ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.05.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21.02.2022, condamnatul A. a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând deducerea arestului preventiv executat, respectiv de la data de 23.09.2018 la data de 30.12.2018 (98 de zile), așa cum rezultă din adeverința nr. x/02.02.2022 emisă de Penitenciarul Spital Jilava, în condițiile în care, prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/23.09.2018, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la data de 23.09.2018, iar prin sentința penală nr. 15 din 10.01.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de A., ca urmare a intervenirii medierii, constatându-se că a fost reținut și arestat preventiv în perioada 23.09.2018 - 30.12.2018 (98 de zile).

Totodată, petentul a susținut că, în prezent, se află în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani și 4 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 184/A din 05.03.2020 a Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2019.

Prin sentința penală nr. 162 din 13 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, în urma recalificării cererii petentului ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a reținut, în esență, că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât deducerea perioadelor executate reprezintă o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, care atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat această hotărâre, în speță, Tribunalul București, iar dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. stabilesc că se poate formula contestație la executare dacă se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei apărute ulterior dobândirii autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării, context în care s-a apreciat că petentul nu invocă o cauză de micșorare a pedepsei reglementată de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, chiar și în cazul în care s-ar deduce perioada executată, pedeapsa aplicată contestatorului condamnat ar rămâne aceeași, respectiv 5 ani și 4 luni închisoare.

Prin sentința penală nr. 487/F din 10 mai 2022, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Argeș, constatându-se, totodată, intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Argeș, fiind sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut, în esență, că, în cauză nu se poate reține ca fiind aplicabil cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât de esența acestui caz este ca solicitarea privind deducerea unei durate executate să vizeze ipoteza în care aceasta privește chiar durata pedepsei în care s-a pronunțat hotărârea contestată, iar nu o altă condamnare, însă petentul A. a solicitat deducerea unei perioade de reținere și arest preventiv dispuse într-o altă cauză decât cea în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută, situație în care este incident art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și care atrage competența instanței de executare sau a instanței corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul Argeș, dat fiind că, la momentul formulării cererii, petentul A. era încarcerat în Penitenciarul Mioveni.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Argeș și Tribunalul București cu privire la competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul A., constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. privind deducerea perioadei arestului preventiv executat de la data de 23.09.2018 la data de 30.12.2018 (98 de zile), în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/23.09.2018 și reținută prin sentința penală nr. 15 din data de 10.01.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul x/2018, prin care, în baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de petent, ca urmare a intervenirii medierii.

Totodată, prin sentința penală nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 184/A din 05.03.2020 a Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 4 luni de închisoare, în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., iar în baza art. 72 C. pen. s-a dedus durata măsurilor preventive luate față de inculpat de la 01.05.2019 la zi.

Din analiza sentinței penale nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului București, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 184/A din 05.03.2020 a Curții de Apel București reiese că, la deducerea duratei măsurilor preventive, instanța nu a avut în vedere măsurile preventive luate față de inculpat în alte cauze penale.

Prin urmare, solicitarea petentului de a fi dedusă din durata pedepsei în executarea căreia se află perioada în care s-a aflat sub măsuri preventive dispuse în altă cauză reprezintă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., nu o nelămurire la executarea sentinței penale nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului București.

În cauză nu este aplicabilă opinia expusă de către Tribunalul Argeș, în sensul că temeiul de drept al cererii îl reprezintă cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât ipoteza avută în vedere în aplicarea acestuia privește situația în care măsurile preventive au fost luate chiar în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută.

Astfel, conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6)".

În speță, dat fiind faptul că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, relevantă fiind în acest sens Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

Așadar, se constată că, la data formulării cererii, respectiv 21.02.2022, petentul A. se afla în Penitenciarul Mioveni, situat în raza de competență a Tribunalului Argeș, împrejurare ce atrage competența teritorială a acestei instanțe, motiv pentru care, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Argeș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.