ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8/F din 10.01.2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ilfov, secția penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani de închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor.

În temeiul art. 68 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 337 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani de închisoare pentru refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

În temeiul art. 371 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 (un) an de închisoare pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele 3 pedepse principale și, în consecință, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, cea de 7 ani de închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din celelalte 2 pedepse (de 3 ani de închisoare și un an de închisoare), inculpatului A. dându-i-se spre executare pedeapsa principală rezultantă de 8 (opt) ani și 4 (patru) luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. [pedeapsă complementară aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.] pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 8 ani și 4 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante de 8 ani și 4 luni de închisoare, a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. [pedeapsă accesorie aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.].

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În temeiul art. 397 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. (în redactarea ulterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011):

a) a admis acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și, în consecință, a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență București suma de 503,94 de RON cu titlu de daune materiale, sumă la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate.

b) a admis, în parte, acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă B. și, în consecință, a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile B. suma de 5.000. (cinci mii) de euro (prin echivalent în RON, la cursul de referință al B.N.R. din ziua plății) cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea procurorului de caz (cerere formulată în paragraful al 2-lea de la pagina a 22-a din rechizitoriu), de confiscare specială a echivalentului în bani a sabiei folosite de către inculpat la rănirea persoanei vătămate B..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 3.000 (trei mii) de RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (1) C. proc. pen., văzând și art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 10 alin. (2) din Protocolul nr. 14511 din 14.02.2019 încheiat între Ministerul Justiției, P.Î.C.C.J. și U.N.B.R., a admis cererea apărătorului din oficiu al inculpatului, de majorare a onorariului fixat în cauză și, în consecință, a majorat onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, de la suma de 260 de RON, la suma de 1.100 RON.

Onorariul majorat al apărătorului din oficiu al inculpatului (avocat C.), în cuantum de 1.100 (o mie și o sută) de RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul A. și partea civilă B..

Apelantul inculpat A. a solicitat desființarea în totalitate a sentinței penale apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe având în vedere încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la competența funcțională a judecătorului de a semna și de a-și asuma motivarea sentinței în discuție, deoarece la data la care hotărârea a figurat ca redactată și semnată - 10.02.2021 - semnatarul acesteia pierduse calitatea funcțională de judecător în cadrul secției Penale a instanței care a pronunțat hotărârea.

Al doilea motiv de apel a vizat lipsa de tipicitate obiectivă a infracțiunilor de tentativă la omor și de refuz de recoltare a probelor biologice, apreciind incidența cazului de achitare prev de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..

În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor, s-a apreciat că rănile nu sunt specifice leziunilor produse de obiectul tăietor de tip sabie/macetă deținut de inculpat, au fost aplicate lovituri cu talpa piciorului în zona pieptului persoanei vătămate, acțiune care a condus la dezechilibrarea victimei și la precipitarea acesteia către stânga spate, cu răsucire, nefiind astfel întrunite condițiile de tipicitate obiectivă.

S-a arătat că refuzul inculpatului de a îi fi prelevate probe de sânge nu întrunește caracteristicile de tipicitate ale "refuzului nejustificat", acestuia nu i s-au recoltat probe de urmă iar autoritățile competente nu au adus la cunoștința inculpatului dreptul de a opta între procedeele medicale, urmând ca instanta sa procedeze la examinarea cu prioritate a cazului de achitare prev de art. 16 alin. (1) lit. "b" teza I C. proc. pen. și în subsidiar pe cele ale art. 16 alin. (1) lit. "d" C. proc. pen. rap la art. 21 C. pen. - exercitarea unui drept recunoscut de lege.

Al treilea motiv de apel a vizat situația cuantumului pedepselor aplicate, apreciind că orientarea soluției către pedepse situate la mediul prevăzut de textul incriminator se situează în zona unei pedepse mult prea aspre, neadaptată potențialului infractorului de a se reeduca, afectând astfel funcția educativa a pedepsei în favoarea caracterului punitiv și exemplificativ.

Apelantul parte civilă B. nu și-a motivat apelul formulat și nici s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține.

Prin Decizia penală nr. 874/A din data de 07.07.2021 a Curții de Apel București, secția penală, cu majoritate, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-inculpat A. și apelantul-parte civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 8/10.01.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov.

În temeiul art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. apelantul-inculpat A. și pe apelantul-parte civilă B. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 300 RON fiecare.

~ Opinia separată a judecătorului D.

În sensul admiterii apelurilor formulate de apelantul -intimat-inculpat A. și de apelantul-intimat-parte civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 8/F/10. I.2020 a Tribunalului Ilfov, secția penală, din Dosarul nr. x/2018.

Desființarea, în totalitate, a sentinței penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul Ilfov, secția penală.

