ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1538 din data de 20.07.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. e) Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 20 de ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat (faptă din 22.12.2015).

În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) Noul C. pen.

În baza art. 371 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 8 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 22.12.2015).

În baza art. 337 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (faptă din 22.12.2015).

În baza art. 32 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor (faptă din 23/24.01.2013).

În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) Noul C. pen.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente astfel încât, în baza art. 38 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) Noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani, 8 luni închisoare, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 22 ani și 8 luni.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) Noul C. pen., care se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv.

În baza art. 72 Noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 22.12.2015 la zi.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic de Urgență,,Sf. Pantelimon" și obligat inculpatul la plata sumei de 953,60 RON, cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 24.01.2013, până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 397 C. proc. pen., au fost admise în parte acțiunile civile și obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani, astfel:

- către partea civilă B. - suma de 1000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune materiale, și suma de 2.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă C.: - suma de 4.220,56 RON, cu titlu de daune materiale, și suma de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă D.: - suma de 1.745,56 RON, cu titlu de daune materiale, și suma de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă E.: - suma de 1.220,56 RON, cu titlu de daune materiale, și suma de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă F.: - suma de 2.216,56 RON, cu titlu de daune materiale, și suma de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă G.: - suma de 1.220,56 RON și 1.376,46 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune materiale, precum și suma de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra vehiculului H. cu nr. de înmatriculare x, prin ordonanța nr. 4518/P/2015 dispusă în data de 19.01.2016.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., a fost restituit către numitul I. vehiculul H. cu nr. de înmatriculare x, depus la Camera de corpuri delicte pentru autoturisme a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, sub dovada din 23.09.2016, precum și legătura de chei depuse sub dovada nr. x15.09.2016 .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) Noul C. pen., a fost confiscat de la inculpat briceagul depus la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală a Poliției Municipiului București - Serviciul Omoruri.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 12.000 RON.

În baza art. 276 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către partea civilă C. în cuantum de 8149,14 RON, și de către partea civilă E. în cuantum de 8149,14 RON."

Împotriva sentinței penale nr. 1538 din data de 20.07.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2016 au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile G., E., C., F. și D.

Prin Decizia penală nr. 1780/A din 20.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de părțile civile G., E., C., F. și D. împotriva sentinței penale nr. 1538 din 20.07.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. e) Noul C. pen., a fost condamnat inc. A. la pedeapsa închisorii de 25 de ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat (faptă din 22.12.2015).

În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu numita C.) și lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu numita C.) și lit. h) Noul C. pen.

În baza art. 371 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 22.12.2015).

În baza art. 337 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (faptă din 22.12.2015).

În baza art. 32 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor (faptă din 23/24.01.2013).

În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.) și lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.) și lit. h) Noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) Noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, spor de 3 ani închisoare, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 28 de ani.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și cu numita C.) și lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și cu numita C.) și lit. h) Noul C. pen., care se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 72 Noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 22.12.2015 la zi.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apelurile Ministerului Public și ale părților civile au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1780/A din 20.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat, la data de 28.02.2018, recurs în casație inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 05 iunie 2018, când s-a stabilit termen la data de 14 septembrie 2018, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul cererii a temeiurilor de drept pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, recurentul inculpat a susținut, în esență, cu privire la cazul de casație prev. de art. 438 alin. pct. 7 C. proc. pen. că a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, cu trimitere la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen. reținut a se fi comis în data de 23/24.01.2013, în sensul că respectiva infracțiune nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de legea penală.

Cu privire la acest aspect, a arătat că, în dosar nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită la data sus-amintită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune (tentativă la infracțiunea de omor).

Privind respectiva faptă pentru săvârșirea căreia inculpatul A. a fost nelegal condamnat s-au invocat elementele factuale care au fost greșit apreciate de instanța de apel ca înscriindu-se în tipicitatea normei de incriminare vizând infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor.

Nicio probă a dosarului nu a stabilit, cum greșit a reținut instanța de apel (și de fond), că inculpatul A. în data de 23/24.01.2013 a comis infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor ci, doar infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen. 1969 cu corespondent în art. 193 Noul C. pen.

Completul de judecată care a soluționat cauza în calea de atac ordinară nu a analizat în mod complet toate datele și împrejurările comiterii faptei respective precum și datele anterioare și ulterioare săvârșirii ei, nuanțarea atitudinii fizice și psihice dezvoltate de inculpat pe tot parcursul evenimentului incriminat, dar și analiza consecințelor medico-legale ale agresiunii comise asupra părții vătămate B..

