ÎCCJ, Decizia nr. 15/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 113 din data de 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a membrilor completului de judecată și a reprezentantului Ministerului Public.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a reținut, în esență, următoarele:

La termenul din data de 19 aprilie 2021, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători, recurentul A. a precizat că invocă excepțiile de neconstituționalitate aferente textelor de lege în baza cărora a fost respinsă cerere de desemnare a unui apărător din oficiu și cererea de constatare a lipsei de procedură cu intimații din cauza respectivă.

Recurentul a precizat că excepțiile de neconstituționalitate invocate au legătură cu soluționarea recursului, fiind îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu aceste excepții, respectiv dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Verificând solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că cererea de sesizare întrunește doar două dintre condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, învestită cu soluționarea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020), de către o persoană care are, în speță, calitatea de recurent (A.).

Din examinarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a constatat că autorul nu a indicat dispozițiile pretins neconstituționale, limitându-se a preciza că excepția de neconstituționalitate vizează textele de lege în baza cărora instanța a respins cererile recurentului, de desemnare a unui apărător din oficiu, respectiv de citare și comunicare a actelor de procedură Ministerului Public, astfel încât nu se poate determina norma legală vizată, iar instanța nu se poate substitui părții în invocarea dispozițiilor legale pretins a fi contrare legii fundamentale.

S-a constatat că simpla invocare a neconstituționalității unor dispoziții din C. proc. pen. nu este adecvată atâta timp cât recurentul nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

Totodată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost determinată de nemulțumirea recurentului față de soluția dispusă de instanță, de respingere a cererilor prealabile formulate de recurent.

În speță, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri cu privire la constituționalitatea dispozițiilor vizate și soluționarea cauzei, motiv pentru care instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

II. Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, din cuprinsul Deciziei penale nr. 113 din data de 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2021, recurentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 07 februarie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Analizând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, fiind necesar ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În speță, prin raportare la condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că excepția a fost invocată de recurentul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020).

Prioritar examinării în concret a celorlalte condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că, din examinarea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de către recurentul A., rezultă că acesta nu a indicat dispozițiile pretins neconstituționale. Recurentul a arătat, în mod generic, că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile legale în baza cărora instanța a respins cererile sale de desemnare unui apărător din oficiu, respectiv de citare și comunicare a actelor de procedură Ministerului Public.

În aceste condiții, nu se pot determina, în mod concret, normele legale vizate, iar autorul excepției nu a prezentat alte elemente care să susțină eventuala neconstituționalitate invocată.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți constată că prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 646/9.09.2011, Curtea Constituțională a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți." (în același sens, decizia Curții Constituționale nr. 373 din 28 mai 2019, publicată în M. Of. nr. 833/14.10.2019).

Referitor la competența instanțelor judecătorești de a se pronunța cu privire la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a arătat că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituțional sau trimiterea generică la încălcarea Constituției, constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate.

Această consecință este determinată de faptul că jurisdicția constituțională nu se poate substitui părții în privința invocării motivului de neconstituționalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că acest control nu se poate exercita decât prin sesizare.

Prin urmare, în această situație, soluția care se impune este aceea a respingerii de către instanțele judecătorești a excepțiilor de neconstituționalitate ca inadmisibile, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens, decizia Curții Constituționale nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în M. Of. nr. 576/13.08.2010, Decizia nr. 1603 din 9 decembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 66/26.01.2011, Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în M. Of. nr. 12/6.01.2012).

Totodată, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Din perspectiva analizării concrete a legăturii normelor cu cauza, respectiv, a înrâuririi pe care dispozițiile legale considerate neconstituționale le au asupra cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că recurentul A. nu a relevat o contradicție concretă a textelor criticate pentru neconstituționalitate, cu prevederile legii fundamentale. Astfel cum s-a constatat și prin hotărârea recurată, invocarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de nemulțumirea recurentului față de soluția dispusă de instanță, de respingere a cererilor prealabile pe care acesta le-a formulat, în Dosarul nr. x/2021.

În mod concret, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți constată că nu poate fi identificată legătura între necesitatea sesizării Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a normelor legale vizând condițiile de desemnare a unui apărător din oficiu, respectiv, modul de citare a părților și soluționarea cauzei ce are ca obiect examinarea recursului formulat împotriva unei dispoziții de respingere a sesizării Curții Constituționale cu alte excepții de neconstituționalitate.

Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, din cuprinsul Deciziei penale nr. 113 din data de 19 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, din cuprinsul Deciziei penale nr. 113 din data de 19 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 februarie 2022.

GGC - NN