ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 418/2022
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 418/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penale nr. 48 din data de 6 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a dispus respingerea cererii de preluare a procedurii penale formulată de Judecătoria Maribor, secția penală în Dosarul nr. x/2022 privind pe cetățeanul român B.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 964 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu.
Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 02.06.2022, s-a solicitat instanței ca, în temeiul art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, sa fie preluată de către autoritățile judiciare române procedura penală privind pe inculpatul B., trimis în judecată de autoritățile judiciare slovene prin rechizitoriul din data de 24.01.2022, al Parchetului Districtual de Stat din Maribor, în Dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei din Maribor.
În motivarea sesizării, se arată că prin cererea data de 25.03.2022 Judecătoria Maribor din Republica Slovenia a solicitat preluarea procedurii în cauza privind pe cetățeanul român B.
După emiterea rechizitoriului, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei din Maribor privind pe cetățeanul român B. acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de acte prev. de art. 251 alin. (3) din C. pen. sloven, reținându-se că la data de 29.12.2021, în spațiul de servicii de pe autostrada x, cu ocazia controlului persoanelor, vehiculelor și bagajelor, a prezentat unui agent de poliție permisul de conducere românesc nr. x eliberat la data de 05.06.2018, în privința căruia s-a stabilit, în urma cercetărilor efectuate, că este fals.
Sub aspect probatoriu, se arată că din documentele atașate cererii de preluare a procedurii, rezultă că procurorul nu a depus o acuzație fără cercetare, în condițiile art. 170 alin. (6) din C. proc. pen. sloven, rechizitoriul emis de Parchetul Districtual de Stat din Maribor fiind întocmit în temeiul art. 45 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 430 alin. (2) din C. proc. pen. sloven, după finalizarea activității de urmărire penală, iar punerea sub acuzare a cetățeanului român se întemeiază pe materialul probator administrat de organele de urmărire penală.
Procurorul a avut în vedere starea de fapt prezentată și actele transmise de autoritățile judiciare slovene, din care a rezultat că în cauză urmărirea penală a fost finalizată, dosarul aflându-se în faza de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, astfel încât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a propus admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare slovene de preluare a judecății în cauza privind pe cetățeanul român B.
Examinând cererea formulată de autoritățile judiciare slovene, Curtea a constatat următoarele:
Cu adresa nr. x/2022 din 25.03.2022 Judecătoria Maribor a transmis autorităților române cererea de preluare a judecății în Dosarul nr. x/2022 privind pe cetățeanul român B.
De asemenea, s-a arătat că din analiza documentelor transmise a rezultat că Parchetul Districtual de Stat din Maribor a înaintat Tribunalului Districtual din Maribor rechizitoriul din 24.01.2022 privind pe cetățeanul român B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de acte prev. de art. 251 alin. (3) din C. pen. sloven.
Totodată, din descrierea faptelor a rezultat că la data de 29.12.2021, în spațiul de servicii de pe autostrada x, cu ocazia controlului persoanelor, vehiculelor și bagajelor, a prezentat unui agent de poliție permisul de conducere românesc nr. x eliberat la data de 05.06.2018, pentru care s-a dovedit că nu prezintă caracteristicile unui document original, întrucât întregul formular a fost tipărit cu o imprimantă cu jet de cerneală, microimprimarea nu era vizibilă, datele de eliberare și valabilitate ale permisului nu au fost imprimate prin gravare laser și, prin urmare, nu a fost eliberat de către autoritatea competentă să îl elibereze, fapt confirmat de Interpol București.
De asemenea, s-a reținut că prin Decizia din data de 17.02.2022, în conformitate cu prevederile art. 84 din Legea privind asistența judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, Tribunalul Districtual din Maribor a dispus ca Dosarul nr. x al acestei instanțe privind pe B. să fie transferat instanței de judecată competente din România, având în vedere că este cetățean român, are domiciliul stabil în România, nu are niciun fel de legături personale cu Republica Slovenia, prin urmare în țara de origine procesul penal se va desfășura mai ușor.
A fost avută în vedere starea de fapt prezentată și actele înaintate de autoritățile judiciare slovene, din care a rezultat că în cauză urmărirea penală a fost finalizată de către Parchetul Districtual din Maribor prin rechizitoriul din 24.01.2022, prezenta cerere de cooperare judiciară fiind calificată drept o cerere de preluare a judecății.
La data de 03.06.2022, a fost înregistrat procesul-verbal privind realizarea procedurii de citare încheiat de organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Calafat, din cuprinsul căruia a rezultat că la domiciliul intimatului B. nu a fost găsită nicio persoană, acesta fiind plecat la muncă în străinătate împreună cu familia, conform celor declarate de numita C.
Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004 cererea de preluare a judecății se transmite de Ministerul Justiției parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluționeze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii. Odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii. Încheierea este supusă contestației, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Potrivit dispozițiilor art. 133 din aceeași lege privind respingerea cererii de preluare sau inițiere a procedurilor penale, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită, potrivit legii române. Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri: a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat; b) făptuitorii sunt necunoscuți; c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România; d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei; e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală; f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice; g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii; h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României; i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române; j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.
De asemenea, s-a constatat că textul menționat reglementează două cazuri în care este obligatorie respingerea cererii de preluare a unei proceduri penale - când urmărirea penală este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române. Totodată, s-a reținut că sunt prevăzute mai multe cazuri în care respingerea cererii de preluare a procedurii penale este lăsată la latitudinea organului judiciar, care poate aprecia asupra admisibilității unei astfel de solicitări (art. 133 alin. (2) lit. a) - j). Instanța de fond a arătat că, deși în cuprinsul articolului menționat se face referire la preluarea urmăririi penale, față de denumirea marginală a textului, dispozițiile menționate sunt incidente și în situațiile în care sesizarea vizează o solicitare de preluare a judecății.
Curtea a constatat că infracțiunea pentru care intimatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 24.01.2022 al Parchetului Districtual din Maribor are corespondent în legea penală română în infracțiunea prev. de art. 323 din C. pen.
De asemenea, s-a arătat că, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, intimatul nu a fost condamnat în România pentru infracțiunea pentru care este cercetat de autoritățile slovene și în raport cu data comiterii faptei, 29.12.2021, nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale potrivit legii române, prin urmare în cauză nu este incident un caz în care să fie obligatorie respingerea cererii de preluare a procedurii penale.
S-a reținut, totodată, că motivul pe care se bazează cererea este justificat, autorul faptelor este cunoscut, este cetățean român, iar infracțiunile în legătură cu care se solicită preluarea nu au un caracter politic și nu sunt infracțiuni pur militare ori pur fiscale.
Totodată, s-a apreciat că, deși în cazul intimatului B. se reține că are cetățenie română și un domiciliu declarat pe teritoriul statului național, în urma verificărilor efectuate nu s-a putut stabili cu exactitate că acesta are reședința obișnuită în România, fiind incident motivul opțional de respingere a cererii prev. de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, s-a reținut că din examinarea acestor dispoziții legale se observă că legiuitorul a avut în vedere o situație de fapt atunci când a stabilit condiția ca persoana cercetată să aibă reședința obișnuită în România, în sensul că aceasta să locuiască efectiv, în fapt, în România, indiferent că are sau nu un domiciliu declarat în această țară. Se are în vedere în mod evident ca persoana cercetată să locuiască efectiv pe teritoriul național, condiție care nu este îndeplinită, întrucât din informațiile obținute de la organele de poliție rezultă că este plecat de la domiciliul din țară, aflându-se pe teritoriul unui alt stat.
Curtea a apreciat că raportat la ansamblul datelor obiective ale cauzei, la natura și gravitatea infracțiunii pentru este cercetat intimatul, fiind vorba de o infracțiune de fals în înscrisuri comisă în afara teritoriului României, nu este oportună preluarea judecății, singurul aspect care ar veni în sprijinul solicitării de preluare a judecății fiind împrejurarea că intimatul B. este cetățean român.
În consecință, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 133 alin. (2) lit. c) și j) din Legea nr. 302/2004, Curtea a respins cererea de preluare a procedurii penale formulată de Judecătoria Maribor, secția penală în Dosarul nr. x/2022 privind pe cetățeanul român B.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, contestatorul B.
Cu ocazia dezbaterilor în ședință publică contestatorul a solicitat ca judecata cauzei să fie realizată de către autoritățile române.
Examinând încheierea atacată, în raport, cu actele dosarului și criticile formulate de contestatorul B., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din legea-cadru în această materie, respectiv Legea nr. 302/2004, transferul de proceduri în materie penală reprezintă o formă de cooperare judiciară internațională în materie penală.
În doctrină (N. Neagu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 111), s-a considerat că transferul de proceduri în materie penală poate fi definit ca acea formă de cooperare judiciară internațională în materie penală prin care, la cererea unui stat (solicitant), un alt stat (solicitat) preia exercitarea urmăririi penale sau a judecății împotriva unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul statului solicitant, dacă statul solicitant are competența de a exercita urmărirea.
Același autor afirmă că esența și originile acestei forme de cooperare judiciară se regăsesc în adagiul aut dedere, aut judicare (fie predai, fie urmărești).