În plan obiectiv ca element constitutiv al infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor sau lovire și alte violențe erau relevante pentru caracterizarea juridică a faptei comisă de inculpat în anul 2013, împrejurările concrete în care loviturile au fost aplicate, dintre inculpatul A. și victimă, durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea dacă leziunile produse au pus sau nu în primejdie viața persoanei lovite, toate aceste aspecte fiind greșit apreciate de Curtea de Apel București, secția I penală, prin raportare la tipicitatea normelor de incriminare vizând cele două tipologii de infracțiuni mai sus amintite vizând infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor.

În acest sens a făcut referire la aprecierea medico-legală, la Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1558/2013 emis de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, la probele testimoniale administrate (acestea nu relevă elemente faptice care să stabilească că inculpatul a lovit cu intenția de a ucide sau că ar fi prevăzut și acceptat un rezultat letal al activității sale).

În consecință, cu privire la acest caz de casare, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. pentru care A. a fost condamnat, astfel că soluția instanței de apel este nelegală deoarece recurentul a fost trimis în judecată și condamnat greșit pentru o infracțiune pe care nu a comis-o.

Situația faptică din dosar nu stabilește și nu corespunde elementului abstract de incriminare al infracțiunii prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., în contextul lipsei elementului laturii obiective a infracțiunii, împrejurare în care în cauza sunt incidente prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut, în esență, că, în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată definitiv inculpatului prin raportare la încadrarea juridică reținută de instanța de apel, vizând infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor cu consecință și în încadrarea juridică dată faptei de omor calificat, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale.

Astfel, în dosar, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, ci doar cele ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen. 1969/art. 193 Noul C. pen. nu putea fi reținută în sarcina inculpatului nici infracțiunea de omor calificat prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. pentru care inculpatul A. a fost nelegal condamnat definitiv.

În speță, corecta încadrare juridică a faptei comise în anul 2015 de recurent era aceea a infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

Astfel, este evidentă neconcordanța între situația factuală din cauză privind conținutul normelor de incriminare incidente în speță, respectiva situație conturând împrejurarea că faptele de violență deduse judecății nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă (dar și subiectivă) prevăzute de textele de lege incriminatoare, A. fiind nelegal trimis în judecată și condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate în a cărei executare se află în prezent.

În consecință, recurentul inculpat a solicitat ca în rejudecare instanța de apel să dispună schimbarea încadrării juridice în baza art. 386 C. proc. pen. din infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen. 1969/art. 193 C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., urmând ca în baza noilor texte de lege vizând infracțiunile care în mod legal pot fi reținute în sarcina inculpatului să se individualizeze și aplice pedepse în limite legale.

Față de corecta încadrare juridică a faptelor de violență în dosar, lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen. 1969/art. 193 C. pen.; omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., urmând a se da eficiență juridică prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. drept consecință a faptului că inculpatul a înțeles să se judece în procedura simplificată, reglementată de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., recunoscând faptele deduse judecății, dar nu și încadrarea juridică a acestora, situație în care potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. limitele de pedeapsă trebuie să fie reduse cu câte o treime.

Prin încheierea pronunțată la data de 14 septembrie 2018 în Dosarul nr. x/1/2018, Înalta Curte în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1789/A din 20.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut condiții stricte cu privire la hotărârile ce pot fi atacate, termenul de declarare, cuprinsul și motivarea cererii de recurs în casație, cazurile pentru care se poate formula această cale de atac și titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori și discipline procesuale și al evitării introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. motivele de recurs în casație sunt limitate la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente (pct. 1); condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pct. 7); încetarea, mod greșit, a procesului penal (pct. 8); lipsa constatării grațierii sau constatarea în mod greșit că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată (pct. 11); aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (pct. 12).

Deși recursul în casație presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat și la care se referă declarația de recurs, calitatea recurentului și, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație și pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.

Or, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpat a fost invocată incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpatul a formulat critici subsumate, în esență, greșitei încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina sa și neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunilor, din perspectiva elementului material, a laturilor obiectivă și subiectivă.

Astfel, prin motivele invocate, inculpatul a arătat că instanțele inferioare au reținut o încadrare juridică greșită a faptelor reținute în sarcina sa, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat și infracțiunea de omor calificat, în loc de infracțiunea de lovire și alte violențe și infracțiunea de omor calificat. În raport de această greșită încadrare a faptelor, pedepsele aplicate au fost greșit stabilite, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reținută în cauză, concordanța acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor și vinovăția inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situația de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Prin urmare, critica inculpatului excede analizei instanței de recurs în casație, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităților comise de instanțele de fond.

Din analiza deciziei penale atacate și din actele dosarului, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute în C. pen., constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că faptele există și au fost corect încadrate juridic (concurs între tentativă la infracțiunea de omor calificat și infracțiunea de omor calificat) și că au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, iar din această perspectivă criticile acestuia sunt neîntemeiate.

În acest context argumentativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1780/A din data de 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1780/A din data de 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2018.