ÎCCJ, decizie (scj.ro #232880)

Camera preliminară. Competența organelor judiciare. Întreruperea cursului justiției

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Participanții în procesul penal.                                                         Competența organelor judiciare

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- competența organelor judiciare

- întreruperea cursului justiției

C. proc. pen.,

art. 40 alin. (4)

Legea nr. 6/2021

, art. 20 alin. (1)

Se reține existența unei situații care echivalează cu întreruperea cursului justiției, în ipoteza imposibilității constituirii completului specializat pentru judecarea infracțiunilor de corupție la instanța căreia i-a fost declinată competența ca urmare a constatării necompetenței teritoriale a instanței inițial sesizate.

În aceste condiții, tribunalul inițial sesizat rămâne singura instanță competentă material dintre cele enumerate de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, față de care poate fi reținut unul dintre criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., întrucât sediile persoanelor vătămate și ale părților civile se află în circumscripția acestei instanțe.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 339 din 17 iulie 2025

I.

Prin

încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 13.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022/a1 al Tribunalului București,

s-a dispus, respingerea ca nefondate a cererilor și excepțiilor formulate în procedura de cameră preliminară de către inculpați, constatându-se legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a sesizării instanței cu rechizitoriu Parchetului European prin care au fost trimiși în judecată inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 și 2 C.p., obținere ilegală de fonduri prev. de art. 306 C.p., rap. la art. 309 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. și infracțiunea de folosire de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, prev. de art. 18 ind. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpați.

Prin

încheierea nr. 258/CO/CP  din data de 24.04.2025 pronunțată de Curtea de  Apel București,

au fost admise contestațiile formulate de inculpați împotriva încheierii din 13.02.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, în soluționarea dosarului penal nr. x/2022/a1 și a fost desființată încheierea atacată.

A fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, și a fost declinată în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei.

S-a reținut că, în speță, faptele de care sunt acuzați inculpații au fost săvârșite în circumscripția teritorială a Tribunalului Timiș și toți inculpații au fost urmăriți, depistați și identificați în Timișoara sau în localități din județul Timiș, și au domiciliul sau sediul social în circumscripția teritorială a Municipiului Timișoara.

II.

Urmare acestei soluții, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș.

În cuprinsul referatului întocmit de către președintele instanței s-a constatat că Secția penală a Tribunalului Timiș funcționează cu 9 completuri de judecată, dintre care 6 completuri de judecată sunt specializate pe infracțiuni de corupție, respectiv completurile conduse de magistrații care au formulat declarații de abținere ce au fost admise în mod succesiv, restul de 3 completuri de judecată neavând această specializare.

În consecință, a fost înaintat Curții de Apel Timișoara dosarul penal nr. x/2022, în vederea desemnării unei instanțe egale în grad cu Tribunalul Timiș care să soluționeze cauza privind pe inculpații din prezenta cauză, în baza dispozițiilor art. 68 alin. 9 ind. 1 din C. proc. pen.

III.

Prin

încheierea penală nr. API/30.05.2025 a Curții de Apel Timișoara

, în temeiul art. 68 alin. 9 ind. 1 C. proc. pen., a fost trimis Tribunalului București dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Timiș, în vederea soluționării cauzei.

Atât timp cât Tribunalul București a fost sesizat, la data de 19.12.2022, prin rechizitoriul nr.1/y/2022 al Parchetului European, pronunțând, la data  de 13.02.2024 și încheierea de cameră preliminară prin care a dispus începerea judecății, în raza teritorială a acestei instanțe regăsindu-se și sediile persoanelor vătămate (ultimul criteriu folosit pentru stabilirea competenței teritoriale a organelor judiciare conform art.41 alin.1 lit.d C.p.p.), Curtea de Apel Timișoara a desemnat Tribunalul București, ca instanță egală în grad cu Tribunalul Timiș, pentru judecarea dosarului nr. x/2022.

IV.

Prin

încheierea din data de 27.06.2025, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală,

în dosarul nr. x/2022/a1* s-a constatat întrerupt cursul justiției în cauză și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa cazul de întrerupere a cursului justiției incident cu privire la judecarea contestației formulate de inculpați împotriva încheierii din 13.02.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, în soluționarea dosarului penal nr. x/2022/a1.

V.

Examinând sesizarea formulată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București privind întreruperea cursului justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:

Întreruperea cursului justiției presupune împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală.

