ÎCCJ, decizie (scj.ro #199924)

Cameră preliminară. Contestație. Nulitate absolută. Autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile în vederea urmării penale

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Camera preliminară

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Efectuarea urmăririi penale

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- contestație

- camera preliminară

- nulitate absolută

C. proc. pen.,

art. 305 alin. (4)

Obținerea unei autorizații prealabile sau îndeplinirea unei condiții prealabile în vederea urmării penale, din perspectiva dispozițiilor art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală, este necesară doar în situația în care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o persoană, de vreme ce respectiva autorizație ori condiție prealabilă are caracter personal, respectiv este legată de calitatea personală pe care făptuitorul o avea la momentul săvârșirii faptei ori o are în momentul cercetărilor

.

I.C.C.J, Secția Penală, încheierea nr. 2/C din 08 martie 2022 a completului de 2 judecători de cameră preliminară

Prin încheierea penală nr. x din data de 23 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. x/1/2021/a1, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-au respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate, printre alții, de inculpatul A și s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, și s-a dispus începerea judecății, față de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul, un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Pentru a dispune astfel, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma cererilor și excepțiilor formulate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 345 alin. (1) și art. 281 – 282 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constat prioritar că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța căreia îi revine competența de a judeca în primul grad de jurisdicție, în considerarea calității de senator a inculpatului A, conform art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Relativ la presupusa nelegalitate a efectuării actelor de urmărire penală invocată de către inculpatul A, s-a reținut că nu există niciun temei legal pentru a interzice procurorului să efectueze investigații cu privire la faptă sau cu privire la alți făptuitori care nu sunt supuși unor condiții de procedibilitate, decizia nr. 68/2017 a Curții Constituționale vizând o situație diferită de cea din cauza de față, iar din dispozițiile art. 294

1

din Codul de procedură penală coroborate cu cele prevăzute de art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală rezultă fără echivoc că împiedicarea procurorului de a efectua acte de urmărire penală în lipsa autorizației sau a îndeplinirii unei alte condiții prealabile, așa cum este și în cazul cererii uneia din camerele Parlamentului, operează numai în ceea ce privește efectuarea în continuare a urmăririi penale, respectiv în cazul urmăririi penale in personam.

De altfel, lipsită de fundament legal este și critica vizând epuizarea dreptului de a sesiza Senatul României cu privire la aceeași cauză, întrucât dreptul Camerelor Parlamentului de a cere urmărirea penală a unuia din membrii săi, drept prevăzut de art. 109 din Constituție, nu poate fi limitat, și, mai mult, nu trebuie confundată hotărârea prin care Parlamentul consfințește cererea sa de efectuare a urmăririi penale împotriva unuia dintre membrii săi cu o decizie judiciară, care poate fi sau nu definitivă, și care poate dobândi autoritate de lucru judecat, și nici cu un act normativ care produce efecte erga omnes, hotărârea de a cere urmărirea penală a unui parlamentar fiind un act juridic cu caracter individual în sensul menționat de decizia nr.738/2012 a Curții Constituționale.

În plus, s-a constatat că Hotărârea Senatului din data de 04.07.2019 de a nu cere urmărirea penală a senatorului A și-a produs pe deplin efectul până la data de 21.04.2021, când, printr-o altă hotărâre, Senatul a decis să ceară urmărirea penală a aceluiași senator.

S-a mai reținut că nu poate fi vorba nici de încălcarea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție de a confirma o eventuală ordonanță de redeschidere a urmăririi penale, întrucât procurorul nu era obligat să dispună clasarea cauzei în care se desfășura urmărirea penală in rem, după adoptarea Hotărârii nr. 41/2019 a Senatului României.

Având în vedere existența unor elemente nou apărute cu privire la săvârșirea de către inculpatul A și a altor infracțiuni, respectiv trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 din Codul penal, precum și a unui alt act material care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, la data de 08.04.2021, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat din nou Senatul României, în vederea cererii de urmărire penală a acestuia. Prin Hotărârea Senatului nr. x din 21.04.2021, forul legislativ a cerut urmărirea penală a domnului senator A pentru faptele care fac obiectul dosarului cu numărul de mai sus.

După dispunerea efectuării urmăririi penale in personam față de suspecții A și B, în cauză s-a procedat la reaudierea martorilor audiați anterior, însă cu privire la alte împrejurări decât cele avute în vedere anterior Hotărârii Senatului din data de 04.07.2019, și, respectiv, la audierea de noi martori și administrarea probei cu înscrisuri.

Deopotrivă, efectuarea de acte procesuale și procedurale anterior urmăririi penale in personam nu încalcă principiul loialității administrării probelor, cum susține apărarea, având în vedere că, la momentul începerii urmăririi penale in rem, inculpații nu aveau nicio calitate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație, printre alții și inculpatul A.

În susținerea căii de atac, inculpatul A a solicitat să se constate, în principal, nulitatea absolută, iar în subsidiar, nulitatea relativă, a referatului procurorului din 07.04.2021, întocmit în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, adresele nr. x/C/07.04.2021 și nr. x/C/23.04.2021, precum și ordonanțele: de extindere a urmării penale in rem din 03.11.2019, 02.11.2020, respectiv in personam din 26.04.2021; de punere în mișcare a acțiunii penale din 31.05.2021; de instituire a măsurilor asigurătorii din 26.08.2021, precum și a rechizitoriului din 30.08.2021, toate emise de aceeași unitate de parchet, apreciind că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală raportat la art. 40 și la art. 54 din același cod, iar actul de sesizare a fost emis cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Constituție, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 270/2008 a Curții Constituționale, raportat la art. 12 din Legea nr. 115/1999, la Hotărârea Plenului Senatului României din 23.09.2019 și la art. 281 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, întrucât lipsește condiția de procedibilitate, din moment ce Senatul României a decis să nu ceară urmărirea penală a inculpatului A, fost ministru al sănătății, prin hotărârea nr. x din 23.09.2019.

Astfel, a arătat că pentru infracțiunea de abuz în serviciu imputată s-a efectuat urmărirea penală in rem în dosarul înregistrat sub nr. x/P/2019 pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. Or, deși urmare a pronunțării Hotărârii Plenului Senatului României nr. 41 din 23.09.2019, soluția care se impunea era clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e din Codul de procedură penală, printr-un artificiu administrativ, la data de 17.12.2019, dosarul nr. x/P/2019 al Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție a fost reînregistrat la Secția de combatere a corupției din cadrul aceleiași unități de parchet sub nr. x/P/2019 și s-au efectuat în mod nelegal acte de urmărire penală. Așa fiind, sesizarea Senatului României din data de 08.04.2021 cu privire la aceleași fapte este contrară legii, Hotărârea Senatului nr. x/2021 neputând invalida hotărârea anterior pronunțată în cauză, prin care s-a decis să nu se ceară urmărirea penală a inculpatului A.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, în limitele conferite de dispozițiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, art. 281 din Codul de procedură penală (astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 302/2017 a instanței de contencios constituțional, publicată în M. Of. nr. 566 din 17.07.2017) și art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală (având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 554/19.09.2017, publicată în M. Of. nr. 1013 din 21.12.2017), Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază nefondate contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Prioritar, judecătorul de cameră preliminară reține limitele și specificul obiectului procedurii de față, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competența instanței sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Analizând în aceste coordonate de principiu contestația formulată, printre alții, și de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. x din data de 23 noiembrie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2021/a1, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, reține următoarele:

Printre altele, Înalta Curte reține că începerea urmăririi penale are loc, inițial, exclusiv cu privire la faptă, dispoziția prevăzută de art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală având un caracter imperativ și fiind aplicabilă chiar și în ipoteza în care în cuprinsul sesizării este indicată și identitatea presupusului făptuitor.

Astfel, urmărirea penală se va putea începe in rem fără îndeplinirea vreunei condiții speciale și, în măsura în care probatoriul administrat conduce la suspiciunea că o anumită persoană s-ar face vinovată de comiterea acesteia, pentru continuarea urmăririi penale asupra persoanei identificate, va trebui îndeplinită condiția sau obținută autorizația, în sensul celor prevăzute de art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Cu alte cuvinte, necesitatea obținerii unei autorizații prealabile (cazul de față) sau a îndeplinirii unei condiții prealabile vizează ipoteza în care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o astfel de persoană, de vreme ce respectiva autorizație ori condiție prealabilă are caracter personal, respectiv este legată de calitatea personală pe care făptuitorul o avea la momentul săvârșirii faptei ori o are în momentul cercetărilor.

Examinând în aceste coordonate succesiunea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, se rețin, în esență, următoarele:

La data de 06.06.2019, a fost înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, sub numărul x/P/2019, procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, iar procurorul de caz a dispus, la aceeași dată, începerea urmăririi penale in rem, în temeiul art. 305 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

La data de 04.07.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Senatul României, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) din Constituția României, pentru formularea cererii de începere a urmăririi penale față de numitul A, senator, fost ministru al Sănătății în perioada ianuarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul dosarului x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Secția de combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Prin hotărârea nr. x din 23.09.2019, publicată în Monitorul Oficial nr. x din 24.09.2019, Senatul României a hotărât să nu ceară urmărirea penală a senatorului A, fost ministru al Sănătății în perioada ianuarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

La data de 17.12.2019, dosarul nr. x/P/2019 a fost reînregistrat la nivelul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției sub nr. x/P/2019.

La data de 02.11.2020, în cadrul dosarului nr. x/P/2019, a fost înregistrat procesul verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea a trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 02.11.2020, procurorul de caz a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea a trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 03.11.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus următoarele:

- extinderea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, faptă ce constituie un alt act material al infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 06.06.2019.

- extinderea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, faptă ce constituie un alt act material al infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin.(1) din Codul penal, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 06.06.2019.

Prin adresa nr. x/C/2021 din data de 07.04.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a solicitat Parlamentului României – Senat declanșarea procedurilor pentru obținerea avizului necesar urmăririi penale față de numitul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art.13

2

din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, susținând că se impune efectuarea unor acte de urmărire penală pentru stabilirea corectă și completă a situației de fapt vizând presupusa săvârșire a infracțiunilor anterior referite, având în vedere că din probele administrate în cauză au mai rezultat date și indicii rezonabile în sensul că numitul A a mai săvârșit și alte fapte în legătură cu cele pentru care s-a solicitat inițial avizul de începere a urmăririi penale.

La data de 21.04.2021, Senatul României a adoptat hotărârea nr. x/21.04.2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. x/21.04.2021) privind cererea de urmărire penală a domnului senator A, fost ministru al sănătății, prin care „Senatul cere urmărirea penală a domnului senator A, fost ministru al sănătății în perioada februarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul Dosarului nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției”.

Prin adresa nr. x/C/2021 din 23.04.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis copia hotărârii Parlamentului României – Senat, nr. x/21.04.2021 având ca obiect cererea de efectuare a urmăririi penale față de A, fost ministru al sănătății, membru al Senatului României, pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. x/P/2019.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 26.04.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, printre alții, față de suspectul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art.13

2

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de 321 din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art.38 alin.(1) din Codul penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 31.05.2021, aceeași unitate de parchet a dispus, printre altele:

- punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspectul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art.13

2

din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de 321 din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art.38 alin.(1) din Codul penal.

Examinând actele și lucrările aflate la dosar în contextul acestor observații de principiu, Înalta Curte reține că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus efectuarea în continuare a urmării penale față de contestatorul A prin ordonanța nr.x/P/2019 din data de 26.04.2021, respectiv ulterior adoptării hotărârii nr. x/21.04.2021 de către Senatul României, publicată în Monitorul Oficial nr. x/21.04.2021, prin care s-a cerut urmărirea penală a acestui inculpat, senator, fost ministru al sănătății în perioada februarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. x/P/2019 al unității de parchet menționate.

Așadar, anterior datei de 26.04.2021 urmărirea penală a avut loc exclusiv cu privire la faptă (in rem), pentru care nu era necesară obținerea unei autorizații prealabile, hotărârea Senatului României nr. x din 23.09.2019, publicată în Monitorul Oficial nr. x din 24.09.2019, producându-și pe deplin efectul până la data de 21.04.2021, când Senatul României a adoptat hotărârea nr. x/21.04.2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. x/21.04.2021) prin care a cerut urmărirea penală a inculpatului.

Se constată, de astfel, că în mod corect a reținut prima instanță că nu există nicio normă internă sau convențională care să interzică procurorului de caz să efectueze acte de cercetare cu privire la faptă sau cu privire la alți făptuitori pentru care nu este necesară îndeplinirea vreunei condiții de procedibilitate, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut în art. 285 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală că obiectul urmăririi penale constă tocmai în strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor.

Înalta Curtea reamintește art. 12 din Legea nr. 115/1999, republicată, care transpune art. 109 din Constituție, trebuie avut în vedere exclusiv ca un impediment pentru continuarea urmăririi penale cu privire la o anumită persoană, nu și pentru începerea ei cu privire la faptă sau cu privire la alți făptuitori pentru care nu este necesară îndeplinirea vreunei condiții de procedibilitate.

Ca atare, în ceea ce privește desfășurarea urmăririi penale, se constată că au fost respectate prevederile legale care reglementează succesiunea efectuării actelor de urmărire penală, de la sesizare, ordonanțe de începere a urmăririi penale in rem, de continuare a urmăririi penale in personam, până la ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, care corespund exigențelor de formă.

Pentru considerentele astfel expuse, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 347 și art. 425

1

alin. 7 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondate, contestațiile formulate, printre alții, și de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. x din data de 23 noiembrie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2021/a1.