nou caz de contestatie la executare printr-o interpretare proprie a textelor de lege criticate, ceea ce ar transforma Curtea Constitutionala într-un legislator pozitiv, or, asa cum s-a aratat în cele ce preced, acest drept ce nu îi este conferit nici de Constitutie si nici de legea organica de organizare si functionare în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit carora "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În concluzie, în cauza de fata aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care sa fie date în competenta jurisdictiei constitutionale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva dispozitiei de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cuprinsa în Decizia penala nr. 35/C din data de 15 aprilie 2021, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiasi articol, onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, în suma de 313 RON, se va plati din fondul Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva dispozitiei de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cuprinsa în Decizia penala nr. 35/C din data de 15 aprilie 2021, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala.

Obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plateste din fondul Ministerului Justitiei.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 07 mai 2021.

GGC-GR