Înalta Curte a constatat incidența dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la situațiile care echivalează cu întreruperea cursului justiției. Imposibilitatea constituirii completului specializat la instanța căreia i-a fost declinată competența determină blocarea realizării scopului procesului penal. În aceste condiții, tribunalul inițial sesizat rămâne singura instanță față de care pot fi aplicate criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C.proc.pen., potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispozițiile art. 41 alin. (2) C.proc.pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol stabilesc că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Astfel, prin norma de procedură se instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Totodată, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, în conformitate cu care în cazul infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, în ceea ce privește judecata în primă instanță, competența teritorială revine tribunalelor București, Cluj, Iași și Timiș.

Potrivit rechizitoriului prin care au fost trimiși în judecată inculpații din prezenta cauză, activitatea infracțională de care aceștia sunt acuzați s-a desfășurat, atât pe raza municipiului Timișoara, cât și pe raza municipiului București.

De asemenea, potrivit acuzării, presupusa activitate infracțională s-a desfășurat și a produs urmări pe raza municipiului București prin raportare la faptul că fondurile accesate ar fi fost achitate din fondurile Ministerului Dezvoltării Lucrărilor și Administrației Publice, autoritate în dauna căreia s-ar fi produs prejudiciul și care s-a constituit parte civilă în cauză.

Într-adevăr prin încheierea nr. 258/CO/CP din data  de 24.04.2025 a Curții de Apel  București a fost constatată necompetența teritorială a Tribunalului București în ceea ce privește judecarea dosarului nr. x/2022, reținându-se că faptele de care sunt acuzați inculpații se presupune că au fost săvârșite în circumscripția teritorială a Tribunalului Timiș, respectiv că inculpații au domiciliul sau sediul social în circumscripția teritorială a Municipiului Timișoara și astfel a fost desființată încheierea de cameră preliminară a Tribunalului București și declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiș, or, ulterior acestei încheieri s-a constatat că Tribunalul Timiș nu poate soluționa dosarul datorită incompatibilității tuturor magistraților specializați pentru judecarea infracțiunilor de corupție, ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere.

Încheierea Curții de Apel București anterior menționată a avut în vedere un anumit criteriu în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, respectiv cel relativ la faptul că presupusa activitate infracțională s-a desfășurat pe raza Tribunalului Timiș și că toți inculpații au domiciliul sau sediul social în circumscripția teritorială a Municipiului Timișoara și se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește desființarea încheierii de cameră preliminară a Tribunalului București, astfel că, se impune a se relua procesul din faza de cameră preliminară în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București.

Înalta Curte a constatat că, ulterior, față de imposibilitatea constituirii unui complet de judecată la Tribunalul Timiș, având în vedere incidentele procedurale intervenite, Tribunalul București a rămas singura instanță dintre cele enumerate de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021 față de care se poate a reținut unul dintre criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât sediul persoanelor vătămate, respectiv al părților civile în dauna cărora se afirmă că s-ar fi realizat urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunii de obținere ilegală de fonduri ce face obiectul cercetărilor, este în București.

Prin urmare, evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența instanțelor, anterior menționate, și având în vedere și dispozițiile art.20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, s-a constatat că Tribunalul București se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) - (4) C.proc.pen., fiind instanța în raza căreia s-au realizat presupusele urmări ale activității infracționale cercetate.

În egală măsură, potrivit art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate, iar Tribunalul București a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul Parchetului European.

S-a mai a reținut că, în mod corect, în aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. 9 ind. 1 din C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a constatat că niciunul dintre tribunalele București, Cluj sau Iași, nu se află în raza sa teritorială, sau în circumscripția unei curți de apel învecinate, trimițând cauza Tribunalului București, ca instanță competentă material conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, coroborat cu dispozițiile art. 41 din C. proc. pen.

Concluzionând, în cauză operează o prorogare legală de competență în favoarea Tribunalului București, întrucât ulterior hotărârii instanței de control judiciar care a desființat încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul București ca nefiind  competent teritorial să soluționeze cauza, s-a constatat inexistența în cadrul instanței competente - Tribunalul Timiș - a unui alt complet specializat pentru judecarea infracțiunilor de corupție ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere formulate.

În considerarea tuturor aspectelor anterior menționate, Înalta Curte a constatat existența unei situații care echivalează cu întreruperea cursului justiției, respectiv de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal. În temeiul dispozițiilor  art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat întrerupt cursul justiției și a stabilit că procesul penal se impune a fi reluat din faza de cameră preliminară în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București.