Ca situație de fapt, s-a reținut următoarele:

La data de 01.05.2016, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla pe strada x din orașul Măgurele, jud. Ilfov, inculpatul A., fiind implicat într-o altercație cu B. și E., a scos din autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x o sabie cu care l-a lovit pe numitul B., în zona mâinii stângi, a capului și în zona abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.

După atacarea persoanei vătămate B. cu o sabie, intenționând să îndepărteze persoanele care se apropiau și să plece din locul conflictului, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x și a efectuat manevre repetate înainte și înapoi, pe o distanță de câțiva metri, accelerând și frânând brusc, împrejurare în care a acroșat-o cu lateralul botului mașinii pe numita E. care a căzut pe carosabil, iar apoi a dat cu spatele lovind-o din nou pe aceasta în zona bazinului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale fără a-i pune în primejdie viața.

Ulterior, inculpatul A. a acroșat mai multe autoturisme parcate în dreptul imobilului nr. 14 din localitate, respectiv autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x și autoturismul F. cu numărul de înmatriculare x, între primele două fiind surprinsă și rănită numita G. căreia i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat circa 85 (optzeci și cinci) zile de îngrijire medicală și care i-au pus în primejdie viața.

După accidentarea persoanelor menționate, inculpatul A. a plecat de la locul faptei la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, pe care l-a abandonat în afara părții carosabile, la aproximativ 19,5 metri de strada x, pe sensul de mers dinspre str. x spre str. x.

În aceeași seară, în jurul orei 21:49, după identificarea de către organele de poliție, inculpatul A. a fost testat cu aparatul Drager Alcotest, rezultatul fiind negativ, ulterior fiind transportat la Spitalul Universitar de Urgență "Elias" din București, unde inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice necesare în vederea stabilirii prezenței unei eventuale substanțe psihoactive în sânge.

Împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07.07.2021 a Curții de Apel București, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la data de 23 august 2021 (data poștei fila x), inculpatul, prin apărător ales, avocat H. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la tentativa la infracțiunea de omor;

Inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor în modalitatea normativă a lovirii persoanei vătămate cu un obiect tăietor (sabie/macetă) în zona craniana stânga și în zona palmară stângă, precum și în zona subtoracală dreapta. Din certificatul medico-legal eliberat victimei a reieșit că leziunile au nevoie de un număr redus de îngrijire medicală iar, din foaia de observație întocmită la SUUB și Raportul întocmit de echipa de Prim Ajutor (PA) sosita la fața locului s-a constatat unanim caracterul rănilor ca fiind superficiale și poziționate la nivelul țesutului epidermic, respectiv excoriații în zona genunchi superior stâng.

A mai arătat că situația leziunilor nu a fost examinată riguros științific și că nu s-a dovedit prin probe că rănile sunt sau nu sunt specifice leziunilor produse de obiectul deținut de inculpat.

Apărătorul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă ale tentativei la infracțiunea de omor în modalitatea faptică reținută și că asupra corpului persoanei vătămate nu au fost aplicate lovituri cu sabie/macetă, ci cu talpa piciorului în zona pieptului persoanei vătămate, acțiune care a condus la dezechilibrarea victimei și la precipitarea acesteia către stânga spate, cu răsucire.

În acest fel, leziunile cauzate persoanei vătămate au fost produse de acțiunile ilicite specifice infracțiunii de loviri sau alte violențe - prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., coroborata cu cele ale infracțiunii de amenințare - prevăzută de art. 206 C. pen.

În principal s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale tentativei la infracțiunea de omor, soluția procedurală fiind aceea de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, iar după schimbarea încadrării juridice persoana vătămată, are la dispoziție posibilitatea de a formula plângere împotriva inculpatului.

Referitor la infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice;

S-a arătat că prin formularul de obținere a consimțământului pacientului, medicul este dator să aducă la cunoștința persoanei care sunt procedeele medicale ce vor fi utilizate, iar acolo unde exista mai multe opțiuni trebuie să lase liberă posibilitatea pacientului să opteze asupra procedeului care îi creează cel mai mic disconfort.

Inculpatul susține ca a adus la cunoștința medicului de la Spitalul Universitar de Urgență București faptul că refuză recoltarea de sânge, care presupune utilizare de ace medicale, însă este de acord cu prelevarea probei de urma dacă aceasta este disponibilă.

În condițiile în care în dosarul cauzei nu sunt clarificate aceste aspecte care să presupună deplina informare a pacientului și libera sa opțiune asupra procedeului medical cel mai potrivit s-a apreciat că Spitalul Universitar de Urgență București era dator să răspundă dacă pacientul a fost informat asupra procedeelor medicale prevăzute de lege și asupra dreptului sau de a opta pentru una sau mai multe dintre acestea.

