ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 243/20.12.2021, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 279 din 12.12.2019, pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112 din 12.02.2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Huși sub nr. x/2021, trimisă pe cale administrativă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin adresa nr. x/03.09.2021, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 279 din 12.12.2019, pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112 din 12.02.2021 a Curți de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în cuprinsul cererii, arătând, că nu s-a făcut o încadrare corectă a faptei, fiind necesar să se verifice mai întâi dacă fapta de viol a fost comisă cu intenție.

În motivarea cererii a susținut că lipsește condiția esențială, elementul material, deoarece pentru a se reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 218 din C. pen. trebuia stabilită acțiunea/inacțiunea ca inculpat asupra victimei, care în prezentul caz nu există.

Revizuentul a mai arătat că partea vătămată și-a schimbat declarația și există un dosar pe rolul instanțelor privind mărturia mincinoasă a acesteia, dosar care este în curs de soluționare.

A solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că prima instanță l-a achitat, iar ulterior a fost condamnat "pe vorbe", iar instanța trebuia să judece cauza, potrivit procedurii de drept comun, cu parcurgerea tuturor etapelor judecății în primă instanță și mai ales cu respectarea tuturor principiilor specifice acestei faze procesuale consacrate de art. 351 din C. proc. pen. nu se regăsesc expres printre cele prevăzute de art. 281 care, conform art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. permite trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) - (4) din C. proc. pen.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Judecătoria Huși a reținut că revizuentul a criticat decizia pronunțată în apel, prin care a fost condamnat, deși la prima instanță a fost achitat, însă în cuprinsul cererii de revizuire nu s-a precizat care sunt faptele sau împrejurările noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, conform art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Cu privire la faptul că persoana vătămată și-ar fi schimbat declarația, instanța a reținut că nu constituie un element de fapt nou și nu poate fi analizat nici ca motiv de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) și c) din C. proc. pen., întrucât însuși revizuentul a precizat că "există un dosar pe rol privind mărturia mincinoasă din partea părții vătămate care este în desfășurare spre soluționare prev. de art. 273 din C. pen..", neexistând o soluție prin care să fie stabilită cu caracter definitiv vinovăția privind comiterea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă ori de fals în declarații.

Totodată, instanța a reținut că în etapa admisibilității în principiu nu pot fi administrate probe referitoare la fondul cauzei soluționate, respectiv audierea unui martor pentru a dovedi netemeinicia declarației unui alt participant la procesul penal, fiind în sarcina revizuentului să facă dovada că, în prealabil, a fost stabilit cu caracter definitiv faptul că declarații din dosar ar fi fost false.

În consecință, instanța a constatat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și nici în ipoteza unui alt motiv de revizuire.

Totodată, instanța a reținut faptul că decizia instanței de apel este definitivă, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire neputând da o altă soluție pe baza aceleiași situații de fapt și a acelorași probe, cunoscute la data pronunțării sentinței.

Pentru aceste considerente, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 279 din 12.12.2019, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2018 și rămase definitivă prin decizia penală nr. 112 din 12.02.2021 a Curți de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva sentinței penale mai sus redate, a declarat apel revizuentul A.

Prin decizia penală nr. 230 din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Iași noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în baza 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul A., deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 243 din 20.12.2021, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2021, sentință care a fost menținută.

Curtea a reținut că revizuirea, reglementată de dispozițiile art. 452 - 465 din C. proc. pen. reprezintă o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale, legiuitorul limitând situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual.

În continuare, curtea a constatat că, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, revizuentul A. a arătat că din materialul probator administrat nu a rezultat clar și dincolo de orice dubiu că ar fi săvârșit cu intenție sau prin forțare un act de viol, arătând că, în realitate, fapta penală pentru care a fost trimis în judecată nu există și că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția acestuia.

Instanța de fond a dispus achitarea, în baza disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Huși declarând apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși.

Prin decizia penală nr. 112/12.02.2021, instanța de control judiciar a examinat într-o manieră exhaustivă întregul material probator strâns în cauză și a înlăturat apărările inculpatului A. reținând și explicitând că toate probele administrate converg în a dovedi în mod cert vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor de viol, neexistând dubii în privința rolului determinat pe care l-a avut în derularea acțiunilor infracționale, motiv pentru care a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși, a desființat în parte sentința penală apelată, a înlăturat dispoziția privind achitarea inculpatului A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de viol, în formă calificată, prevăzută de art. 218 alin. (1) cu ref. la art. 218 alin. (3) lit. c) din C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în formă calificată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În mod corect și temeinic argumentat a reținut instanța de fond împrejurarea că prezenta cerere de revizuire promovată este inadmisibilă în principiu, în condițiile în care motivele invocate de revizuent nu se încadrează în prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nefiind precizate care sunt faptele sau împrejurările noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Curtea și-a însușit integral motivația judecătorului fondului, anterior prezentată, fiind examinat în mod punctual și riguros de ce aspectele invocate de persoana condamnată nu sunt apte să depășească filtrul analizei admisibilității unei astfel de cereri și nu impun o rejudecare a cauzei.

Totodată, curtea a menționat și faptul că, până la soluționarea definitivă a cauzei, aceasta a comportat două cicluri procesuale distincte (fond și apel), cercetarea judecătorească fiind una amplă, atât în fond, cât și în apel și a presupus examinarea tuturor criticilor formulate de inculpatul A.

S-a mai reținut și că, urmare a rămânerii definitive a acestei hotărâri, aspectele statuate au intrat în puterea lucrului judecat, prezumându-se că cele hotărâte corespund adevărului și nefiind admisibilă astfel o nouă punere în discuție a tuturor împrejurărilor de fapt și de drept care au reprezentat obiectul deliberării instanțelor investite cu soluționarea cauzei (în fond și în calea de atac ordinară a apelului).

Nu în ultimul rând, instanța a apreciat că prin intermediul unei cereri de revizuire nu se poate ajunge în fapt la judecarea unui al doilea apel, fie prin prelungirea probațiunii administrate în fața instanțelor de fond, fie printr-o reapreciere a probelor deja administrate.

În ceea ce privește susținerea revizuentului în sensul că persoana vătămată și-ar fi schimbat declarația, această situație nu constituie un element de fapt nou și nici nu poate fi analizat ca motiv de revizuire, chiar revizuentul arătând că "există un dosar pe rol privind mărturia mincinoasă din partea părții vătămate care este în desfășurare spre soluționare", simplele susțineri ale revizuentului în acest sens nefiind suficiente. După cum bine a subliniat și judecătorul fondului, pentru incidența acestui caz de revizuire ar fi fost necesară existența unei hotărâri definitive de condamnare pentru mărturie mincinoasă sau măcar o ordonanță a procurorului care să fi statuat asupra fondului. Aceeași situație e necesar a fi realizată și în ceea ce privește întemeierea hotărârii de fond pe un înscris care ar fi fost declarat fals ulterior.

Împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 martie 2022 a Curții de Apel Iași- noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A.

Examinând admisibilitatea apelului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora, potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, Înalta Curte constată că apelantul revizuent A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 prin care Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 230 din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Iași, decizie prin care a fost respins apelul formulat de condamnat împotriva sentinței pronunțate în procedura de admisibilitate în principiu a unei cereri de revizuire, hotărâre definitivă.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 230 din data de 22.03.2022 a Curții de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. revizuentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 230 din data de 22.03.2022 a Curții de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.

Procesat de GGC - LM