ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 348 din 07.05.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Sânnicolau Mare, în temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, infr. prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, a cărei executare s-a arătat că va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și i) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca fiind executată.

În temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, infr. prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate anterior, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, infr. prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. și 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, infr. prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și i) din noul C. pen., pe o perioadă de 5 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și i) din noul C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca fiind executată.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-au impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze programul de reintegrare derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș denumit "B." și un alt program organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul la muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 120 de zile, la Primăria Periam sau Primăria Saravale, Județ Timiș, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., i s-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei infracțiuni ori a nerespectării obligațiile impuse.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a hotărât că datele prevăzute în art. 93 alin. (1), lit. c) - e) C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 19, 20, 25 și 397 C. proc. pen., raportat la art. 1357 și art. 1373 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D., și de părțile civile E., F. și G., fiind obligată partea responsabilă civilmente H. SA la plata către acestea a sumei de câte 10.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, sumă ce se actualizează cu indicele de inflație la data plății, la care se adăugă și dobânda legală, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății.

A fost respinsă cererea de acordare a daunelor materiale ca nedovedite.

Împotriva Sentinței penale nr. 348 din data de 07.05.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Sânnicolau Mare, au declarat apel, în termen legal, părțile civile E., C., D., F. și G., și partea responsabilă civilmente H. SA.

Prin Decizia penală nr. 1051/A din 14.10.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelurile declarate de părțile civile: E., F., G., C. și D. și de partea responsabilă civilmente H. SA împotriva Sentinței penale nr. 348 din 07 mai 2021 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând cauza:

S-a dispus ca pedeapsa complementară rezultantă aplicată de către prima instanță să fie executată în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., iar pedeapsa accesorie rezultantă aplicată de către prima instanță să se execute în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

- C. și D., de la suma de 8.000 RON, la suma de 3.000 (treimii) RON;

- E., F. și G., de la suma 12.000 RON, la suma de 4.500 (patru mii cinci sute) RON.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din 14.10.2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație la data de 28.10.2021.

Prin cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație și stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, cu suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 91 C. pen.

În motivele scrise, a susținut că scopul pedepsei aplicate poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție, atât față de modalitatea concretă de comitere, atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma penală de incriminare, dar și față de persoana inculpatului (vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corectă, situația familială).

Având în vedere că inculpatul a conștientizat asupra comportamentului său antisocial și din acel moment nu a mai condus niciun vehicul și nu a mai consumat băuturi alcoolice, a solicitat clemență față de situația delicată prin care trece el și familia sa și să se aprecieze că reeducarea se poate face și fără privarea de libertate, tocmai pentru că este o persoană tânără, care a dat dovadă de o bună comportare pe parcursul procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2020, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 12 ianuarie 2022.

Prin încheierea din data de 12 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din 14.10.2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

La termenul din data de 09 martie 2022, au avut loc dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei sau a modalității de executare.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că acest caz de casare este incident nu doar în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci, printre altele, constituie temei și pentru cenzurarea legalității hotărârii definitive sub aspectul conformității acesteia cu dispozițiile relative la regimul sancționator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale și al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii. (Decizia nr. 522/RC/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro)

Astfel, problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac.

În consecință, încălcarea condițiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Evaluând în aceste coordonate recursul în casație formulat de inculpatul A., Înalta Curte constată că este nefondat, întrucât pedepsele stabilite de către instanța de fond și menținute de către instanța de apel sunt în limitele prevăzute de lege, având în vedere că pentru infracțiunea de ucidere din culpă, limitele reduse cu o treime sunt cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare - 4 ani și 8 luni închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost de 2 ani și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, limitele reduse cu o treime sunt cuprinse între 9 luni închisoare - 3 ani și 4 luni închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost de 1 an și 6 luni închisoare.

Înalta Curte observă că, în concret, aspectele criticate de către inculpat vizează, în esență, greșita individualizare a modalității de executare; or, prin intermediul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.

Individualizarea modalității de executare a pedepsei constituie un proces complex de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei și asupra circumstanțelor personale ale inculpatului, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepselor.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din data de 14 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1051/A din data de 14 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 martie 2022.

GGC - ED