În raport de probele cauzei, văzând că la acest moment lipsește de la dosar dovada că autoritățile competente au adus la cunoștința inculpatului dreptul de a opta între procedeele medicale, aspect imputabil autorității, s-a apreciat că situația ce se conturează este în favoarea inculpatului, refuzul acestuia de a fi prelevate probe de sânge neîntrunind caracteristicile de tipicitate ale "refuzului nejustificat".

S-a solicitat, în principal achitarea în temeiul de art. 16 alin. (1) lit. "b" teza I C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. "d" C. proc. pen. rap la art. 21 C. pen. - exercitarea unui drept recunoscut de lege, ca o cauză conexă a lipsei tipicității subiective prevăzută de art. 438 pct. 7 teza a II-a C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Cauza fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 12 ianuarie 2022.

S-a dispus citarea părților și s-a emis adresă la Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru recurentul inculpat A..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În recursul în casație de față, inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curți, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de loviri sau alte violențe - prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., coroborata cu cele ale infracțiunii de amenințare - prevăzută de art. 206 C. pen.

Sub același caz de casare, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a mai solicitat, în principal, achitarea în temeiul de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap la art. 21 C. pen. - exercitarea unui drept recunoscut de lege, pentru infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen.

Înalta Curte constată că potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate de inculpat și în fața instanței de apel, iar prin decizia pronunțată, Curtea de Apel București a analizat aceste critici și a apreciat că nu sunt întemeiate.

Astfel, nu se poate susține că inculpatul a acționat cu intenția de a provoca victimei o vătămare, poziția sa subiectivă fiind specifică omorului, modalitatea în care acesta a acționat dovedind cel puțin acceptarea unor urmări dintre cele mai grave la adresa vieții persoanei vătămate, ținând seama de împrejurările caracteristice stării de fapt expuse.

Faptul că inculpatul A., înarmat cu o sabie, obiect tăietor apt a produce moartea, a acționat asupra unor zone vitale ale corpului, între care se evidențiază zona capului și cea abdominală a victimei, denotă intenția specifică infracțiunii de omor, intenție exprimată și prin numărul repetat al loviturilor, starea de tensiune prealabilă, faptul că martorul I. a intervenit și a tras persoana vătămată deoparte exact în momentul în care inculpatul se pregătea să mai lovească o dată cu sabia, atitudinea inculpatului de după faptă, concretizată prin lipsa oricărui ajutor acordat victimei.

Ca atare, încadrarea juridică a faptei nu se poate face doar în raport cu rezultatul produs, ci și în raport cu circumstanțele reale în contextul cărora inculpatul a acționat, neputându-se accepta ideea potrivit cu care, agresorul, folosindu-se de o sabie și vizând zone vitale ale corpului, nu și-a putut da seama de posibilitatea survenirii decesului victimei.

Intenția inculpatului, caracteristică tentativei la infracțiunea de omor, este în mod cert dovedită, fiind fără relevanță juridică penală faptul că leziunile de violență produse prin tăiere cu sabia ar fi putut pune sau nu în primejdie viața victimei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că toate aceste elemente, analizate prin coroborare, ilustrează mai presus de orice dubiu și dincolo de orice îndoială rezonabilă existența tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală, fapta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.

Referitor la cea de a doua infracțiune, refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o analiza judicioasă și a argumentat de ce criticile inculpatului sunt neîntemeiate.

O.U.G. nr. 195/2002 în art. 38, stipulează obligativitatea conducătorii vehiculelor să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanțe psihoactive, la solicitarea polițistului rutier.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, "mostrele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive, sunt reprezentate prin:

a) sânge, pentru determinarea alcoolemiei;

b) sânge și urmă, pentru determinarea prezenței în organism a substanțelor psihoactive ".

Astfel, pentru determinarea alcoolemiei, ordinul anterior menționat prevede numai recoltarea de probe de sânge pentru determinarea nivelului alcoolemiei. În ipoteza în care se urmărește și stabilirea consumului de substanțelor psihoactive, se pot recolta probe de urmă, dar întotdeauna și cele de sânge.

Prin urmare, inculpatul A. nu avea dreptul de a opta între două procedee medicale - recoltarea mostrelor biologice de sânge ori recoltarea mostrelor biologice de urmă, ci trebuia să se supună prelevării mostrelor biologice de sânge, astfel cum în mod corect i-a solicitat personalul medical.

Analizând motivele de recurs în casație Înalta Curte constată că, în realitate, inculpatul dorește o reanalizare a materialului probator, în urma căruia să se ajungă la o soluție de achitare sau să se procedeze la o schimbare de încadrarea juridică, ceea ce nu este posibil pe calea recursului în casație.

Recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Inculpatul A., în recursul în casație promovat, critică netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel și nu aspecte de nelegalitate, ceea ce nu se poate realiza pe cale recursului în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nefiind incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit, apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2022.

GGC - GV