ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.08.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2022, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 47 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția I penală, invocată din oficiu de judecătorul de drepturi și libertăți, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestațiilor formulate de petenții A. și SC B. SRL împotriva ordonanței de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022 dată în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că raportat la natura prezumtivelor infracțiuni cercetate în cauză, constituirea unui grup infracțional de persoane domiciliate în jud. Timiș, mun. Timișoara, obținere ilegală de fonduri, art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu privire la ADR Vest, spălarea a banilor, precum și locul unde acestea par să fi fost săvârșite, competența aparține Tribunalului Timiș.

Prin încheierea nr. 107/DL din data de 25 iulie 2022, Tribunalul Timiș, secția penală, în temeiul art. 47 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, invocată Ministerul Public - Parchetul European, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 250 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatorii A. și SC B. SRL împotriva ordonanței de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022 dată în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, precum și a modului de aducere la îndeplinire a acestora, în favoarea Tribunalul București.

S-a reținut că, prezumtiva activitate infracțională s-a desfășurat pe raza municipiului Timișoara, însă urmările acestei activități infracționale au avut loc la București, prin raportare la faptul că fondurile prezumtiv a fi accesate ar fi fost achitate din fondurile Ministerului Dezvoltării Lucrărilor și Administrației Publice, autoritate de management în dauna căreia s-a produs prezumtivul prejudiciu.

De asemenea, s-a reținut că activitatea infracțională a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, respectiv atât a Tribunalului Timiș, cât și a Tribunalului București, situație în care se constată existența unei competențe teritoriale alternative, sens în care oricare dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza pe fond.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului București, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este stabilirea competenței teritoriale cu privirea la soluționarea contestației formulate de contestatorii A. și SC B. SRL împotriva ordonanței de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022, emisă în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, precum și a modului de aducere la îndeplinire a acestora.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Din probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă că presupusa activitate infracțională a inculpaților a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, sens în care competența de soluționare este una alternativă în raport de dispozițiile art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

În acest sens, Înalta Curte constată că activitatea infracțională s-a desfășurat și a produs urmări pe raza municipiului București prin raportare la faptul că fondurile accesate ar fi fost achitate din fondurile Ministerului Dezvoltării Lucrărilor și Administrației Publice, autoritate în dauna căreia s-ar fi produs prejudiciul. De altfel, procurorul a depus la dosar constituirea de parte civilă formulată de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației.

În egală măsură, potrivit art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

Or, evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, Înalta Curte constată că Tribunalul București se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., fiind instanța în raza căreia s-au realizat urmările activității infracționale.

Nu este lipsit de importanță faptul că Tribunalul București este instanța care a soluționat cererile privind dispunerea unor măsuri preventive față de inculpații din cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de contestatorii A. și SC B. SRL împotriva ordonanței de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022 emisă în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, precum și a modului de aducere la îndeplinire a acestora, în favoarea Tribunalului București.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.