CtEDO 20.03.2007 Auto

BASTUG c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.03.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BASTUG c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43498/02 prezentate de Fadime BAȘTU Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 august 2002, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Dl Hasan Hüseyin Bastui a introdus inițial această cerere în numele surorii sale, dl Fadime Bastu K.T. Sürek, avocat la Istanbul, care a condus cauza încă de la început cu mandatul domnului Bastu La 7 noiembrie 1996, acuzată de ajutor și de susținere a unei organizații ilegale, reclamanta a fost arestată prima dată și a fost pusă sub acuzare în fața Curții de Securitate de la Printr-o hotărâre din 21 aprilie 1999, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a condamnat reclamanta la 12 ani și șase luni de retenție, în special pentru ajutor și sprijin acordat unei organizații teroriste. La 1 februarie 2000, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. La 7 mai 2001, Curtea de Securitate a statului a condamnat reclamanta la 15 ani de reculegere, hotărâre care a fost, de asemenea, infirmată la 27 noiembrie 2001. În 2001 și 2002, recurenta a început grevele foamei de lungă durată și a fost spitalizată de mai multe ori. Începând cu 30 iulie 2001, a locuit în diferite spitale până la 11 septembrie 2002, data la care a fost transferată la spitalul de boli neurologice și mentale din Bakurköy. Într-un raport din 5 iunie 2002, institutul medico-legal diagnostiqua sindromul Wernicke-Korsakoff (inclusiv S-WK) la reclamantă și a solicitat eliberarea sa pentru șase luni. În lacul din 27 noiembrie 2002, cererea de eliberare formulată de avocat și de fratele recurentei a fost respinsă de Curtea de Securitate a statului. La 9 ianuarie 2003, reclamanta a fost eliberată. Prin Legea din 30 iunie 2004, Curtea de Securitate a statului a fost abolită. La 8 noiembrie 2006, Curtea a Statelor Unite, responsabilă cu cauza, a condamnat-o pe reclamantă la șase ani și trei luni de reținere. În ceea ce privește dispozițiile constituționale și legislative privind grația prezidențială pentru condamnații care suferă de o boală ireversibilă (art. 104 din Constituție), condițiile de suspendare a pedepsei cu închisoarea din motive de sănătate (articolele 399 și 402 din Codul de procedură penală ( La componența și funcționarea institutului medico-legal și în domeniul activităților Consiliului Europei în domeniul serviciilor de sănătate în penitenciare, Curtea face trimitere la Hotărârea Tekin Y Invocând articolele 5 și 6 din convenție, reprezentantul recurentei susține că boala pe care clienta sa ar trebui să o sufere și susține că menținerea sa în detenție, precum și o procedură împotriva sa, în care nu poate participa pe deplin din cauza pierderii capacității sale de discernământ, încalcă aceste dispoziții. Indiferent de această întrebare, avocatul: art. 5 alin. (3) din Convenție și se plânge de durata detenției provizorii impuse recurentei. Invocând art. 6 alin. Reprezentantul recurentei susține că menținerea în detenție a clientei sale și a hotărârii sale au încălcat, având în vedere boala sa, articolele 5 și 6 din convenție. Guvernul subliniază condițiile favorabile ale închisorilor și arată că asistența medicală necesară este administrată tuturor deținuților. Dacă este necesar, cei interesați sunt transferați la spital sau eliberați provizoriu. Reprezentantul recurentei susține că aceasta nu a fost pusă în libertate doar pe motiv că art. 399 din CPP nu ar fi aplicabil persoanelor aflate în detenție provizorie. Curtea va examina obiecțiunile cu privire la compatibilitatea stării de sănătate a recurentei cu condițiile de închisoare din perspectiva articolului 3 din convenție, dat fiind că, amanta calificării juridice a faptelor cauzei, aceasta nu este obligată de cea pe care o atribuie reclamanților sau guvernelor acestora (Büyükda 2000).În opinia sa, în speță, problema de judecată a unei persoane care nu mai are capacitatea de discernământ este, de asemenea, absorbită de această chestiune, având în vedere că reclamanta a fost reprezentată de un avocat pe parcursul întregii proceduri și că acesta nu a invocat problema capacității penale în fața instanțelor interne. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. În ceea ce privește jurisprudența în materie de sănătate în penitenciare, având în vedere art. 3 din convenție, mișcările de grevă a foametei în închisorile turcești din 1996 și în anii 2000 și misiunea de investigare desfășurată de Curte în septembrie 2004 în cadrul acestui grup de afaceri, Curtea face trimitere la Hotărârea Tekin Y Mutlu c. Turcia 37652/04) și Paksoy c. Turcia 33901/04), din 17 octombrie 2006. Curtea a abordat în repetate rânduri probleme similare celor din cazul de față și le-a declarat în mare măsură inadmisibile (a se vedea Balyemez c. Turcia, n 32059/03, 22 decembrie 2005, Ahmet Arslan c. Turcia (dec.), n 5114/04, 1 decembrie 2005, Eroślu c. Turcia, (dec.), n 30442/04, 21 În noiembrie 2006, Özelmala Ö Turcia , (dec.), n 34808/04, 21 noiembrie 2006 și Kocatürk și alții c. Turcia , (dec.), n 32579/04 și alte 20 de cereri, 4 ianuarie 2007). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că părțile nu au prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Astfel, având în vedere o apreciere globală a faptelor relevante și ținând cont de spiritul juridic al asigurării oferite de guvernul practicii sale, precum și constatările delegației Curții care a vizitat instituțiile penitenciare în cadrul misiunii desfășurate pentru primul grup de afaceri, Curtea concluzionează că lipsa unor motive serioase și dovedite de a crede că deținerea recurentei a constituit în sine un tratament inuman sau degradant în sensul articolului 3 din convenție ( B. În ceea ce privește restul obiecțiunilor Reprezentantul recurentei se plânge, de asemenea, de o încălcare a articolelor 5 alineatul (3) și 6 1 din convenție având în vedere durata detenției provizorii impuse clientului său și durata procedurii penale diligente împotriva sa. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentei întemeiate pe art. 5 alineatul (3) și art. 6 alineatul (1) din Convenția Declare Elens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-09-11
0,97
BAȘTUĞ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 43498/02 présentée par Fadime BAŞTUĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 11 septembre 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, pré
CtEDO 2006-06-13
0,96
AFFAIRE BAȘBOĞA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAŞBOĞA c. TURQUIE (Requête n o 64277/01) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2007-02-20
0,95
TURKDOGAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 29742/03 présentée par Sema TÜRKDOĞAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 février 2007 en une chambre composée de : M
CtEDO 2007-02-06
0,95
AFFAIRE SUMER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜMER c. TURQUIE (Requête n o 27158/02) ARRÊT STRASBOURG 6 février 2007 DÉFINITIF 06/05/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2006-10-03
0,95
AFFAIRE BAȘKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAŞKAYA c. TURQUIE (Requête n o 68234/01) ARRÊT STRASBOURG 3 octobre 2006 DÉFINITIF 03/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă