ÎCCJ, decizie (scj.ro #230752)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #230752) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cameră preliminară. Contestație. Competența
organului de urmărire penală după calitatea persoanei
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară
Indice alfabetic
: - drept procesual penal
- contestație
- camera preliminară
- nulitate absolută
- competență după calitatea persoanei a organului de urmărire penală
C. proc. pen.,
art. 347, art. 38 alin. (1) lit. d), art. 281 alin. (1) lit. b ind. 1)
Există o prezumție absolută că încălcarea normelor privind competența organelor de urmărire penală după calitatea persoanei produce o vătămare gravă ce nu poate fi înlăturată în niciun fel. Incidența nulității absolute nu este condiționată de legiuitor de reținerea unei anumite culpe, fiind lipsit de relevanță juridică dacă aceasta aparține inculpatului sau organului de urmărire penală, sancțiunea intervenind ori de câte ori se constată încălcarea acestor nome.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 95 din 12 februarie 2025 a completului de 2 judecători de cameră preliminară
I.
Prin încheierea nr. 10 din data de 18 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. X/54/2024/a1, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul B.
A constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. X/232/P/2022 din data de 09.08.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
A dispus începerea judecării cauzei cu privire la inculpatul B.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. X/232/P/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C.p.
Cu privire la competență, instanța a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere disp. art. 38 alin. (1) lit. d C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) lit. a C. proc. pen.
Referitor la actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege cu privire la conținutul rechizitoriului prev. de art. 328 C. proc. pen.
Referitor la legalitatea actelor de urmărire penală și a probelor, s-a constatat că probele au caracter legal, au fost administrate în condițiile legii, cu respectarea dreptului la apărare, nefiind incidente motive de nulitate, respectiv de excludere.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut că sancțiunea nulității absolute prev. de art. 281 alin. (1) lit. b ind. 1 C. proc. pen., invocată de către inculpat în ceea ce privește necompetența Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu operează, întrucât pe tot parcursul urmăririi penale nu a existat nicio probă ori minimă informație că inculpatul B ar avea calitatea de avocat.
Inculpatul B a fost singurul subiect procesual care a cunoscut calitatea sa de avocat, pe care nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, iar în procedura de cameră preliminară nu poate invoca această omisiune pentru a obține efectele unei sancțiuni procedurale a actelor îndeplinite în trecut.
II.
Încheierea Înaltei Curți - Completul de 2 judecători de cameră preliminară
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul B.
În motivele contestației depuse la dosar, în esență, inculpatul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. X/232/P/2022 din 09.08.2024, emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, invocând incidența sancțiunii prev. de art. 281 alin. (l) lit. b
1
C. proc. pen. rap. la Decizia Curții Constituționale nr.302/2017, fiind nesocotite normele de competență personală prin efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent, context în care, calitatea inculpatului de avocat (potrivit adresei nr.704/15.10.2024 existentă la dosarul cauzei), în aplicarea art. 38 alin. l C. proc. pen., determină ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie competent material, respectiv, teritorial, să realizeze urmărirea penală în prezenta cauză.
Examinând contestația formulată de inculpatul B, în temeiul art. 347 C. proc. pen., Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că este fondată și va fi admisă, pentru următoarele considerente:
Cu privire la legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, având în vedere că la data presupusei fapte (28.12.2021), inculpatul B deținea calitatea de avocat, astfel cum rezultă din adresa nr. 704/15.10.2024, prin care Baroul M a comunicat Judecătoriei Drobeta Turnu Severin că inculpatul are calitatea de avocat din anul 2006, Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispozițiile legale privind competența după calitatea persoanei stabilită de legiuitor.
Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (6) C. proc. pen., este competent să efectueze ori, după caz, să conducă și să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel; iar, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d C. proc. pen., curtea de apel judecă infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi.
Prin urmare, coroborând aceste dispoziții, raportat la calitatea inculpatului de avocat, dar și la dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a C. proc. pen., se reține că urmărirea penală trebuia efectuată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și nu de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b ind. 1 C. proc. pen., „determină întotdeauna aplicarea nulității absolute, încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală”; iar potrivit alin. (4) lit. a) al aceluiași art., încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. b ind. 1), e) și f) poate fi invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale.
Referitor la nulitatea absolută, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că, spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută se caracterizează prin faptul că nu poate fi înlăturată în niciun fel, poate fi invocată în orice stare a procesului penal, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. e) și f) C. proc. pen., care pot fi invocate în condițiile prevăzute la art. 281 alin. (4) din același cod, și poate fi luată în considerare din oficiu. Aceasta determină întotdeauna anularea actelor procesuale și procedurale efectuate cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de lege (Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, paragraful 20).
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, instanța de contencios constituțional a reținut în considerentele Deciziei nr. 320/2017 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b C. proc. pen. următoarele: Curtea apreciază că nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competența unui parchet ierarhic superior. De altfel, chiar dispozițiile art. 325 C. proc. pen. permit preluarea de către un parchet, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, a cauzelor care nu sunt date, potrivit legii, în competența sa, dar, numai în cazul în care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competența de a efectua sau supraveghea urmărirea penală (paragraful 48).
Tot Curtea Constituțională a arătat în aceeași decizie că, astfel, deși este recunoscut faptul că nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, Curtea apreciază că aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicații decisive asupra procesului penal. Referitor la normele de competență, Curtea observă că, pentru buna desfășurare a activității organelor judiciare, se impune respectarea fermă a competenței lor materiale și după calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competența materială și după calitatea persoanei produce o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția. Aceasta este și explicația pentru care încălcarea dispozițiilor legale privind această competență se sancționa în reglementarea anterioară cu nulitatea absolută (paragraful 57).
Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține, așadar, că există o prezumție absolută că încălcarea normelor privind competența organelor de urmărire penală după calitatea persoanei produce o vătămare gravă ce nu poate fi înlăturată în niciun fel, astfel că nu poate fi de acord cu opinia instanței de fond, în sensul că inculpatul B a fost singurul subiect procesual care a cunoscut calitatea sa de avocat, pe care nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, iar în procedura de cameră preliminară nu poate invoca această omisiune pentru a obține efectele unei sancțiuni procedurale a actelor îndeplinite în trecut, întrucât incidența nulității absolute nu este condiționată de leguitor de reținerea unei anumite culpe, fie că ea ar aparține inculpatului, astfel cum arată curtea de apel, fie că ea ar aparține organului de urmărire penală, sancțiunea intervenind ori de câte ori se constată încălcarea acestor nome.
Competența după calitatea persoanelor a fost reglementată de legiuitor, printre altele, pentru a se asigura protecția unor categorii de persoane cu statut special care exercită funcții deosebite în stat și au nevoie de garanții suplimentare pentru abuzurile judiciare. În condițiile în care încălcarea acestei competențe este sancționată cu nulitatea absolută, sancțiune ce nu poate fi acoperită în nicio modalitate, aceste persoane nu pot renunța la protecția oferită de competența specială nici în mod expres și nici implicit (prin omisiunea de a aduce la cunoștința organelor judiciare a calității). O interpretare contrară ar conduce la concluzia că s-ar putea stabili competența organelor judiciare în mod diferit în raport de voința inculpatului, aspect irelevant față de normele de interes public ce reglementează competența specială.
În ceea ce privește obligația impusă de dispozițiile art. 58 C. proc. pen. organelor de urmărire penală de a-și verifica competența, se reține că aceasta nu este o obligație formală și că ea nu este înlăturată de obligația suspectului/inculpatului de a declara în mod corect și complet informațiile legate de profesie, omisiunea acestuia de a declara profesia de bază sau anterioara ocupație nefiind de natură a conduce organul de urmărire penală la adoptarea unei stări de pasivitate totale, ci acesta este obligat să întreprindă toate demersurile pe care le consideră utile și necesare pentru a se asigura că este competent în instrumentarea cauzei respective. De altfel, în prezenta cauză se constată că nu este vorba de o sarcină excesivă și imposibil de realizat în absența cooperării inculpatului în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin a obținut informațiile relevante chiar în lipsa invocării lor de către inculpat.
Pentru aceste considerente, constatând că încheierea judecătorului de cameră preliminară este nelegală, Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară a admis contestația formulată de inculpatul B împotriva încheierii nr. 10 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/54/2024/a1. A desființat încheierea atacată și rejudecând, în baza art. 281 alin. (1) lit. b ind. 1 C. proc. pen., a constatat nulitatea urmăririi penale până la ordonanța de începere a urmăririi penale in rem. Cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru efectuarea urmării penale.