În ceea ce privește necesitatea adoptării acesteia, s-a apreciat că este posibil ca exercitarea jurisdicției proprii asupra comiterii unei infracțiuni să nu fie posibilă, deși statul respectiv ar fi în cea mai bună poziție să judece persoana care a săvârșit infracțiunea. În asemenea situații, este posibil ca un alt stat să exercite urmărirea penală ori judecata, în special datorită faptului că persoana care a săvârșit infracțiunea este propriul cetățean ori rezident pe teritoriul său.
Esențială pentru realizarea transferului de proceduri este cererea statului solicitant. Prin cerere se exprimă voința statului solicitant de a renunța la propria jurisdicție și a delega cauza autorităților competente ale statului solicitat.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 302/2004, orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanțelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Competența de soluționare a unei asemenea cereri diferă în funcție de locul unde a fost comisă fapta, respectiv pe teritoriul statului român sau în afara acestui teritoriu.
(i) Astfel, în cazul în care infracțiunea a fost comisă pe teritoriul României, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluționează, după caz, de parchetele de pe lângă curțile de apel sau curțile de apel în circumscripția cărora se află locul unde a fost săvârșită fapta sau a fost identificată persoana cercetată ori locuiește persoana vătămată.
(ii) Dacă infracțiunea a fost comisă în afara teritoriului statului român, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluționează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție locuiește făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul și nici nu locuiește în România, soluționarea cererii este de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sau a Curții de Apel București, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau a Direcției Naționale Anticorupție se soluționează de către acestea.
Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispozițiile C. proc. pen.
Cererea de preluare a judecății se transmite de Ministerul Justiției parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluționeze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii. În doctrină, s-a arătat că, spre deosebire de cererea de transfer de procedură formulată în faza de urmărire penală, textul nu mai lasă posibilitatea procurorului general competent să delege competența de soluționare a cererii altui procuror.
Odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii. Încheierea este supusă contestației, în termen de 5 zile de la pronunțare.
În cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă, potrivit dispozițiilor C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerul Justiției informează autoritățile statului solicitant în ceea ce privește admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.
De asemenea, art. 133 din Legea nr. 302/2004 prevede, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:
"(1) Cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.
(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:
a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;
b) făptuitorii sunt necunoscuți;
c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România;
d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei;
e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;
f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice;
g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;
h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României;
i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;
j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună."
Aplicând aceste considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte, în acord cu instanța fondului, constată că există un motiv pentru respingerea cererii statului solicitant de preluare a judecății, nu dintre cele obligatorii prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ci, dintre cele facultative, conform art. 133 alin. (2) lit. c) din aceeași lege.
Astfel, cererea nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă pentru aceleași fapte nici în Republica Slovenia și nici în România, iar pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a numitului B. de autoritățile judiciare slovene nu s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 155 din C. pen. și art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.
În fața instanței de contestație apărarea contestatorului a invocat motivele de ordin personal și a precizat că este incident doar motivul facultativ de respingere a cererii statului străin de preluare a procedurilor penale prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, nu și cel prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, întrucât, deși B. este cetățean român, și, deși acesta figurează cu domiciliul în județul Dolj, la această adresă nu a fost identificat la momentul executării mandatului de aducere emis pe numele acestuia.
Așadar, se apreciază că, deși în cazul intimatului B. se reține că are cetățenie română și un domiciliu declarat pe teritoriul statului național, în urma verificărilor efectuate nu s-a putut stabili cu exactitate că acesta are reședința obișnuită în România, fiind incident motivul opțional de respingere a cererii prev. de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Mai mult decât atât, apărătorul ales al acestuia a menționat că inculpatul nu a putut fi prezent la ședințele de judecată, întrucât termenele de judecată acordate au fost foarte scurte și nu a reușit să își achiziționeze bilete de avion în timp util, fiind plecat la muncă în străinătate, susținere care este de natură a face aplicabil motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În ceea ce privește motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că într-adevăr acesta nu are incidență în cauză, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă preluarea stadiului judecății, iar nu a procedurii urmăririi penale, astfel cum prevede textul de lege.
Mai mult decât atât, instanța de control judiciar, apreciază că B. nu a manifestat un minim interes în clarificarea situației sale juridice, cât timp dosarul s-a aflat pe rolul autorităților judiciare slovene.
În plus, Înalta Curte reține că pentru respingerea cererii de extrădare este suficientă existența unui singur temei dintre cele prevăzute de art. 133 din Legea nr. 302/2004, iar nu a mai multora.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că cererea de transfer de procedură în materie penală nu satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de prima instanță în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor mai sus enunțate, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul B. împotriva încheierii nr. 48 din data de 06 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul B. împotriva încheierii nr. 48 din data de 06 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2022.